Tumorile neuroendocrine

Tumora reprezinta o masa de tesut anormal ce poate fi localizata oriunde la nivelul organismului uman. Ea este rezultatul acumularii de celule, numite celule tumorale, al caror material genetic a fost afectat. Aceste celule isi schimba caracteristicile, inmultindu-se necontrolat, fara a mai raspunde la mecanismele de control fiziologice ale corpului nostru, ducand la formarea masei tumorale.

Tumorile se subimpart in doua mari categorii ce dicteaza evolutia, prognosticul dar si atitudinea terapeutica potrivita:
Tumori benigne- tumora poate creste in dimensiuni, dar fara a se extinde la nivelul altor organe sau structuri;
Tumori maligne- se pot extinde la nivelul intregului organism, departe de locul in care se afla tumora primara;

Tumorile neuroendocrine sunt mase de tesut ce se dezvolta din celulele neuroendocrine (celule cu trasaturi atat de celule endocrine cat si de celule nervoase, care produc si secreta hormoni), ce se pot gasi la nivelul tuturor organelor.

Ele sunt descrise in literatura si sub denumirea de neoplasm sau cancer neuroendocrin, din cauza ca in momentul diagnosticului, peste jumatate din pacienti prezinta, pe langa tumora primara, si metastaze regionale sau la distanta (tumori secundare).

Cele mai comun intalnite tumori neuroendocrine sunt cele cu localizare gastro-intestinala, pulmonara si pancreatica.

Semne si simptome:

• Aritmii
• Hipotensiune
• Wheezing
• Cianoza
• Telaangiectazii
• Hiperkeratoza
• Eritem facial
• Diaree
• Dureri abdominale
• Scadere ponderala inexplicabila
• Oboseala inexplicabila
• Icter

Tumorile neuroendocrine sunt tumori rare, ce pot sa apara oriunde in corpul uman. Cauzele exacte ce duc la aparitia acestor tumori nu sunt pe deplin cunoscute.

O tumora neuroendocrina apare ca rezultat al modificarii ADN-ului (material genetic) celulelor neuroendocrine. ADN-ul celular reprezinta „manualul de instructiuni” al celulei. In cazul tumorilor neuroendocrine, ADN-ul prezinta mutatii (modificari) ce ii dicteaza acesteia sa se multiplice necontrolat, ducand la formarea masei tumorale.

Exista anumiti factori ce pot influenta aparitia tumorilor neuroendocrine:
• Neurofibromatoza
• Neoplazia endocrina multipla de tip 1
• Neoplazia endocrina multipla de tip 2
• Scleroza tuberoasa
• Boala Von-Hipple-Lindau

Din punct de vedere al localizarii, cele mai frecvente tumori neuroendocrine sunt:

• Tumori neuroendocrine gastrointestinale- cel mai frecvent tip. In ordine descrescatoare, cel mai frecvent intalnite localizari ale tumorilor neuroendocrine sunt la nivelul colonului, intestinului subtire si apendicelui.

• Tumori neuroendocrine pulmonare- al doilea tip de tumori neuroendocrine ca incidenta, frecvent afectand bronhiile.

• Tumori neuroendocrine pancreatice -reprezinta aproximativ 7% din totalitatea tumorilor neuroendocrine.

Din punct de vedere al secretiei de substante cu activitate biologica, tumorile neuroendocrine sunt:

• Tumori functionale- aceste tumori sunt alcatuite din celule ce au capacitatea de a produce si elimina hormoni. Datorita faptului ca produc substante ce au efecte biologice, pacientii ce prezinta acest tip de tumori vor avea si simptome specifice tipului de hormon secretat. Cresterea in dimensiuni, in cazul acestor tumori, este lenta;

• Tumori nefunctionale- in opozitie fata de tumorile functionale, acest tip tumoral nu este insotit de simptome determinate de actiunea hormonilor secretati. Celulele tumorale pot fi capabile sa sintetizeze si sa secrete substante biologic active, insa nu in cantitate suficienta pentru a determina aparitia simptomelor.

Putem anticipa prognosticul si evolutia unei tumori neuroendocrine in functie de anumite caracteristici:
• Ritmul de crestere al tumorii;
• Localizarea tumorii;
• Dimensiunea tumorii;
• Prezenta sau absenta metastazelor;
• Caracteristici histlogice ale tumorii;
• Varsta;
• Prezenta sau absenta simptomelor;
• Caracteristici moleculare;
• Stadiul tumorii;

Diagnosticul tumorilor neuroendocrine difera in functie de particularitatea simptomelor si de localizarea tumorii. Pentru a pune un diagnostic de certitudine, primul pas este efectuarea unui examen fizic complet si a unei anamneze minutioase de catre un medic specialist. Acesta va analiza eventualele semne prezente precum si simptomele manifestate in trecut sau in prezent ale pacientului. Un alt aspect important il reprezinta istoricul familial al acestuia.

In completarea examenului clinic pot fii adaugate urmatoarele investigatii:

Imagistica:
• Ecografia abdominala
• Ecografia endoscopica
• CT
• RMN
• Octreoscan
• Tomografia cu emisie de pozitroni (PET-CT)

Dozari hormonale – se poate recolta sange sau urina. Valori crescute ale parametrilor analizati indica prezenta unei tumori neuroendocrine functionale;

Biomarkeri utilizati in diagnosticarea tumorilor neuroendocrine:

Biomarkeri nespecifici:

• Cromogranina A (CgA)- proteina produsa de celulele tumorale. Masurarea nivelului cromograninei A este utila atat pentru diagnostic cat si in urmarirea raspunsului la tratament, insa rezultatul acestei dozari trebuie interpretata cu precautie (pacientul trebuie recoltat pe nemancate pentru ca aportul alimentar poate determina cresterea concentratiei cromograninei). Cresterea nivelului CgA este direct proportionala cu cresterea in dimensiuni a tumorii, si apare inainte ca investigatiile imagistice sa poata decela aceasta crestere.

Exista situatii in care dozarea cromograninei A poate releva rezultate fals-pozitive ( nivelul crescut de cromogranina nu se datoreaza unei tumori neuroendocrine): gastrita atrofica, insuficienta renala, insuficienta hepatica, boli autoimune si boli cardivasculare si in cazul celor ce urmeaza tratament cronic cu inhibitori de pompa de protoni sau cu steroizi.

• Enolaza neuron specifica (NSE) – este un marker de prognostic.
• Polipeptidul pancreatic- secretat de celule de la nivelul pancreasului, rar folosit in practica medicala
• Gonadotropina corionica umana- fiziologic crescut in sarcina, rar folosit in practica medicala
• Alfa- fetoproteina
• Adrenalina
• Noradrenalina
• Metanefrina
• Normetanefrina
• NT-proBNP

Biomarkeri specifici:
• Acidul 5 hidroxiindolacetic (5-HIAA)- principalul metabolit urinar al serotoninei; Ca si in cazul CgA, dozarea 5-HIIA poate da rezultate fals pozitive daca pacientul consuma alimente cu un continut crescut de serotonina (avocado, nuci, rosii, ananas, banane etc.) sau dupa administrarea anumitor medicamente.

Exista si situatii in care rezultatul este fals negativ. Nivelul acestui biomarker ne poate ajuta sa evaluam prognosticul pacientului.
• Serotonina
• Gastrina
• Insulina
• Glucagon
• Somatostatina
• Peptidul intestinal vasoactiv

Biopsia- se poate face prin bronhoscopie, endoscopie digestiva superioara sau colonoscopie in functie de localizarea tumorii. Prin intermediul acestei proceduri este prelevata o cantitate mica de tesut tumoral. Ulterior, analiza atenta a tesutului biopsiat ne ajuta sa descoperim caracteristici ale tumorii si ne indica ce varianta terapeutica este cea mai potrivita pentru pacient.

Atitudinea terapeutica optima va fi decisa impreuna cu medicul specialist. Acesta va evalua caracteristicile tumorii (dimensiune, localizare, tip, stadializare, prezenta sau absenta metastazelor) pe care le va integra cu examenul clinic al pacienului, si impreuna cu acesta, vor decide care dintre variante prezinta cele mai multe beneficii.

Tratamentul chirurgical- este principala metoda terapeutica utilizata in tratamentul tumorilor neuroendocrine. Atitudinea terapeutica optima este decisa in functie de dimensiunea, tipul, localizara si stadiul de evolutie al tumorii (prezenta sau absenta metastazelor).

Chimioterapia si radioterapia- aceste mijloace terapeutice pot inlocui tratamentul chirurgical sau pot fi folosite in asociere cu aceasta, pentru a determina distrugerea celulelor tumorale.

Tratament medicamentos-este folosit pentru a stopa sinteza si secretia hormonala a celulelor tumorale dar si extinderea masei tumorale.

Cauzele aparitiei tumorilor neuroendocrine nu sunt cunoscute. Identificarea precoce a factorilor predispozanti si a simptomelor si solicitarea unui consult de specialitate ne pot ajuta sa identificam tumora in stadiile initiale de evolutie.

Tumorile neuroendocrine sunt tumori rare. Ele pot sa apara la nivelul oricarui organ si pot afecta orice categorie de varsta. Rareori afecteaza populatia pediatrica, adolescentii sau adultul tanar, cel mai frecvent fiind intalnite la persoanele cu varsta intre 50 si 60 de ani. Desi pot sa apara la ambele sexe, studiile arata ca femeile sunt mai frecvente afectate de aceasta patologie.

Bibliografie:
https://www.nature.com/subjects/neuroendocrine-cancertu
https://www.cancer.net/cancer-types/neuroendocrine-tumors/introduction
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/neuroendocrine-tumors/symptoms-causes/syc-20354132
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22006-neuroendocrine-tumors-net
https://www.futuremedicine.com/doi/10.2217/ije-2019-0001