Entropion

Entropion este termenul medical ce descrie o malpozitie a genelor (anexele pleoapelor) care se caracterizeaza prin existenta unei directii inverse de crestere. Mai precis, in loc sa fie directionate spre exterior (cum este normal) ele sunt orientate spre interior si se afla in permanenta in contact cu ochiul.

Genele agreseaza si irita ochiul, ceea ce determina aparitia unor leziuni conjunctivale si corneene (cu cicatrizare ulterioara). Aceasta afectiune poate sa apara la toate grupele de varsta insa este mai frecventa la adulti. Apare si la nou nascuti ca defect congenital.

Entropion poate fi clasificat in functie de etiologie in: congenital, spastic, involutiv si cicatricial.
Forma congenitala a fost descrisa, insa este destul de rara. Ea apare daca in timpul perioadei de dezvoltare a pleoapelor organismul matern vine in contact cu diversi factori care pot influenta negativ acest proces (infectii virale, substante toxice care determina si alte malformatii, nu doar entropion).

Entropion spastic - apare ca rezultat al iritarii oculare (din diverse infectii, procese inflamatorii sau traumatice).
Entropion cicatricial - este de cele mai multe ori determinat de cicatrizarea conjunctivei palpebrale in cadrul diverselor procese patologice oftalmologice. Ca urmare se realizeaza o rotatie interna a marginii pleoapei.
Entropion involutiv - are o paleta foarte variata de cauze, ele ducand in final la hipotonia musculaturii pleoapei inferioare, ceea ce face dificila mentinerea pleoapelor in pozitie normala.

Entropion poate sa apara si ca reactie adversa la unele medicamente sau unguente de uz oftalmic, inclusiv cele folosite la tratamentul glaucomului. Ele pot declansa o puternica reactie inflamatorie la nivelul conjunctivei si tegumentului pleoapei inferioare, ceea ce favorizeaza cicatrizarea si aparitia entropionului.

O cauza frecventa de aparitie a entropionului in tarile din Africa si Orientul Mijlociu o constituie trachomul (infectia oculara cu Chlamydia trachomatis).
Factori de risc in aparitia acestei afectiuni sunt considerati:

- Leziuni chimice (arsuri);
- Infectia cu Chlamydia trachomatis;
- Imbatranirea fiziologica a organismului - o data cu imbatranirea se produce mai frecvent entropion involutiv.

Simptomatologia pacientilor cu entropion se datoreaza frecarii genelor si pleoapei externe de suprafata ochiului.
Cel mai frecvent, pacientul acuza:
- Durere oculara;
- Senzatie de corp strain in ochi;
- Fotofobie (sensibilitate exagerata la lumina);
- Hiperlacrimatie;
- Scaderea acuitatii vizuale;
- Scurgeri oculare.

Pacientii sunt sfatuiti sa apeleze la medicul oftalmolog daca observa modificarea directiei de crestere a genelor, daca au senzatia permanenta de corp strain in ochi sau daca acesteia ii asociaza si xeroftalmie cu scurgerea lacrimilor pe obraz.

In cazul in care diagnosticul de entropion a fost deja stabilit, insa pacientul este tinut sub supraveghere si tratament medical, trebuie sa fie considerate semne ale agravarii starii sale, urmatoarele:
- Scaderea acuitatii vizuale;
- Fotofobie;
- Durere oculara;
- Inrosirea exagerata a ochiului.

Pacientul cu entropion trebuie investigat pentru a se determina etiologia entropionului si pentru a putea fi apoi incadrat intr-o anumita clasa (entropion congenital, spastic, involutiv, ciatricial). Examinarea oftalmologica este cea care stabileste diagnosticul si doar rar sunt necesare si alte teste.
La examinarea pacientului cu entropion congenital se poate observa:
- Disgenezie de muschi retractari ai pleoapei inferioare care creeaza o instabilitate a pleoapei;
- Defecte structurale la nivelul pleoapei superioare.

Daca entropionul este cicatricial se examineaza si tesutul inconjurator pleoapei. Cel mai adesea, in aceste situatii medicul poate ruga pacientul sa inchida strans ochii pentru a putea observa pozitia pleoapei ca si tonusul ei muscular si capacitatea de contractie.
Stabilirea cu exactitate a tipului de entropion este esentiala in alegerea celui mai bun tip de tratament sau interventie chirugicala.

Tratamentul pacientului cu entropion poate fi medicamentos sau chirugical. Adesea terapia medicamentoasa este indicata pacientilor care refuza interventia chirugicala sau cazurilor in care se asteapta o rezolvare spontana a entropionului (dupa ce cauza a fost indepartata).

Tratamentul medicamentos include:
- Adminsitrarea de lacrimi artificiale si lubrefiante oftalmice pentru protejarea suprafetei globului ocular si pentur ameliorarea xeroftalmiei;
- Administrarea de antibiotice, corticosteroizi si promovarea unei igiene corespunzatoare in vederea tratarii blefaritei (cauza de entropion spastic);
- Administrarea de cantitati mici de toxina botulinica (aproximativ 5 Unitati) s-au dovedit eficiente in ameliorarea entropionului spastic;
- Administrarea unui chemoterapic sistemic (de obicei dapsona) in cazul pacientilor cu entropion cicatrical secundar pemfigoidului ocular cicatricial.

In prezent exista numeroase tehnici chirugicale de tratare a entropionului. Procedura este aleasa in functie de tipul de entropion al fiecarui pacient. Anterior interventiei, pacientul este anesteziat local pentru a nu simti durerea si poate primi si un sedativ pentru a-i spori confortul si a reduce cat mai mult stressul cauzat de interventie.

Daca entropionul este determinat de relaxarea exagerata a musculaturii pleoapei (ca urmare a inaintarii in varsta de cele mai multe ori), oftalmologul poate sa excizeze o mica parte din pleoapa inferioara, ceea ce va duce la ameliorare tonusului muscular al zonei.

Daca entropionul apare ca urmare a unei cicatrici postchirugicale, medicul poate recolta un graft de piele din pleoapa superioara sau din regiunea retroauriculara pentru a corecta defectul.

Dupa interventie, pacientii trebuie sa poarte un pansament special pentru aproximativ 24 de ore si apoi sa aplice local un unguent pe baza de antibiotice sau corticosteroizi. Acesta trebuie aplicat de cateva ori pe zi, timp de o saptamana.

Imediat dupa interventie pacientul poate simti un disconfort local, insa pe masura ce zona se vindeca senzatia neplacuta dispare.

Majoritatea pacientilor raporteaza o ameliorare semnificativa a simptomelor imediat dupa interventia chirugicala.
De retinut!
Pentru diminuarea edemului, pacientii pot aplica local comprese reci, iar pentru reducere durerii pot lua acetaminofen. Specialistii recomanda evitarea aspirinei deoarece aceasta creste riscul de sangerare.

Daca afectiunea este tratata la timp, anterior aparitiei leziunilor cicatriciale, prognosticul este favorabil, iar vederea pacientului nu are de suferit.

Cea mai importanta complicatie a entropionului este reprezentata de iritarea permanenta a corneei si lezarea acesteia. Datorita faptului ca genele zgaraie suprafata ochiului pericolul de aparitie a ulcerelor corneene este ridicat. Abraziunile si ulceratiile pot afecta in mod grav acuitatea vizuala a pacientului si ii pot determina chiar si orbirea (in cazuri extreme).

Xeroftalmia poate determina aparitia infectiilor locale ce afecteaza prognosticul pacientilor.

Exista si o serie de complicatii asociate interventiei chirugicale, cum ar fi:
- Hemoragii prelungite;
- Infectie;
- Dehiscenta plagii;
- Leziuni corneene;
- Entropion recurent.

Majoritatea tipurilor de entropin nu pot fi prevenite. Daca insa sunt tratate corespunzator si la timp, se poate reduce semnificativ riscul complicatiilor.
In cazul pacientilor care au calatorit in zone endemice pentru trachom din America Latina, Africa sau Orientul Mijlociu si manifesta simptome oculare de infectie se recomanda un consult oftalmologic pentru a se investiga o eventuala infectie cu Chlamydia. Trachomul este un factor de risc foarte important in aparitia entropionului si din acest motiv trebuie diagnosticat si tratat cat mai rapid posibil.