Sindromul intestinului scurt

Sindromul intestinului scurt este caracterizat prin malabsorbtie datorata unei rezectii extensive a intestinului subtire. Simptomele sunt in functie de lungimea si functionarea intestinului restant, dar diareea poate fi severa, iar deficientele nutritionale sunt frecvente. Tratamentul consta in mese reduse cantitativ, antidiareice si uneori nutritie parenterala sau transplant de intestin.

Rezectia vasta a intestinului se practica in boala Crohn, infarctul mesenteric, enterita de radiatie, cancere, volvulus si malformatii congenitale.

Rezectia jejunala reduce semnificativ absorbtia nutrimentelor pentru ca jejunul este prima zona de digestie si de absorbtie a majoritatii substantelor nutritive. Ca rezultat, ileonul se adapteaza prin intensificarea functiei de absorbtie a vililor sai, ceea ce are ca rezultat o imbunatatire treptata a absorbtiei nutrimentelor.

Ileonul este sediul absorbtiei vitaminei B12 si acizilor biliari. Diareea severa si malabsorbtia apar atunci cand >100 cm din ileon sunt rezecati. Interesant este ca nu exista nici o adaptare compensatorie a jejunului restant. In consecinta, apare malabsorbtia grasimilor, vitaminelor liposolubile si vitaminei B12. In plus ,acizii biliari neabsorbiti din colon determina o diaree secretorie. Pastrarea colonului poate reduce semnificativ pierderile de apa si electroliti. Rezectia ileonului terminal si a valvei ileocecale poate predispune la proliferare bacteriana.

Sindromul de intestin scurt poate apare la o persoana de orice varsta. Factorii de risc includ defectele existente la nastere si boli ale intestinului subtire, care necesita o interventie chirurgicala extinsa sau recurenta, cum ar fi boala Crohn sau cancerul gastro-intestinal.

In plus, sindromul de intestin subtire poate fi cauzat de pierderea functiilor din cauza unei leziuni sau boli intr-o portiune a intestinului subtire normala. Alti factori de risc includ situatii de urgenta legate de o leziune sau traumatism, intestin perforat sau obstructionat, restrictionand fluxul sanguin la nivelul intestinului.

Simptomul dominant in faza precoce a bolii este diareea severa insotita de deshidratare si tulburari electrolitice (hiponatremie, hipopotasemie, hipocalcemie, hipomagneziemie).

In faza intermediara pe primul plan apar manifestarile sindromului de malabsorbtie caracterizat prin malabsorbtie globala si deficit ponderal marcat.

In faza tardiva se constata o ameliorare a sindromului diareic, a deficitului vitaminic si nutritional si se constata oprirea scaderii In greutate.

-Testele biologice uzuale constau in determinarea: hemogramei, acidului folic, albuminemiei (sub 3,5g%), colesterolului, vitaminei B12 serice, timp Quick, steatoreei (constituie elementul esential pentru obiectivizarea malabsorbtiei; valorile patologice sunt peste 6 grame pe 24 ore grasimi în materiile fecale; valori de peste 9 grame pe 24 ore sugereaza mai mult o insuficienta pancreatica exocrina).

-  Examenul radiologic -pentru evaluarea extensiei intestinului restant

- Determinarea steatoreei in rezectia ileonului terminal

Obiective - corectarea deficitelor nutritionale si combaterea diareei.

Tratamentul include:

-regimul dietetic -  in faza precoce consta din alimentatie parenterala totala, apoi in faza de adaptare intestinala se introduce progresiv alimentatia orala de cele mai multe ori impreuna cu alimentatia parenterala. In rezectii intestinale largi si în sindroame cu evolutie severa se poate folosi administrarea regimurilor prin sonda eso-gastrica folosind compusi nutritionali esentiali, vitamine, electroliti (Flexicol, Vivonex), iar pentru ameliorarea diareei preparate polimerice.

-tratamentul medicamentos ( cuprinde preparate opiacee si derivatii lor).  Majoritatea pacientilor trebuie sa beneficieze de suplimente vitaminice, Ca si Mg. Daca se constata agravarea sindromului de intestin scurt prin poluare bacteriana se recomanda folosirea antibioticelor sapte – zece zile.

-tratamentul chirurgical – se indica reinterventie chirurgicala doar in cazurile deosebite.

In perioada postoperatorie imediata, diareea este de obicei severa cu pierdere semnificativa de electroliti. Trebuie instituita nutritia parenterala totala si monitorizarea intensiva a lichidelor si electrolitilor. Pacientii cu rezectii extensive si cei cu pierderi excesive de hidroelectrolitice necesita nutrititie parenterala totala pe toata durata vietii.

Sindromul de intestin scurt este o afectiune grava, care necesita un tratament complex, costisitor si cu prognostic rezervat.