Apraxia verbala la copii

Apraxia verbala a copiilor este o afectiune rara, fiind o tulburare de vorbire in care copilul nu are capacitatea de a face miscarile potrivite, exacte, atunci cand vorbeste. In cadrul acestei afectiuni, creierul copilului incearca sa dezvolte planuri pentru miscarile de articulare a cuvintelor si de vorbire, insa nu functioneaza la capacitate normala.

Pentru a incepe sa vorbeasca corect, creierul copilului trebuie sa invete sa transmita semnale potrivite catre receptorii musculari, astfel incat acestia sa faca miscari potrivite ale buzelor, mandibulei si limbii, pentru a produce sunete clare si cuvinte rostite cu viteza si ritm normal. Muschii responsabili de aceste miscari sunt muschii maseteri, inserati la nivelul mandibulei. Copiii cu apraxie verbala nu pot face acest lucru, din cauza unei latente de transmitere a semnalelor, de la creier catre muschii maseteri.

Copiii cu apraxie verbala pot avea diverse simptome si caracteristici ale modului in care vorbesc, in functie de varsta lor si severitatea tulburarii verbale. Sunt asociate frecvent:
• Debut lent al primelor cuvinte
• Un numar limitat de cuvinte corect pronuntate
• Capacitatea de a produce cuvinte formate doar din cateva consoane si/sau vocale

Aceste simptome sunt frecvent observate intre varsta de 18 luni si 2 ani, si pot indica prezenta apraxiei verbale. Daca afectiunea nu este descoperita atunci, manifestarile se modifica pe masura ce copilul inainteaza in varsta. Astfel, dupa varsta de 2 ani, simptomele vor arata astfel:
• Pronuntii gresite ale vocalelor si consoanelor, inversarea lor in cadrul unui cuvant
• Cuvinte rostite pe silabe, atunci cand nu este nevoie
• Erori de pronuntie ale cuvintelor ce suna asemanator

Din cauza acestor dificultati, multi copii cu apraxie verbala vor avea un vocabular redus, nu vor fi fluenti in limba materna, iar vorbitul va reprezenta mereu un lucru dificil pentru ei.

Unele dintre aceste simptome sunt specifice pacientilor cu apraxie verbala si pot usura diagnosticul. Totusi, unele simptome sunt comune cu simptomele altor tulburari de vorbire si/sau limbaj.

Pentru a face un diagnostic diferential, medicii vor cauta anumite semne si simptome caracteristice apraxiei verbale pediatrice. Acestea includ:
• Dificultati de a trece mai departe de la un sunet la altul, de la un cuvant la altul, sau chiar de la silaba la silaba
• Miscari de incordare exagerata ale mandibulei, limbii si buzelor, in incercarea de a vorbi corect
• Pronuntie gresita
• Incapacitatea de a produce sunetul dorit
• Silabisirea exagerata
• Variatiuni de eroare, precum aparitia de greseli diferite atunci cand se repeta acelasi cuvant
• Dificultati de a reproduce cuvinte simple

Alte caracteristici sunt observate la majoritatea pacientilor pediatrici cu tulburari de vorbire, si nu ajuta la diferentierea celor cu apraxie verbala. Simptomele asemanatoare dintre apraxie si alte tulburari verbale, includ:
• Producerea unui numar redus de cuvinte si sunete, pana la varsta de 12 luni
• Pronuntarea primul cuvant tarziu, dupa varsta de 12 luni
• Omiterea frecventa a sunetelor
• Utilizarea unui limbaj greu de inteles, inteligibil

Apraxia verbala a copiilor poate avea cauze multiple, dar in majoritatea cazurilor, cauza nu este identificata. Chiar si cu ajutorul testelor imagistice din ce in ce mai performante, medicii nu observa deseori modificari morfologice in structura cerebrala a copilului cu apraxie.

Afectiunea poate fi consecinta unei leziuni neurologice precum leziunile traumatice din cadrul traumatismelor cranio-cerebrale, infectii raspandite la nivelul sistemului nervos central, sau leziunile date de accidentul vascular cerebral.

Pe de alta parte, aparitia apraxiei verbale este influentata de factorii genetici. Desi cu tratamentul potrivit, dificultatile de vorbire ale copiilor afectati se amelioreaza semnificativ, acestia nu depasesc cu adevarat apraxia, nici chiar in viata de adult. Boala poate progresa din ce in ce mai lent, pe masura ce copilul creste, astfel ca poate ajunge la o capacitate verbala aproape de 100%.

Apraxia verbala este puternic influentata de factorii genetici, mai precis de anormalitatile unei gene numite FOXP2. Copiii cu mutatie a acestei gene au risc crescut de apraxie verbala, dar si de alte tulburari de vorbire. Gena FOXP2 pare sa fie implicata in modul de dezvoltare a cailor nervoase intracerebrale. Studiile asupra acestei gene sunt inca in desfasurare, pentru o mai buna intelegere a modului in care mutatiile acesteia influenteaza abilitatile de vorbire, coordonare si limbaj.

Multi copii cu apraxie verbala prezinta si alte probleme asociate, ce afecteaza considerabil abilitatea lor de a comunica. Aceste probleme nu sunt cauzate de apraxie in sine, dar sunt frecvent asociate cu aceasta. Astfel, cele mai frecvente probleme sau semne, asociate cu un risc crescut de apraxie verbala, sunt:
• Limbaj intarziat, manifestat prin dificultati de intelegere, vocabular redus, lipsa dorintei de a vorbi si de a invata cuvinte, dificultati de utilizare corecta a gramaticii simple
• Deficit de dezvoltare intelectuala si motorie, manifestate prin dificultati de citire, pronuntie si scriere
• Dificultati de executare a miscarilor fine, de coordonare si orientare
• Hipersensibilitate, manifestata prin dispretul puternic a copilului fata de lucruri obisnuite, precum textura hainelor, mirosul mancarii, anumite culori

Tratamentul apraxiei verbale este unul intensiv, de lunga durata, pana la cativa ani, in functie de severitatea tulburarii de vorbire. Multi copii cu aceasta afectiune pot beneficia de tratamente precum:
• Terapie verbala. Exercitii de vorbire prin repetare frecventa a secventelor de sunete, cuvintelor si frazelor
• Utilizarea materialelor ajutatoare vizuale, pentru a intelege cum sunt produse sunetele si cum sunt coordonate miscarile muschilor maseteri, pentru a produce cuvinte
• Co-producerea cuvintelor, care reprezinta rostirea cuvintelor de catre copil, in acelasi timp cu instructorul

Daca copilul dumneavoastra are un numar limitat de cuvinte in vocabular, terapia se va concentra in special pe imbunatatirea abilitatilor de comunicare. Astfel, rolul parintelui devine foarte important, pentru a sustine si incuraja comunicarea continua, folosind cuvinte diverse si contexte cat mai variate.

Daca initial, producerea cuvintelor este prea dificila, copilul va fi ajutat de metode aditionale precum materialele vizuale, limbajul semnelor sau sunete reproduse de catre instructor, in acelasi timp cu pacientul pediatric. Folosirea acestor materiale s-a dovedit utila pentru copii, intrucat le creste nivelul de incredere, determinarea, si face terapia sa para mult mai usor de urmat.

Este esential ca instructorii de terapie verbala, profesorii, parintii si toti cei apropiati copilului sa fie implicati activ in procesul de tratament. Prin incurajarea vorbirii si a comunicarii din toate partile, copilul isi va atinge potentialul maxim si va avea cel mai bun progres posibil. Desi inca sunt necesare studii asupra acestei afectiuni, rezultatele terapiei verbale s-au dovedit deja semnificative, tratamentul fiind considerat eficient. Astfel, chiar daca copilul dumneavoastra este diagnosticat cu apraxie verbala, acesta poate evolua catre abilitati de vorbire si comunicare foarte bune, uneori chiar aproape de 100%.

Instalarea afectiunii in sine nu poate fi prevenita, insa diagnosticul precoce si inceperea cat mai devreme a tratamentului corect, vor reduce persistenta pe termen lung a simptomelor. Astfel este esential sa contactati un specialist in tulburari de vorbire, inca de la primele semne pe care le observati.

Apraxia verbala a copiilor reprezinta o tulburare de vorbire, fiind una dintre cele mai rare astfel de tulburari. Desi poate fi dificil de diagnosticat, apraxia prezinta cateva simptome specifice, pe care medicul pediatru le poate identifica. Tratamentul afectiunii este de lunga durata, pana la cativa ani de la diagnostic, insa s-a dovedit eficient.

Majoritatea copiilor cu apraxie, desi nu se vindeca complet niciodata, evolueaza foarte bine si isi imbunatatesc considerabil abilitatile de vorbire si comunicare, cu ajutorul terapiei speciale.

Bibliografie:
https://www.chop.edu/conditions-diseases/childhood-apraxia-speech
https://www.apraxia-kids.org/
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17911-childhood-apraxia-of-speech