Ambliopia

Vederea normala se dezvolta odata cu utilizarea obisnuita, in egala masura pentru ambii ochi. Ambliopia, numita si "ochiul lenes", debuteaza de obicei cand un ochi nu este folosit suficient pentru ca sistemul vizual din creier sa se dezvolte corespunzator. Creierul ignora (neutralizeaza) imaginile de la nivelul ochiului strabic si foloseste numai cele formate in ochiul sanatos, ceea ce determina o vedere nesatisfacatoare. Ambliopia de obicei afecteaza numai un ochi, dar poate aparea si la ambii ochi. Copiii pot dezvolta ambliopie de la nastere pana in jurul varstei de 7 ani.
Un copil cu ambliopie poate sa nu realizeze ca foloseste un singur ochi. Ignorarea imaginii din ochiul afectat este o reactie inconstienta pe care copilul nu o poate controla.

Orice afectiune care indeparteaza ochii copilului de la formarea unei imagini clare, focalizate, sau disturba utilizarea normala a unuia sau a ambilor ochi poate produce ambliopie.
In majoritatea cazurilor ambliopia poate aparea la ochii care privesc spre doua puncte diferite din spatiu in acelasi timp, proiectand la nivel cerebral doua imagini diferite. Aceasta afectiune este denumita strabism. La copiii mici cu strabism creierul invata sa evite confuzia a doua imagini, neutralizand (ignorand) imaginea receptionata de la un ochi.
Ambliopia poate aparea si in cazul in care copilul este mai miop sau hipermetrop la un ochi decat la celalalt. Daca vederea la un ochi este mai clara decat la celalalt, creierul invata sa ignore imaginea incetosata formata de ochiul bolnav.
Afectiuni care impiedica lumina sa patrunda in globul ocular timp indelungat pot cauza ambliopie. O afectare a cristalinului (ca si cataracta) sau a stratului transparent din partea anterioara a globului ocular (cornee) poate determina ambliopia. Ambliopia produsa de aceste afectiuni este rara, dar grava. Fara tratament precoce la ochiul afectat este posibil ca vederea normala sa nu mai poata fi restabilita niciodata.

Unii copii cu ambliopie pot avea un ochi deviat sau care nu se misca in acelasi timp cu celalalt ochi. Acesta este numit uneori "ochi lenes". La majoritatea copiilor ambliopia este greu de depistat.
Semnele care pot indica ambliopia sau o afectiune care creste riscul pentru ambliopie sunt:
- ochii nu se misca simultan in aceiasi directie
- ochii nu fixeaza acelasi punct
- plans sau durere cand un ochi este acoperit
- miscari de ridicare si coborare sau de lateralitate a capului, pentru a privi ceva
- o leziune opaca la nivelul corneei (stratul transparent din partea anterioara a globului ocular, precum cataracta)
- o pleoapa care cade si acopera ochiul aproape in totalitate (ptoza).
Parintii pot sa nu observe daca copilul prezinta tulburari de vedere. Deseori pot sa nu apara semne ingrijoratoare si copiii sa nu se planga de o vedere slaba. Este recomandat consultul oftamologic al copiilor inainte de inceperea scolii.

Un medic poate diagnostica ambliopia dupa depistarea acuitatii vizuale diminuate la un ochi, in timpul examinarii si dupa excluderea altor cauze de vedere slaba. Investigatiile care deceleaza ochii neconvergenti (strabismul), diferenta de dioptrii intre ochi sau orice alta afectiune care produce ambliopie pot ajuta in diagnosticare.
Inainte ca medicul sa examineze vederea copilului este necesara anamneza, care cuprinde intrebari despre:
- simptomele copilului
- istoricul familial al tulburarilor de vedere (mai multe persoane din familie care au prezentat afectarea vederii)
- alti posibili factori de risc, ca de exemplu greutatea mica la nastere sau nasterea prematura
- daca invatatorii au observat ca acel copil are probleme in a vedea tabla sau are dificultati la citit.
Medicul verifica mai intai ochii copilului, pentru a aprecia daca privesc amandoi in aceiasi directie, in acelasi timp. Un copil cu ambliopie poate avea un ochi care deviaza sau ramane defazat in urma miscarii celuilalt ochi.

In cazul copiilor in varsta de si peste 2 ani, medicul cere copilului sa identifice sau sa fixeze imagini sau litere de pe perete sau dintr-o culegere cu diagrame. Aceste teste apreciaza cat de bine vede copilul contururile si detaliile de aproape si de departe. Astfel se poate demonstra ca are diferenta dioptrica intre ochi (anizometropie).
Alte investigatii, cuprinzand si dilatarea pupilelor oculare, pot fi utilizate pentru a determina daca este necesara folosirea de lentile pentru corectarea vederii si pentru a verifica structura si functionarea globului ocular. Medicul poate executa diferite teste pentru a depista cataracta sau strabismul, ambele afectiuni crescand riscul pentru ambliopie.
Screeningul tulburarilor de vedere poate fi realizat de catre: medicul de familie, pediatru, asistent medical sau infirmiera. Daca este depistata vreo afectiune, copilul va fi indrumat catre un oftalmolog sau optometrist pentru o examinare completa a acuitatii vizuale.
Medicii pot intampina dificultati in realizarea screeningului vederii la unii copii mici. In aceste cazuri, o metoda denumita fotoscreening poate fi folosita. Fotoscreeningul foloseste o camera speciala sau un sistem video pentru a obtine imaginile formate si reflectate de la nivelul ochiului, necesitand o cooperare minima cu copilul. Cu toate ca fotoscreeningul nu inlocuieste o investigatie uzuala a vederii, poate obtine date despre afectiunile care ameninta vederea.

Este recomandat screeningul pentru depistarea ambliopiei, strabismului si afectarea acuiatii vizuale la copiii mai mici de 5 ani. Totusi, nu trebuie adoptata o atitudine expectativa daca sunt observate semne posibile de ambliopie la copiii mai mici. Nici un copil nu este prea mic ca sa fie examinat de catre un oftalmolog si examinarea poate fi efectuata oricand apar suspiciuni in legatura cu sanatatea ochilor copilului.
Societatea Americana de Oftalmologie recomanda ca toti copiii sa fie examinatii de la varsta de 6 luni de catre un pediatru, medic de familie sau oftalmolog. Nou-nascutii si copiii trebuie investigati pentru afectiuni oftalmologice ca si cataracta, care impiedica lumina sa patrunda in ochi si produce ambliopia. Ambliopia din aceste cauze este rara, dar grava. Fara tratament precoce, copilul poate sa nu dezvolte vedere normala la ochiul afectat.

Tratament - Generalitati

Tratamentul ambliopiei este instituit cat de curand este posibil dupa diagnostic. Tratamentul precoce de obicei poate compensa afectiunea si trebuie inceput inainte ca vederea copilului sa fie complet dezvoltata (inainte de varsta de 9 sau 10 ani). Cu cat copilul este mai mic cand i se instituie tratamentul, cu atat mai bune sunt sansele pentru dezvoltarea unei vederi normale.
Ambliopia este greu de corectat dupa varsta de 9 ani. Cu toate acestea, studiile recente sustin ca tratamentul in jurul acestei varste poate inca sa corecteze ambliopia.
Ambliopia este tratata in mod obisnuit de catre un oftalmolog.
Pentru a avea succes, tratamentul trebuie sa se adresesze atat ambliopiei cat si cauzelor fundamentale. Corectia optica sau cu lentile de contact amelioreaza unele afectiuni, ca si diferenta dioptrica (anizometropia). Alte boli, ca si cataracta si anumite forme de strabism necesita interventie chirurgicala.
Un copil nascut cu cataracta sau alte boli care impiedica lumina sa patrunda in ochi, are nevoie urgenta de tratament deoarece ambliopia poate deveni permanenta in cateva luni. Ambliopia care este rezultatul nealinierii ochilor (strabism) sau vederii inegale (anizometropie) se dezvolta mai lent.
Tratamentul corecteaza ambliopia antrenand creierul sa foloseasca semnalele de la ochiul cu vedere slaba, cladind o conexiune mai puternica intre creier si ochiul afectat si permitand vederii sa se dezvolte normal in acel ochi.
Exista cateva metode de a constrange ochiul strabic sa devina mai puternic. Aceste metode includ purtarea unui plasture pe ochi sau lentile de contact inchise la culoare (ocluzie) si folosirea de picaturi pentru ochi sau de ochelari (relaxare).

Ocluzia

Acoperind ochiul mai puternic, creierul este fortat sa foloseasca si sa dezvolte o mai buna vedere in ochiul slab.
Purtarea de plasture pe ochi.
Acoperirea ochiului sanatos cu un plasture adeziv sau cu un plasture de culoare inchisa dintr-o banda elastica, este cea mai obisnuita metoda de tratament. In cazul in care copilul poarta ochelari, medicul poate pune un plasture pe una dintre lentile. Copilul trebuie sa poarte plasturele tot timpul sau doar in timpul zilei de-a lungul a catorva saptamani sau luni. Cazurile grave pot sa dureze mai mult. Un studiu recent arata ca, purtarea unui plasture in timpul activitatilor ce solicita vederea de aproape, timp de 2 ore zilnic, este similara cu purtarea unui plasture 6 ore zilnic.
Purtarea de lentile de contact opace.
Ambliopia poate fi tratata si prin plasarea unei lentile de contact intunecate in ochiul normal. Aceasta poate fi utila cand copilul refuza sa poarte un plasture sau se uita peste plasture sau ochelari. Este necesara invatarea scoaterii si reinsertiei lentilelor de contact.
 
Relaxarea

Acest tratament estompeaza sau intuneca vederea la nivelul ochiului dominant al copilului, mai degraba decat s-o impiedice complet. Aceasta determina creierul sa se bazeze pe ochiul cu vederea slabita. Relaxarea este mai putin folosita decat ocluzia. Este benefica pentru cazurile usoare de ambliopie; in cazurile grave, este dificil de estompat si intunecat vederea la ochiul indemn suficient, astfel incat creierul sa prefere utilizarea ochiului afectat.
Solutiile oftalmice (picaturile pentru ochi)
Cea mai folosita metoda de tratament a relaxarii este reprezentata de utilizarea solutiilor oftalmice pentru a estompa vederea la ochiul sanatos si pentru a forta creierul sa foloseasca ochiul strabic.
Ochelarii de vedere
Ochelarii cu lentila opaca in dreptul ochiului sanatos obliga creierul sa foloseasca ochiul slabit.
Medicul va stabili anumite pauze in timpul tratamentului pentru a permite copilului sa-si foloseasca ochiul sanatos si pentru a-l feri de lezare sau slabire.
Ambliopia poate reapare si dupa un tratament incununat cu succes, astfel ca este recomandata examinarea periodica a copiilor pana la varsta de 9 sau 10 ani.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Tratamentul ambliopiei se face zi de zi atat la domiciliu, cat si la scoala. Se incearca tot posibilul ca tratamentul sa aiba succes. Daca sunt utilizate picaturile de ochi, trebuie urmarit daca sunt folosite de copil la indicatia medicului. Se comunica invatatorului situatia copilului, pentru ca acesta sa sprijine copilul in timpul tratamentului.
Pentru a fi eficient, plasturele de pe ochi trebuie purtat atat cat este recomandat. Este important sa se ajute copilul sa fie compliant la tratament astfel incat sa dezvolte o vedere cat mai buna. Cauza majora a neajunsurilor tratamentului ambliopiei este nefolosirea plasturilor pentru ochi la indicatia medicului.
In cazul in care copilul a urmat tratament pentru ambliopie, se recomanda respectarea sfatului medicului de a efectua examinarile periodice viitoare. Ambliopia poate sa reapara si dupa un tratament de succes.
Cu cat copilul este mai mic, cu atat mai bune sunt rezultatele tratamentului ambliopiei. Daca se suspicioneaza ca un copil are ambliopie sau alte afectiuni oftalmologice, se recurge la un consult de specialitate. Tratamentul ambliopiei se instituie imediat ce boala este descoperita.
Ambliopia este dificil de corectat dupa varsta de 9 ani. Totusi studiile recente sustin ca tratamentul anumitor forme de ambliopie pot imbunati vederea chiar si la copiii mari si la adulti.