Tahicardia ventriculara

Vezi galerie foto

Tahicardia ventriculara (TV) este o tulburare de ritm al carei focar este situat la nivelul ventriculului si ritmul cardiac depaseste 100batai/minut.

Majoritatea episoadelor de fibrilatie ventriculara (FV) incep cu TV netratata, iar in acest caz, sansele de resuscitare resusita sunt minime.

Uneori, cauzele TV nu se pot identifica, mai ales cand care acestea apar la persoanele tinere.

Dar de cele mai multe ori, TV se dezvolta in cadrul diferitelor boli cardiace organice, cel mai frecvent in boala cardiaca ischemica cu infarct miocardic in antecedente, dar si in anomalii cardiace congenitale, cardiomiopatia dilatativa sau miocardite.

De asemenea, au fost inregistrate cazuri de  TV aparute consecutiv chirurgiei cardio-vasculare.

Unele medicamente antiaritmice utilizate in tratamentul altor aritmii pot sta la baza aparitiei unor episoade de TV.

Cauza cea mai rara de TV este reprezentata de dezechilibrele electrolitice, precum nivelul scazut al potasiului sanguin (hipokalemia, hipopotasemia).

Medicamentele decongestionante, remediiile naturiste (mai ales cele care contin ma huang sau efedrina), pastilele de slabire sau amfetaminele sunt frecvent factori declansatori ai TV.

Consumul de droguri de tipul cocainei, ecstasy si amfetaminei trebuie evitat datorita potentialului proaritmic al acestora.

Este important sa fie evitat medicamentul identificat ca declansator al unui episod de TV pentru a putea fi prevenit un viitor acces de TV.

In timpul TV activitatea cardiaca este caracterizata de batai rapide (tahicardie, cu frecventa intre 100-250/min).

Contractia ventriculara accelerata nu permite pomparea unei cantitati de sange suficiente, ducand la aparitia urmatoarelor simptome:
- palpitatii
- ameteala sau stare de lesin
- tahipnee (respiratie rapida, superficiala)
- dureri toracice sau angina
- presincope sau sincope.
In cazul unor accese scurte de tahicardie ventriculara pacientii sunt asimptomatici, in timp ce episoadele de TV sustinuta si de intensitate crescuta se asociaza cu alterarea hemodinamica.

Electrocardiograma (EKG), in situatiile in care este posibila efectuarea ei, este investigatia care aduce date esentiale punerii diagnosticului de TV.

Alaturi de EKG, diagnosticul de TV este pus pe baza istoricului, al examenului clinic al testelor de laborator si al examenului radiologic.

Deoarece TV survin paroxistic si nu pot fi surprinse pe EKG-ul realizat in timpul unei investigatii de rutina, la pacientii cu tulburari de ritm repetate, se va recomanda monitorizare EKG 24 ore (de tip Holter): pacientul isi desfasoara activitatile sale zilnice avand asupra sa, pe piept, un mic aparat portabil ce inregistreaza activitatea electrica a inimii.

De-a lungul inregistrarii ambulatorii pot apare modificari ale ritmului cardiac.

Alte teste care pot aduce informatii utile punerii diagnosticului de TV includ:
- ecocardiografia
- teste de efort
- coronarografie
- studii de electrofiziologie cardiaca (cu ajutorul unui cateter intracardiac diagnostic este trimis un impuls electric care declanseaza TV si sunt depistate anomaliile de transmitere ale impulsului electric cardiac - cartografierea activarii: localizarea regiunii responsabile de generarea TV).

Introducerea cateterelor endocardiace si a cartografierii activarii au dus la elaborarea unor tehnici chirurgicale de tratament a TV.

TV nesustinute, benigne, necesita tratament in masura in care sunt simptomatice. In cazul pacientilor care prezinta simptomatologie caracteristica, TV sustinute se va interveni terapeutic datorita degradarii hemodinamice rapide si a riscului potential de aparitie a FV.

In functie de starea clinica a pacientului, algoritmul terapeutic presupune fie cardioversie electrica, fie tratament farmacologic antiaritmic administrat intravenos.

Un rol important il are profilaxia recidivelor TV, prin medicatie antiaritmica.

Dezavantajul antiaritmicelor este efectul lor proaritmic care accentueaza tulburarile de ritm existente, ceea ce a condus la dezvoltarea unor metode terapeutice invazive, de tipul unui cardiovertor defibrilator implantabil (dispozitiv implantabil subcutanat care monitorizeaza in mod constant activitatea cardiaca si trimite impulsuri electrice in momentul depistarii TV, restabilind astfel ritmul cardiac normal).

In anumite cazuri este necesara asocierea medicatiei cu cardioverul implantabil.

Alta modalitate invaziva de tratament utila in unele situatii este ablatia prin curent de radiofrecventa cu ajutorul unui cateter ce distruge tesutul de origine al aritmiei.

Initial, prin cartografierea activarii se localizeaza focarul aritmic, iar prin introducerea unui cateter venos acest focar este distrus cu unde de radiofrecventa.

Tratamentul trebuie orientat spre depistarea si inlaturarea factorilor precipitanti, de exemplu corectarea hipokalemiei.

In cazul TV cauzate de medicamente, primul pas este oprirea medicatiei care a produs aritmia.

Daca TV este asociata unei afectiuni cardiace preexistente este necesara abordarea terapeutica a acesteia (by-pass coronarian in cazul bolii coronariene ischemice).

Studii recente au evidentiat ca acizii grasi omega-3 din ton, hering, sardine si macrou, au micsorat riscul de producere a TV si a mortii subite cardiace.

Intr-un studiu realizat pe un lot mic de pacienti care au avut cel putin un episod de TV, administrarea de acizii grasi omega-3 a stabilizat activitatea electrica si a scazut riscul aparitiei TV in cursul testarii electrofiziologice.

Sunt necesare experimente suplimentare care sa determine daca in viitor uleiul de peste poate reprezenta o alternativa naturala a tratamentului medicamentos antiaritmic.

In cazul aparitiei simptomatologiei specifice de TV sustinuta se va apela imediat serviciul de urgenta.

Asociatia Americana de Cardiologie recomanda reluarea condusului masinii numai dupa o perioada de 3-6 luni de la tratament in care nu au mai aparut alte episoade de TV.

Vor fi evitate cafeaua si alte produse care contin cafeina (ceaiul, ciocolata, cola si alte bauturi racoritoare), deoarece pot declansa aparitia TV.

De asemenea regimul dietetic predominant lichidian sau cu continut crescut proteic poate produce dezechilibre electrolitice care favorizeaza declansarea aritmiilor.