Tulburarea neurocognitiva majora

Tulburarea neurocognitiva majora (denumita anterior dementa) este o tulburare dobandita a functiei cognitive care este caracterizata in mod obisnuit de tulburari de memorie, vorbire, rationament, functie intelectuala si / sau constientizare spatio-temporala.

Tulburarea cognitiva majora afecteaza mai multe arii cognitive. Este asociata dementei. Intensitatea simptomelor este mult crescuta si afecteaza implicarea in activitatile de zi cu zi.

Persoanele diagnosticate cu aceasta afectiune necesita pot prezenta: tulburari de memorie, eficienta cognitiva suplimentara, tulburari de vorbire manifestate prin afazie, dificultati in gasirea cuvintelor, parafazie semantica (tulburare de vorbire caracterizata prin inlocuirea cuvintelor indicate cu altele, fara nicio legatura logica intre ele), afectarea capacitatii intelectuale, rationamentului, capacitatii de planificare si autocontrol, dezorientare temporo-spatiala si privind propria persoana (pacientul nu va sti data, anul in curs, anotimpul, numele, nu va recunoaste persoane din anturajul familiei), apatie sau schimbari de personalitate, dispozitie si comportament.

Deficientele cognitive interfereaza cu viata de zi cu zi, pacientul devine dependent de ajutorul pentru activitati complexe (de exemplu, plata facturilor.In etapele incipiente este frecventa depresia dar ulterior pacientul poate prezenta starea de spirit aparent indiferenta.

Potentialele cauze ale dementei sunt diverse, dar tulburarea se datoreaza in principal bolilor neurodegenerative si / sau vasculare si, ca atare, majoritatea formelor sunt asociate cu varsta inaintata.

In majoritatea cazurilor, tulburarile cognitive apar ca urmare a dezvoltarii unor afectiuni neurodegenerative, precum: boli neurodegenerative (Boala Alzheimer (> 50% din cazurile de dementa), boala Parkinson, Dementa fronto-temporala, Dementa cu corpi Lewy, Paralizie supranucleara progresiva, Boala Huntington). In aparitia tulburarilor neurocognitive mai pot exista cauze aditionale diverse precum: bolile cerebrovasculare (20% din cazurile de dementa), Dementa multi-infarct, boala difuza a substantei albe (encefalopatie arteriosclerotica subcorticala), lezarea hipoxica a creierului, hidrocefalie cu presiune normala, dupa traumatisme craniene, sangerari intracraniene sau tumori cerebrale, sindromul Wernicke-Korsakoff, Boala Wilson, Deficiente de vitamine (tiamina, B6, B12, folat).

Cauzele metabolice legate de aceasta afectiune sunt: exsicoza, uremia, dezechilibre electrolitice, hipotiroidism si hipertiroidism, hipoparatiroidism si hiperparatiroidism iar din cele inflamatorii/infectioase fac parte Sifilisul , Leucoencefalopatia multifocala progresiva, Virusul imunodeficientei umane sau boala Creutzfeldt-Jakob.

Diagnostic

Diagnosticul initial ar trebui sa se concentreze asupra istoricului pacientului, urmat de evaluari cognitive si examenul fizic. Criterii diagnostice pentru tulburarea cognitiva majora sunt: declin cognitiv semnificativ in cel putin unul dintre urmatoarele domenii (invatare si memorie, limba, functie executiva, atentie complexa, perceptiv-motor, cognitia sociala).

Pentru a confirma sau exclude etiologii specifice, sunt deseori necesare teste suplimentare de laborator sau studii imagistice: tomografia computerizata (CT) (metoda imagistica ce evidentiaza tesutul nervos si permite evaluarea morfologica a acestuia), rezonanta magnetica nucleara (RMN) (ofera imagini de o calitate superiora comparativ cu CT-ul, dar este greu accesibila).

CT/IRM este recomandat la toti pacientii pentru a detecta cauzele reversibile ale dementei (de exemplu, tumora cerebrala, hematom subdural, NPH), Infarcte lacunare multiple in dementa vasculara, volumul redus al hipocampului in boala Alzheimer. Uneori poate fi utila o explorare PET (Tomografie prin emisie de protoni), SPECT (Tomografie cu emisie de fotoni individuali) la pacienti selectati cu caracteristici clinice sugestive sau alte teste anormale pentru a distinge intre diferite tulburari neurodegenerative (de exemplu, boala Alzheimer, tulburari parkinsoniene atipice si dementa frontotemporala). Cand este suspectata o anomalie structurala a dementei se poate realiza o electroencefalograma.

In cazul in care alte afectiuni sunt excluse pentru diagnosticul de certitudine este indicata si evaluarea psihologica. Instrumente de evaluare cognitiva utile in tulburare cognitiva majora sunt" Testele MMSE, test MoCA, test SLUMS, Testul ceasului, testare neuropsihologica.

Tratamentul este personalizat pentru fiecare pacient si se orienteaza spre tratament non-farmacologic si anume antrenarea memoriei astfel capacitatile cognitive pot fi imbunatatite prin stimularea tintita (de exemplu, practicarea recunoasterii imaginilor, completarea problemelor aritmetice sau combinatorii).

Tratamentul farmacologic include medicamente antidementiale: Inhibitori ai colinesterazei acesta fiind tratament de prima linie pentru dementa Alzheimer (in special stadii usoare pana la moderate) si dementa vasculara. Un alt medicament utilizat este Memantina folosita in special in cazurile moderate pana la avansate de boala Alzheimer sau dementa vasculara. Memantina poate fi utilizata in asociere cu inhibitori ai colinesterazei.

De cele mai multe ori, farmacoterapia este disponibila, dar este adesea intampinata cu putin succes din cauza naturii cronice si progresive a dementei.

Prognosticul este diferit in functie de cauza care determina aparitia tulburarilor neurocognitive. Spre exemplu, in cazul in care cauza este reprezentata de boli neurodegenerative (boala Alzheimer, boala Parkinson), prognosticul este rezervat.Daca motivul dezvoltarii tulburarilor cognitive este dat de prezenta leziunilor sau a infectiilor, prognosticul este favorabil.

Tulburarile neurocognitive nu pot fi prevenite in totalitate, in dezvoltarea acestora fiind implicati mai multi factori dar o dieta echilibrata nutritional; activitatea fizica regulata;evitarea alcoolului; renuntarea la fumat; stimularea cognitiva pot preveni sau incetini progresia bolii.

Bibliografie: MsDonald W. M., 2017, Overview of neurocognitive disorders, Focus (Am. Psychiatr. Publ.), Winter, 15(1); Adams si colaboratorii "Principiile si practica neurologiei clinice''