Boala celiaca sau intoleranta la gluten

Boala celiaca este o afectiune autoimuna inflamatorie a intestinului subtire, care poate prezenta si manifestari sistemice dintre cele mai diverse. Apare la persoanele susceptibile genetic, aproximativ 1% din populatia Europei si a Statelor Unite, ca urmare a raspunsului adaptativ aberant al sistemului imunitar impotriva glutenului din cereale.

Factorii participanti la declansarea bolii sunt: bagajul genetic, sistemul imunitar si glutenul. La persoanele cu boala celiaca, ingestia de gluten duce la aparitia enteropatiei, cu afectarea mucoasei si, consecutiv, absorbtia anormala a nutrientilor.

Boala celiaca prezinta caracteristici deosebite in comparatie cu alte tulburari autoimune, inclusiv recuperarea completa a afectarii mucoasei, precum si reversibilitatea progresiei sale odata cu evitarea total a glutenului. Desi boala celiaca a fost initial interpretata ca o afectiune pediatrica, diagnosticul se stabileste cu frecventa crescuta si la adulti.

Manifestarile clinice sunt variabile, atat la nivel intestinal, cat si la nivel extraintestinal, si pot fi influentate de varsta pacientului, durata si extinderea bolii, precum si de alte comorbiditati prezente.

Forma clasica este caracterizata cel mai frecvent de diaree severa si simptome clinice aparute in urma unei absorbtii intestinal anormale. Simptomatologia clasica a devenit mai rar intalnita in ultimul timp, atat la adulti, cat si la copii, comparativ cu simptomatologia atipica, regasita la mai mult de jumatate dintre pacienti diagnosticati cu boala celiaca.

Simptomatologie atipica
-Pierdere in greutate
-Stagnare crestere/statura mica
-Pubertate intarziata (ex: amenoree)
-Anemie prin deficit de fier
-Anorexie
-Greata/varsaturi
-Durere abdominala cronica sau recurenta (balonare)
-Constipatie cronica
-Oboseala/ performanta scazuta
-Depresie
-Transaminaze crescute
-Afectarea smaltului dentar, demineralizare

Manifestari precum: diaree, durere abdominala, anemie, osteoporoza, simptome neurologice, artrita, afectiuni dermatologice si altele pot fi intalnite mai degraba la pacientii adulti decat la copii.

Complicatiile asociate cu boala celiaca sunt multiple si, in unele situatii, pot reprezenta primele simptome identificate la pacient:
• Osteoporoza - cea mai frecventa complicatie determinata de absorbtia anormala de calciu, secundara transportului ineficient din alimente prin membrana intestinului afectat;

• Enteropatie asociata limfomului intestinal cu celule T - reprezinta una dintre cele mai importante complicatii;

• Jejunoileita ulcerativa - este o ulceratie a mucoasei intestinale care implica ileonul si jejunul. Se instaleaza in jurul varstei de 50 de ani, cu diaree cronica, steatoree (exces de grasimi in scaun, in urma neabsorbtiei lor intestinale) sau alte complicatii ale ulceratiei: perforatia intestinului, hemoragie sau obstructie, posibil cu aparitia ocluziei intestinale;

• Asocierea cu limfom non-Hodgkin;

• Adenocarcinom de intestin subtire – cancer extrem de rar in populatia generala, dar mai frecvent la pacientii cu boala celiaca, de obicei cu localizare in jejun; Scaderea fertilitatii in egala masura la ambele sexe.

Diagnosticul standard pentru boala celiaca se stabileste pe baza testelor serologice de identificare a anticorpilor anti-tTg (anti-transglutaminaza), anti-EmA (anti-endomisium). Pentru aceasta etapa este foarte important ca pacientul sa consume o dieta ce contine gluten pentru cateva zile sau chiar saptamani inainte de dozarea acestor anticorpi.

Testarea se realizeaza prin recoltarea de sange venos. A doua etapa a diagnosticului include efectuarea biopsiei din mucosa intestinala. Se efectueaza o endoscopie care permite si vizualizarea mucoasei intestinului subtire (mai exact de la nivelul duodenului), cu eventualele modificari de aspect si prelevarea de multiple fragmente de mucoasa.

La examinarea microscopica, aspectul mucoasei in boala celiaca prezinta atrofia vililor intestinali (structuri la nivelul carora se realizeaza absorbtia nutrientilor din hrana digerata), insotita de un numar crescut de limfocite aflate sub mucoasa zonelor respective.

Persoanele cu risc crescut de a dezvolta boala celiaca sunt cele care au un membru al familiei cu aceasta afectiune, pacientii cu diabet zaharat de tip I sau persoanele cu sindrom Down. De asemenea, pacientii diagnosticati cu boala celiaca au un risc crescut fata de restul populatiei de a devolta alte afectiuni autoimune, cum ar fi: tiroidita autoimuna, poliartrita reumatoida, diabet zaharat de tip I, sindrom sjögren si altele. Netratata, boala celiaca se poate inrautati si se poate asocia pe termen lung cu un risc crescut de cancer gastrointestinal.

Momentan, singurul tratament eficient disponibil pentru pacientii cu boala celiaca este dieta fara gluten, urmata pentru tot restul vietii. Astfel, pacientii trebuie sa evite consumul de grau, inclusiv tipurile: spelta, kamut, emmer, einkorn etc., precum si secara, orz sau alte tipuri de cereale ce contin gluten intr-o cantitate variabila.

Alimentele care contin aceste tipuri de cereale, precum painea, pastele fainoase, biscuitii sau alte alimente rafinate, trebuie evitate sau inlocuite cu cele preparate din faina fara gluten. Aceasta dieta permite reducerea simptomatologiei intestinale si extraintestinale, negativarea auto-anticorpilor si refacerea vililor intestinali (structuri implicate in absorbtia nutrientilor din hrana digerata).

Toate aceste avantaje sunt insotite si de anumite dezavantaje, cum ar fi: impact negativ asupra calitatii vietii, probleme psihologice, posibile deficite de vitamine si minerale, sindrom metabolic, risc cardiovascular crescut, adesea constipatii severe. Multe dintre aceste situatii pot fi influentate de instruirea pacientului asupra acestui tip de regim alimentar prin discutii informative cu un nutritionist cu experienta in boala celiaca.

Evitarea cerealelor care contin gluten presupune excluderea unor sure alimentare proteice foarte importante. Prin urmare, dieta fara gluten are in vedere utilizarea unor surse cat mai bogate in proteine. Printre alimentele cunoscute ca fiind fara gluten si cu o concentratie proteica importanta, se numara: orez, porumb, quinoa, amarant, naut, linte, boabe de soia, etc.

Pe langa acestea, exista si alte surse fara gluten, care pot fi consumate ca atare sau in prepararea anumitor produse, precum: nucile (migdale, alune, nuci, castane, caju), semintele (chia, dovleac) sau tuberculi (tapioca, taro, cartof).

Este provocator pentru industria alimentara sa produca alimente fara gluten, intrucat necesit respectarea cu strictete a standardelor de autorizare, procurarea de materie prima mai limitata si nu extrem de diversa, toate acestea implicand costuri mai mari, pe care le va resimti pacientul in cele din urma. Din acest motiv, industria alimentara urmareste cu interes echilibrarea acestui sector prin cercetari si imbunatatiri continue.

Preventia bolii celiace este mai greu de realizat, dar unul dintre elementele care se incurajeaza a fi practicat pentru evitarea diverselor intolerante digestive este alaptarea naturala a bebelusului. Este bine cunoscut efectul protector al laptelui matern in dezvoltarea normala a tubului digestiv al copilului si in asigurarea nutrientilor necesari unei cresteri armonioase.

In concluzie, putem spune ca, desi incidenta bolii celiace a crescut substantial in ultimii 30 de ani, multi dintre pacienti raman nediagnosticati. Tratamentul principal este reprezentat de dieta fara gluten, iar acest lucru necesita informare si educare, importante pentru pacient, si o urmarire riguroasa a evolutiei bolii.

Bibliografie:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28573065/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/24355936/

https://celiacdiseasecenter.columbia.edu/wp-content/uploads/2020/12/AGA-epidemiology-Lebwohl.pdf.
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2213453016300325.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6267495/