Tulburarile vocii - Foniartria – bolile care afecteaza corzile vocale

Vocea este un mijloc important de comunicare cu ceilalti, iar tulburarile care o pot afecta au un impact social major mai ales in randul celor care depind din punct de vedere profesional de aceasta, cantareti, actori, avocati profesor sau orice forma care necesita comunicare.

Tulburarile vocii se incadreaza in sfera ORL (oro-rino-laringofaringe) necesitand tratament din partea medicilor specializati in afectiunile gatului, nasului, urechii si patologia vorbirii.

Laringele (caseta vocala) este constituita anatomic din carttilaj, muschi, membrane mucoase situate in partea superioara a traheei si la baza limbii.

Un element important in fonatie este reprezentat de corzile vocale a caror vibratie obtinuta prin miscarea fluxului de aer care circula dinspre exterior spre sistemul respirator, va produce emisia de sunete.

Inflamatia, paralizia, dezvoltarea de excrescente sau alte patologii aparute la nivelul corzilor vocale vor perturba si procesul vorbirii.

Tulburarile vocii se intalnesc frecvent in laringita, paralizia uni- sau bilaterala a corzilor vocale, formatiuni canceroase sau necanceroase (noduli, polipi) ale corzilor vocale, disfonia spasmotica de factura neurologica, balbism (balbaiala).

Acestia sunt multipli acoperind un spectru larg de patologii sau deficiente care pot fi incriminate pentru tulburarile vocii:

- imbatranire, alergiile, consumul de toxice (alcool, tutun), deshidratarea;

- stresul psihologic, tulburarile neurologice;

- boala de reflux gastro-esofagian (GERD);

- traumatismele corzilor vocale in urma unor operatii chirurgicale (tiroidectomie);

- tipatul, utilizarea excesiva sau necorespunzatoare a vocii;

- diferite tipuri de formatiuni tumorale dezvoltate in regiunea gatului.

In mod fiziologic, varsta adolescentei se insoteste de modificari ale vocii la ambele sexe ceea ce nu ar fi un semnal de alarma.

Exceptie facand acest aspect, orice modificare aparuta la nivelul vocii, raguseala persistenta mai mult de doua saptamani, fonastenia (oboseala vocii), disfonia (pierderea partiala) sau afonia (pierderea totala a vocii) trebuie investigate.

Acuzele exprimate de pacient in ceea ce priveste modificarile vocii acestuia vor fi investigate urmarind mai multe aspecte. Initial se efectueaza o evaluare vocala a tonului, volumului, intensitatii si a egalitatii vocii fapt ce ajuta clinicianul sa se orienteze spre afectiuni dintr-o anumita sfera de patologii care pot cauza aceasta tulburare.

Examenul clinic va evalua detaliat teritoriul urechilor, nasul si gatul pentru a determina permeabilitatea cailor nazale, competenta velopalatina si a faringelui.

Functia pulmonara necesita investigatii in anumite cazuri deoarece sunt pacienti care prezinta un suport respirator diminuat fapt ce perturba sincronismul dintre procesul respiratiei si fonatie.

Daca fluxul de aer care trebuie sa treaca prin caile aeriene, spre laringe si corzile vocale, este afectat, automat vorbirea va suferi modificari.

Un alt aspect de evaluat este reprezentat de patologia psihogena cunoscute fiind in literatura medicala cazurile in care tulburarile de vorbire sunt intalnite la pacientii cu afectiuni psihiatrice de tipul anxietatii, depresiei, tulburarii bipolare si nu numai.

Vizualizarea laringelui prin examinarea cu laringoscopul (flexibil sau rigid) si videotroboscopul sunt metodele de investigatie care transeaza diagnosticul stabilind cauza care a declansat tulburarea de vorbire.

Alte tehnici folosite teste suplimentare de tipul analizei acustice cu ajutorul unui computer pentru neregularitati ale sunetului sau electromiografia laringiana unde electrozi amplasati la nivel tegumentar in regiunea gatului masoara curentii electrici din muschii casetei vocale.

Poate include trei principii de baza : tratament medical, tratament chirurgical si terapia vocala. In functie de diagnostic medicul poate initia terapia prin a recomanda repaus vocal, pozitionare corecta si administrare de lichide.

Renuntarea la fumat si moderarea consumului de alcool sunt de asemenea utile.

Din punct de vedere al medicatiei aceasta se administreaza tintit pe cauza care a declansat tulburarea de vorbire, fie ca este vorba despre o inflamatie, reflux gastro-esofagian sau antialergice in cazul in care mecanismul producerii este unul de natura alergica.

Administrarea medicamentelor se face oral, dar pot fi si injectate in corzile vocale sau aplicate local in timpul interventiei chirurgicale.

In cazul in care tulburarea de vorbire este cauzata de spasme musculare sau miscari anormale prin afectarea neurologica a muschilor vocali ai laringelui (disfonia spasmotica), injectarea de toxina botulinica in cantitati mici la nivelul tegumentului din zona gatului poate ajuta.

Paralizia corzii vocale beneficiaza de mai multe metode de terapie . Injectia in vrac de colagen, gel hialuronic, grasime corporala pentru a mari volumul corzii vocale paralizate fapt ce o va apropia de cea sanatoasa pentru a permite fluxului de aer sa le faca sa vibreze mai strans.

Tiroplastia se realizeaza tot in acest scop cu un implant introdus dinspre exteriorul casetei vocale si impingerea coarzii vocala paralizata spre cea sanatoasa.

Reinervarea (inlocuirea nervului deteriorat) se efectueaza prin aducerea unui nerv sanatos din alta regiune a gatului si inlocuirea celui deteriorat, iar in aproximativ un an vocea poate cunoaste o imbunatatire.

Nodulii corzilor vocale sunt printre cele mai frecvente cauze de tulburari de vorbire, sunt localizati cel mai adesea bilateral si se datoreaza unui traumatism vocal constant precum tipatul sau suprasolicitarea vocala.

Terapia foniatrica la care acesti noduli pot avea un raspuns favorabil presupune metode de reeducare a respiratiei prin exercitii de relaxare, iar nodulii incriminati necesita excizie chirurgicala in cazul in care terapia vocala nu da rezultate dupa sase luni.

Polipii vocali, unilaterali in cele mai multe cazuri nu au un raspuns la terapia vocala si tratamentul lor este cu precadere cel chirurgical sub anestezie generala utilizand microchirurgia, chirurgia cu laser cu dioxid de carbon sau fosfat de titanil de potasiu (KTP).

Aceasta din urma este o tehnica recent aparuta si are avantajul unei mai bune conservari a tesutului sanatos subiacent leziunii care necesita excizia.

Exercitiile de terapie vocala au drept sursa logopedia si exercitiile de tip canto care antreneaza tonalitatea vocii, se realizeaza sub indrumarea unui specialist in cursul unui numar de cateva sedinte, dupa care pot fi efectuate individual de catre pacient pentru a preintampina aparitia unei recidive in ceea ce priveste tulburarea de vorbire respectiva.

Tulburarile de vorbire reprezinta o afectiune din sfera ORL.

Etiologia acestora este multifactoriala, necesita o examinare detaliata si un diagnostic precis al cauzei declansatoare. In functie de aceasta se realizeaza ulterior terapia care poate necesita medicatie, interventie chirurgicala si terapie vocala.

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/voice-disorders/symptoms-causes/syc-20353022
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7669319/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29931028/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32877965/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7669319/