Afazia - cauze, mecanisme de producere, tipuri de afazie

Functiile vorbirii si a limbajului ocupa o semnificatie fundamentala in procesul de evolutie a individului reprezentand o modalitate de exprimare a faptelor, evenimentelor, sentimentelor. Tulburarile limbajului si a exprimarii limbajului reprezinta manifestari ale afectiunilor neurologice. Acestea pot fi grupate in patru categorii: afazia/disfazia, palilalia/ecolalia, disfonia/afonia si disartrie/anartrie.

Afazia reprezinta pierderea capacitatii de exprimare sau intelegere a limbajului in urma unei leziuni cerebrale dobandite. Palilalia sau ecolalia se incadreaza in spectrul tulburarilor de exprimare a limbajului "non-afazice" datorate unor afectiuni ce intereseaza global functia mentala precum delirium, retardul, dementa, confuzia, autismul, schizofrenie si consta in reptarea unor cuvinte, fraze, sunete.

Disartria sau anartria reprezinta un defect de articulare a cuvintelor exprimate posibil datorita unor tulburari ale componentei motorii a muschilor faciali interesati in procesul vorbirii. Disfonia sau afonia reprezinta o alterare a vocii datorita unei afectiuni a laringelui sau a inervatiei acestuia.

In acest articol principalul punct de interes il reprezinta sindromul afazic. Exista 4 regiuni principale implicate in functia limbajului situate la majoritatea persoanelor in emisferul non-dominant (emisferul stang la majotitatea persoanelor). Dintre acestea, doua arii sunt receptive si anume Aria receptiva primara ce deserveste perceptia limbajului vorbit situata in portiunea posterioara a ariei 22 (lobul temporal) denumita si Aria Wernicke si o a doua arie situata in lobul parietal inferior ocupand girusul angular.

Celelalte 2 arii au functie executorie in aspectele motorii ale vorbirii si sunt situate in partea posterioara a circumvolutiei frontale inferioare denumita Aria Broca. Aspectele motorii si receptive ale limbajului sunt interconectate intre ele prin o serie o retea de fibre din care fac parte: fasciculul arcuat, fibrele de asociatie ce unesc Aria Broca cu cortexul rolandic inferior, fibrele care unesc cortexul rolandic inferior cu structurile care inerveaza muschii labiali, linguali, faringieni si laringieni.

Cauzele sindromului afazic sunt reprezentate de orice leziune cerebrala ce poate sa afecteze teritoriile interesate si anume accidente vasculare cerebrale, , tromboza venoasa cerebrala, edemul cerebral, tumori, traumatisme etc.

In cadrul investigarii afaziei medicului neurolog ii sunt necesare un set de date privind limba nativa a pacientului, gradul de alfabetizare si educatie, tulburarile mentale asociate in cazul in care exista.

La analiza tulburarilor vorbirii si limbajului examinatorul va acorda atentie vorbirii spontane, intelegerii limbajului de catre pacient, fluentei limbajului exprimat, relationarea corecta intre cuvinte, denumirea obiectelor prezentate, abilitatea de repetitie, citirea si scrisul. In functie de raspunsul pacientului la aceasta analiza se poate diferentia incadrarea afaziei in una din urmatoarele tipuri: afazia globala (pacientul isi pierde atat capacitatea de a intelege cuvintele exprimate cat si capacitatea de redare a limbajului), afazia motorie sau Broca (deficit primar in redarea limbajului) si afazie senzoriala sau Wernicke (perturbare a intelegerii limbajului ).

Se caracterizeaza prin deficit de exprimare a limbajului care poate varia de la disartrie minima cu pastrarea capacitatii de a scrie si a comprehensiunii pana la deficit sever (pacientul isi pierde orice capacitate de comunicare: lingvistic, fonetic, scris sau gestual). In cadrul acestei patologii pacientul intelege limbajul interlocutorului si isi recunoaste incapacitatea verbala si greselile, ceea ce il duce la exasperare si depresie.

Afazicul, in lipsa oricarei paralizii a muschilor fonatori ( peribucali, ai limbii, ai valului palatin, ai faringelui, ai laringelui) nu poate sa se exprime in vorbirea orala, sa pronunte cuvintele. De obicei, afazia Broca este insotita de pareza faciala centrala dreapta (stergerea santului naso-genian si caderea comisurii bucale) si deficit motor partial (pareza) sau complet (plegie) la nivelul membrelor drepte ca rezultat al afectarii ariei motorii prerolandice adiacente.

Afazia senzoriala Wernicke: se caracterizeaza prin deficit de intelegere a limbajului, pacientul va avea capacitatea de a se exprima si desi articularea cuvintelor este corect, vorbirea tinde s fie plin de termeni fr sens (neologisme), precum i de silabe i cuvinte inutile (parafazie) care fac producia verbal lipsit de sens. Afazicul desi nu are tulburari auditive sau optice nu mai intelege semnificatia cuvintelor din vorbirea orala sau scrisa.

Afazia senzoriala este asociata cu leziuni în partea inferioar a jonciunii dintre lobii temporali, parietali si occipitali, care corespund zonelor 37 si 39 din clasificarea realizat de Brodmann. In aceasta parte a creierului gasim fisura laterala a lui Silvius, una dintre cele mai importante falduri ale sale iar contuziile si hemoragiile din lobul temporal stang si infarctele din artera cerebral posterioare stangi sunt cauze frecvente ale afaziei senzoriale.

Afazia mixta le insumeaza pe precedentele iar pacientul va avea atat tulburari de exprimare cat si intelegere a limbajului.

Diagnosticul de afazie se face la examenul clinic obiectiv, medicul neurolog observand incapacitatea bolnavului de a exprima sau intelege limbajul insa sunt necesare o serie de explorari clinice si paraclinice pentru a descoperi cauza aparitiei afaziei. Asador vor fi luate in considerare o lectrocardiograma (ECG) in caz de afectiuni cardiace, precum aritmiile si fibrilatia atriala; hemoleucograma completa (HLG), glicemia (glucoza din sange), electrolitii, testele pentru evaluarea functiei ficatului si rinichilor si timpul de protrombina.

In cazul in care se suspecteaza ca afazia e provocata de accidentul vascular cerebral de etiologie cardiaca, se poate efectua o ecocardiograma sau o monitorizare electrocardiografica Holter. De asemenea, pacientul va benefia de explorari precum ecografie EcoDoppler vase cervicale(pentru a identifica o posibila stenoza de artere carotide),computer-tomografie cerebrala, IRM (imagistica prin rezonanta magnetica).

Tratamentul este ghidat in functie de etiologia care a dus la afazie. Desi problema neurologica este corectata prin metode specifice afectiunii pentru corectarea afaziei este necesara interventia unui logoped. Durata terapiei este variabila iar uneori pacientii pot ramane cu un deficit indiferent de terapia aplicata, evolutia depinzand si de marimea leziunii cerebrale, varsta, gradul de alfabetizare.