Sindromul de colon iritabil

Sindromul de intestin iritabil (SII) este cea mai frecventa tulburare functionala digestiva, aparent cu o incidenta usor mai mare la femei, al carei diagnostic necesita investigatii suplimentare pentru excluderea afectiunilor de cauza organica ce pot determina un tablou clinic similar.

Cauzele dezvoltarii SII sunt incomplet elucidate, exisand insa studii care sustin ca la baza acestuia sunt implicate axul creier-intestin, motilitatea si perceptia senzatiei la nivelul organelor digestive, anumite intolerante alimentare, infectii, precum si stresul psihologic.

Sindromul de intestin iritabil se stabilieste in urma unor criterii bine stabilite. Pacientii prezinta durere abdominala recurenta in ultitmele 3 luni, prezenta cel putin o zi pe saptamana, la care se asociaza doua sau mai multe din urmatoarele caracteristici: o legatura cu actul de defecatie, modificarea frecventei scaunului, modificarea aspectului scaunului.

De mentionat ca tranzitul intestinal se poate incadra in functie de tipul de SII si la constipatie si la diaree. De asemenea simptomele prezinta debut cu cel putin 6 luni anterior diagnosticului. Alte manifestari relatate de pacienti pot fi senzatia de defecatie incompleta sau dificila, senzatie imperioasa de defecare, balonare si prezenta de mucus in scaun.

Diagnosticul

Desi legatura durerii cu scaunul este criteriul major care orienteaza medicul catre diagnosticul de SII, este importanta excluderea unor simptome sau semne de alarma, ce pot indica o boala organica: sangerarile sau anemia decelata la analize, pierderea involuntara in greutate sau lipsa poftei de mancare, palparea unei mase abdominale, varsaturile repetate. In acest sens, investigatiile de laborator standard, examenul scaunului si imagistica pot ajuta in diferentierea diagnosticului, insa trebuie evitate investigatiile minutioase inutile prin ajutarea pacientului in a intelege boala si natura benigna a acesteia.

De asemenea, o problema de diagnostic o impune diferentierea sindromului de intestin iritabil de alte tulburari functionale, precum diareea functionala, constipatia functionala, balonarea functionala si alte tulburari nespecifice. Acest lucru poate fi realizat printr-o anamneza si un examen obiectiv corecte, avand in vedere ca toate acestea reprezinta criterii care impreuna formeaza tabloul SII.

Tratamentul sindromului de intestin iritabil include masuri generale, medicatie si consiliere psihologica. 

Stabilirea masurilor generale optime in SII este una controversata. Se recomanda ca pacientii sa urmeze o dieta echilibrata, individualizata insa nevoilor fiecarui pacient. Anumiti pacienti pot beneficia in urma consumului de fibre solubile (ex. psyllium), insotite de hidratare corespunzatoare, in timp ce pacientii cu balonare importanta sau durere abdominala semnificativa pot adopta o dieta saraca in oligo-, di- , monozaharide si polioli fermentabili (dieta FODMAP), din care se exclud alimente care produc gaze. Desi studiile nu sugereaza o asociere intre intoleranta la gluten sau lactoza si SII, eliminarea acestora din dieta unor pacienti pare sa duca la ameliorarea simptomatologiei. 

Terapia medicamentoasa cuprinde in general medicatie antispastica, relaxanta a musculaturii netede, probiotice, antidiareice (pentru varianta SII cu predominanta diareei), respectiv laxative (SII cu predominanta constipatiei), stimulanti ai motilitatii intestinale si, in cazuri selectionate, antibiotice nonabsorbabile, anxiolitice si antidepresive.

In ceea ce priveste sfera psihologica, avand in vedere impactul stresului asupra acestei patologii, precum si anxietatea pacientilor, generata de dificultatea de diagnostic (multi pacienti sunt cautati excesiv pentru o cauza organica si au dificultati in a accepta natura functionala a acestei boli), se pot aborda in cazuri speciale tehnici de psihoterapie, hipnoza sau de relaxare (ex. yoga). 

Preventia SII este didficil de cuantificat, avand in vedere lipsa cunoasterii complete a mecanismelor care duc la declansarea aceste patologii. Se recomanda o dieta echilibrate, fara exces de alimente producatoare de gaze, mese regulate si in cantitati normale, limitarea consumului de alcool sau tutun, precum si exercitiu fizic regulat. O componenta importanta a preventiei este reducerea stresului psihologic, prin ameliorarea conditiilor declansatoare (ex. mediul de munca), respectiv terapia si depasirea situatiilor dificile (deces in familie, abuz fizic sau emotional, divortul, tulburari de alimentatie).

Concluzii

In diagnosticul sindromului de intestin iritabil este importanta comunicarea medic-pacient, in vederea intelegerii bolii. Desi impactul asupra vietii poate parea initial semnificativ, SII este o patologie cu caracter benign si un prognostic favorabil, al carei control se poate realiza eficient prin masuri de natura generala.