Trombocitoza - cresterea trombocitelor

Trombocitoza este acea patologie care semnifica in analiza paraclinica (de laborator prin recoltare sanguina) cresterea plachetelor/trombocitelor peste valoarea fiziologica de 430.000-450.000.

Sangele uman este alcatuit din plasma si elemente figurate. Din cadrul elementelor figurate fac parte mai multe elemente, dar principalele sunt: hematiile (cu rolul de a transporta nutrienti, oxigen si dioxid de carbon), leucocitele (ce au rolul de a ne asigura sistemul nostru de aparare sistemul imunitar) si trombocitele (ce au un rol esential in coagulare).

In momentul lezarii unui tesut sau al unui vas de sange, trombocitele au rolul de a se cumula la locul leziunii si, sub actiunea altor factori ai coagularii, vor forma trombul sau cheagul de sange care va proteja sectiunea tisulara lezata pana ce se reuseste o refacere a tesutului in spatele acestui cheag.

Valoarea normala a trombocitelor in sange este de 150.000/180.000-430.000/450.000 de trombocite per mmc (milimetrucub de sange). In cazul in care aceasta valoare este sub 150.000 se numeste trombocitopenie, in cazul in care aceasta valoare depaseste 430.000/450.000 / mmc se numeste trombocitoza.

Trebuie facuta din start o distinctie intre trombocitoza si trombofilie. Trombofilia reprezinta o stare patologica sanguina in care sangele are tendinta de hipercoagulabilitate, de a forma trombi in exces, iar una din cauzele trombofiliei poate fi trombocitoza (care este asadar o cauza inclusa in trombofilie), in timp ce in patologia trombofiliei mai pot exista si alti factori implicati in mecanismul de coagulare ce pot fi afectati, iar la trombocitoza se va vorbi strict de o patologie a trombocitelor.

Trombocitoza este clasificata in functie de tipul cauzei: trombocitoza primara si secundara.

In trombocitoza primara vorbim de o patologie doar a trombocitelor, cel mai adesea de o cauza idiopatica si care afecteaza concomitent si alte elemente sanguine (dar care poate afecta alte tesuturi sau viscere ca o consecinta a trombocitelor crescute), iar in plan secund vorbim de trombocitoza secundara.

Trombocitoza primara este consecinta unei boli sanguine cu caracter de sindrom, care afecteaza concomitent si alte elemente figurate si are rasunet asupra trombocitelor, cum este cazul leucemiei – in care numarul leucocitar este crescut excesiv si la fel va creste concomitent cu numarul leucocitar numarul trombocitar, alta patologie fiind policitemia vera – o patologie in care toate elementele figurate sanguine au valori dereglate, policitemia vera reprezinta o neoplazie care va da un numar foarte crescut al seriei rosii (hematiilor) in sange si care va creste si numarul trombocitar.

Trombocitoza secundara se refera la o patologie initiala care va afecta numarul trombocitar:

- Anemiile: Doua anemii principale sunt implicate in trombocitoza secundara: anemia feripriva si anemia hemolitica, fie numarul eritrocitar ,fie dimensiunea si functionalitatea hematiilor;

- Infectiile cronice: Infectii bacteriene, in special de tipul meningitelor, tuberculozei sau chiar intr-o infectie mai putin periculoasa cum este cazul faringitelor, laringitelor sau amigdalitelor sunt urmate de o distrugere celulara de cauza bacteriana si, odata cu cresterea numarului leucocitar care va reactiona la agentii patogeni, exista si o reactie trombocitara care va veni in repararea zonelor celulare distruse de agentii patogeni bacterieni;

- Inflamatiile: in orice inflamatie exista tendinta ca plachetele sa raspunda ca in urma unei leziuni, traumatism, deoarece exista o apoptoza celulara in zona inflamata si astfel aceste trombocite vor actiona la locul inflamatiei;

- Interventiile chirurgicale: interventiile clasice, adica prin plaga deschisa si nu cele prin interventie laparoscopica, vor presupune sectionarea unor fascii, tesuturi sau planuri ce includ: stratul lipidic, musculara si sectionarea anumitor vase sanguine de calibru mai mare sau mai mic, astfel ca este firesc ca ulterior sa existe si o trombocitoza ca reactie la acestea;

- Neoplaziile: neoplaziile reprezinta un numar celular cancerigen mult mai mare, dar ineficient al celulelor si care va determina o serie de dereglari in numarul elementelor figurate, precum al leucocitelor, trombocitelor si uneori al hematiilor;

- Patologiile reumatismale: reumatismul in general este reprezentat de un cumul de patologii cronice, reumatismale, iar mecanismul de reactie al trombocitelor este similar cu cel al unei inflamatii obisnuite;

- Splina: splenectomia sau hiposplenismul. Splina este rezervorul principal sanguin al organismului, cu o capacitate medie si de 500 ml de sange, care va fi pus in circulatie in cazul necesar. In cazul unei sectionari splenice (splenectomie – scoaterea splinei) sau unui hiposplenism, aceasta nu isi va mai duce rolurile la bun sfarsit. Splina preia hematiile imbatranite si le va liza, sintetizand hemoglobina reziduala si transformandu-o in bilirubina, fiind totodata si un important rezervor de fier. Hematiile mai au si alte locatii unde pot fi lizate eficient cand sunt imbatranite, insa trombocitele nu, si astfel, scaderea numarului eritrocitar cu o absenta a scoaterii din uz a trombocitelor imbatranite si ineficiente va duce la un numar trombocitar crescut, in special a trombocitelor batrane.

- Traumatisme cu leziuni deschise sau leziuni viscerale. Numarul trombocitar crescut in astfel de situatii este fiziologic, deoarece acesta este si rolul lor, insa atunci cand se efectueaza aceasta analiza de determinare al numarului trombocitar, trebuie mentionat ca a existat o leziune in trecutul apropiat pentru ca medicul sa o poata lua in calcul, insa depasirea acestui numar acceptat de trombocite (chiar si ca reactie a unui traumatism) sau mentinerea aceleiasi valori ridicate pe termen lung post-lezionar este o trombocitoza. La fel ca in cazul traumatismelor sau leziunilor deschise, este si cazul hemoragiilor deschise sau inchise, a hemoragiilor viscerale (ulcere, varice rupte, hemoroizi etc.) si la fel exista o usoara trombocitoza in cazul in care pacienta se afla la menstruatie.

Alte cauze: Sindromul Kawasaki (sindromul de noduli limfatici), nefrita sau sindromul nefrotic precum si osteosarcomul sau sarcomul de tesut moale.

In cazul in care trombocitoza se afla la o valoare superioara a parametrilor fiziologici sau in cazul in care aceasta depaseste cu putin valoarea normala este foarte posibil ca aceasta trombocitoza sa fie trecuta neobservata deoarece este asimptomatica, la fel poate fi si cazul unei trombocitoze dupa un traumatism, fractura sau hemoragii, in care simptomele sunt mai degraba al unei hipovolemii decat sa fie perceputa diferit clinic (simptomatic aceasta trombocitiza).

Simptomele care se regasesc in trombocitozele secundare vor fi simptomele patologiei principale, adica in cazul infectiilor sau inflamatiilor acestea vor desena tabloul clinic, la fel si in cazul neoplaziilor. Asadar, este greu de diferentiat in aceste trombocitoze secundare care sunt simptomele strict ale trombocitozei si care sunt simptomele patologiei primare (esentiale).

Primele simptome care pot fi sesizate, dar nu vor fi neaparat asociate trombocitozei sunt cele de natura generala, sistemica: adica posibile cefalgii sau cefalee (dureri de cap), in special in regiunea cervicala.

Simptomele pot sa mai apara in cazul in care aceasta trombocitoza incepe sa reactioneze prin aparitia acelor cheaguri sau formarii din trombi a embolilor care calatorind pe traiectul sanguin produce blocajele trombotice si necrozarea tesuturilor adiacente acelor vase trofice.

In categoria de simptome sau consecinte simptomatice este reprezentata tocmai de acesti trombi si emboli, care pot produce afectiune de necroza cardiaca (infarct), accident vascular cerebral tranzitoriu, accident vascular ischemic, tromboembolism pulmonar, insuficienta, necroza splenica sau hepatica. In momentul in care se vor observa simptomele acestor patologii: cardiace, pulmonare sau hepatice, de regula, se va cauta si cauza care a produs aceste necroze, moment in care se poate descoperi si trombocitoza ca o cauza sau o co-cauza, insa simptomele sunt iarasi cele ale patologiei de fond principale (simptomele infarctului, simptomele AVC-ului, simptomele tromboembolismului).

Tocmai de aici pot deriva ca si simptome secundare: cefaleea, tulburarea vederii sau o vedere in ceata, iar in cazuri mai severe pot sa mearga la tulburari de orientare temporo-spatiala sau care sa cauzeze pierderea starii de constienta temporara cu revenire brusca. La acestea se pot adauga chiar si angina pectorala (Infarctul de cauza a trombocitozei) sau senzatia de sufocare si dispneea (tromboembolismul pulmonar de cauza trombocitara).

Diagnosticul se stabileste relativ usor, primul indicativ este analiza uzuala de sange, ce este reprezentata de hemoleucograma completa, aici fiind analizate per total, dar si defalcat toate elementele figurate, ca numar si ca procent.

Analiza nu necesita o pregatire in prealabil a pacientului (adica nu se efectueaza pe nemancate sau intr-un anumit moment al zilei), poate fi efectuata la orice ora si presupune recoltarea unei mici probe sanguine pentru stabilirea acestui numar plachetar.

In hemoleucograma completa este apreciat numarul clar, dar si procentual al trombocitelor, precum si distributia acestora sau diametru - acestia sunt indici despre numarul per milimetru cub de sange, iar distributia/dimensiunea diametrala a acestora ne confera informatia despre trombocite, daca acestea sunt celule tinere sau imbatranite, fapt foarte important in stabilirea diagnosticului.

La aceasta trebuie evaluata si o anamneza amanuntita, in care sa fie relatate toate simptomele experimentate de pacient, dar mai ales a patologiilor colaterale intalnite de acesta. Dupa cum am precizat, trombocitoza este cel mai adesea diagnosticata cand se cauta cauza unor alte patologii (infarct, tromboembolism sau AVC), dar daca ar fi efectuata la 6 luni, aceasta hemoleucograma completa cu numarul trombocitar poate fi un diagnostic timpuriu.

In caz necesar se poate solicita si o coagulograma, un INR sau timp Quick pentru diagnosticul diferential al trombocitozei de trombofilie.
Diagnosticul de certitudine este stabilit de catre medicul internist, generalist, dar intra in special in apanajul hematologului.

Tratamentul trebuie stabilit doar de catre medic dupa un consult si analize medicale.
Tratamentul de prima intentie va presupune in principal: inceperea cu o doza mica de antiagregant plachetar (acid acetilsalicilic) si cresterea acestuia pana la o valoare ce sa nu fie periclitanta pacientului, dar trebuie tinut cont daca exista patologii adiacente, unde este interzisa administrarea acestei clase de medicamente (ex. ulcerul).

In cazul trombocitozei primare, unde valorile plachetare pot sa depaseasca si 800.000/mmc, pe langa acidul acetilsalicilic trebuie suplimentat si cu un agent cito-reductant sau medicamente din clasa anagrelidelor.