Cecitatea nocturna

Cecitatea nocturna sau nictalopia este o tulburare a organelor de vaz care impiedica o persoana sa distinga vizual obiecte in conditii de lumina insuficienta sau difuza.

Desi numele acestei afectiuni sugereaza incapacitatea totala de a vedea pe timp de noapte, cecitatea noctura se refera de fapt la o acuitate vizuala inferioara, in care ochiul nu poate detecta obiecte stationare sau mobile intr-un mediu privat de luminozitate.

Vederea pe timpul noptii difera de cea din timpul zilei in mai multe moduri. In intuneric, ochiul devine incapabil sa distinga culorile. Acuitatea vizuala este scazuta, organele vazului fiind capabile sa vada doar o mica parte din imaginile vizualizate pe timpul zilei.

Persoanele care sufera de cecitate nocturna se confrunta cu dificultati majore de a distinge imagini din jur pe timp de noapte, insa pot sa vada normal pe timpul zilei sau in prezenta unei cantitati adecvate de lumina.

Astfel, pacientii cu cecitate nocturna nu vad obiecte in intuneric ce sunt vizibile pentru altii, iar ochii au nevoie de o perioada mai lunga de adaptare la trecerea dintr-un spatiu luminat catre unul intunecat. Tot persoanele cu cecitate noctura intampina greutati in timpul condusului pe timp de noapte.

Cecitatea nocturna, numita si nictalopie, este cauzata de o tulburare a celulelor retiniene care sunt responsabile cu vederea in conditii de lumina difuza. Aceasta afectiune a vederii poate fi un simptom al mai multor boli prezente la nastere (congenitale) sau capatate in timpul vietii.

Astfel, in randul bolilor dezvoltate intr-un anumit moment al vietii si al cauzelor secundare se numara

- Cataracta (vederea incetosata). Persoanele care sufera de aceasta afectiune au dificultati in a citi sau in a conduce masina intr-un mediu privat de lumina, precum si in a distinge expresii faciale in conditii de luminozitate scazuta.
- Miopia. Cecitatea nocturna poate fi, de asemenea, un simptom al miopiei netratate.
- Administrarea unor medicamente. Tratamentul medicamentos pentru glaucom poate cauza constrictia pupilelor, fenomen care impiedica vederea nocturna.
- Deficienta in vitamina A. Dificultatea de a vedea pe timpul noptii este deseori si primul semn al deficientei in vitamina A, care este asociata de regula cu malnutritia.

Bolile congenitale al caror simptom poate fi cecitatea noctura sunt

- Cecitatea nocturna stationara congenitala, cu sau fara miopie. Aceasta este denumirea unui grup de boli genetice heterogene, mai exact aparute pe fondul mutatiei unei gene. Tipul 1A de cecitate nocturna stationara afecteaza doar barbatii, femeile fiind doar putatoare ale genei defecte.

- Retinita pigmentara. Aceasta boala este cauzata de mai multe defecte genetice care afecteaza structura retinei. Pacientii cu acest diagnostic prezinta dificultati de vedere pe timp de noapte sau la lumina difuza, avand totodata probleme cu vederea centrala si periferica. Simptomele pot fi detectate in copilarie, insa incep sa se manifeste la intensitate mare la varsta adulta.

- Sindromul Usher. Acest sindrom este caracterizat prin pierderea auzului si retinita pigmentara, ce cauzeaza cecitate nocturna.

Singurul simptom al cecitatii nocturne este dificultatea de a vedea imagini in conditii de lumina insuficienta.

Pacientii sesizeaza aceasta problema de vedere in special atunci cand trec brusc dintr-un mediu luminat, intr-o zona privata de lumina. Pe timp de noapte, condusul poate fi dificil, mai ales din pricina luminilor intermitente din jur si a luminii de slaba intensitate emisa de stalpii de iluminare stradali.

Persoanele care intampina dificultati de vedere pe timp de noapte trebuie sa apeleze la un consult oftalmologic. Specialistul va incerca sa stabileasca daca simptomele se datoreaza cecitatii nocturne sau daca sunt corelate cu o alta afectiune nediagnosticata.

Pentru stabilirea diagnosticului, se vor efectua teste de masurare a acuitatii vizuale, abilitatii de a distinge culori si capacitatii pupilei de a reactiona in fata luminii. Se mai pot recomanda teste de refractie, pentru obtinerea dimensiunilor necesare lentilelor de vedere. Medicul va examina si structura partii frontale a ochilor, inclusiv conjunctiva, corneea, pleoapele, irisul, lentilele si sclera. Va fi necesara si o examinare retiniana, pentru depistarea leziunilor de la nivelul structurii lichidului vitros, al retinei si al coroidei.

Medicul oftalmolog poate recomanda si efectuarea unei electroretinograme, care masoara raspunsurile electrice ale celulelor oculare ce percep lumina. Acest test poate detecta functionarea anormala a retinei, portiunea ochiului responsabila cu perceperea luminii.

Tot in cadrul procesului de diagnosticare se va testa randamentul campului vizual, pentru depistarea problemelor legate de vederea periferica.

Cecitatea nocturna cauzata de afectiuni capatate in timpul vietii dispare prin tratarea bolii care a cauzat-o. De pilda, cataracta se corecteaza de regula prin operatie, iar miopia prin prescrierea ochelarilor de vedere sau a lentilelor de contact.

In cazul glaucomului, simptomele cecitatii nocturne pot fi tratate prin schimbarea medicamentatiei. Pacientii cu deficiente in vitamina A raspund pozitiv suplimentarii nutritionale si unei diete sanatoase. Tratarea timpurie a deficientei de vitamina A este foarte importanta, intrucat o interventie tardiva poate conduce la orbire permanenta.

Cecitatea nocturna asociata cu bolile congenitale nu se poate trata definitiv, de aceea pacientii au nevoie de monitorizare medicala permanenta. In plus, acestia trebuie sa ia o serie de masuri preventive pentru evitarea accidentelor pe timp de noapte, pe fondul dificultatilor de vedere nocturne.

In gestionarea eficienta a cecitatii nocturne, vizitele regulate la medicul oftalmolog sunt foarte importante. Aceasta afectiune poate fi controlata eficient, in foarte multe cazuri, prin simpla purtare a ochelarilor de vedere pe timp de noapte. Diagnosticul stabilit la timp permite reducerea riscului de ranire a propriei persoane si a celor din jur in timpul activitatilor nocturne, in special la conducerea unui autoturism.