Hiperhidroza - transpiratia excesiva

Vezi galerie foto

Hiperhidroza reprezinta termenul medical care descrie transpiratia in exces fata de cea necesara in mod normal pentru reglarea temperaturii corporale. Este un simptom frecvent, care produce foarte mult disconfort pacientului.

Se pare ca 2-3% din populatia americana sufera de hiperhidroza a zonei axilare sau a palmelor si plantelor (talpilor), asestea din urma fiind grupate sub numele de hiperhidroza palmo-plantara. Afectiunea debuteaza in copilarie sau adolescenta (cea axilara apare mai tarziu, in timp ce cea palmo-plantara apare in jurul varstei de 14-15 ani) si poate afecta orice regiune a corpului.

Hiperhidroza poate fi idiopatica sau secundara diverselor afectiuni (metabolice, nervoase, stari febrile) sau poate sa apara ca reactie adversa la diverse medicamente. Populatia asiatica este afectata de hiperhidroza de 20 de ori mai frecvent ca alte grupuri populationale. Hiperhidroza severa afecteaza viata pacientului si confortul acestuia, ii ingreuneaza contactele sociale si profesionale, uneori chiar si in prezenta unei igiene riguroase.

Hiperhidroza afecteaza ambele sexe in egala masura si se poate manifesta la orice varsta. Un procent semnificativ din pacienti (3-40%) au un alt membru al familiei care are aceasta problema, de aceea se considera ca boala poate avea transmitere genetica (in forma ei idiopatica).

Majoritatea cazurilor apar la persoane sanatoase, insa este descrisa si in cadrul unor boli neurologice, metabolice sau sistemice.
Exista trei tipuri de hiperhidroza: indusa emotional (afecteaza in principal zona axilara, palmele si plantele), hiperhidroza localizata si hiperhidroza generalizata.

Hiperhidroza generalizata poate fi de fapt consecinta unor dereglari ale sistemului nervos autonom sau poate sa apara in contextul unor neoplazii, stari febrile, dezechilibre metabolice sau poate fi cauzata de administrarea unor medicamente precum: fizostigmina, pilocarpina, antidepresive triciclice, venlafaxina. Hiperhidroza generalizata nocturna este specifica tuberculozei sau alcoolismului cronic.

Hiperhidroza localizata este mai frecvent rezultatul unor anomalii in functionarea locala a nervilor, in distributia glandelor sudoripare sau in vascularizatia zonei. Acest tip de hiperhidroza poate fi asociata cu hamartoame angiomatoase exocrine, nevi, sindromul Frey, siringomielie, neuropatie diabetica, abcese de glande parotide, mixedem pretibial, pahidermoperiostoza.

Hiperhidroza esentiala apare in special datorita afectarii glandelor exocrine pe fondul unei hiperactivitati simpatice. Nu are tendita la generalizare si nici nu afecteaza endoteliul vascular. Hiperhidroza secundara poata sa apara si in tulburari tiroidiene, hipofizare, diabet zaharat, guta, menopauza (si in perioada perimenopauzala), in intoxicatii cu mercur.

Hiperhidroza secundara poate sa implice si episoade nocturne. Datorita mecanismului aparitiei transpiratiei si a faptului ca acesta se afla sub control simpatic (tonusul simpatic este mult mai scazut in timpul somnului), pacientii nu transpira excesiv pe timpul noptii decat daca exista si o alta patologie la baza care sa determine transpiratii calorice.

Se pare ca hiperhidroza este exacerbata de anxietate si de consumul diverselor alimente (in special al produselor picante sau foarte condimentate), de bauturi, de nicotina sau cafeina.

Totusi, majoritatea pacientilor au observat ca transpira excesiv tot timpul, chiar si in absenta unor factori declansatori sau a unor conditii de mediu.

In urma unei anamneze judicioase si a unor investigatii complete care sa deceleze cu exactitate cauza, pacientul poate primi un tratament care sa controleze aceasta problema, astfel incat sa isi desfasoare viata si activitatile cotidiene in mod normal.

Exista mai multe variante terapeutice, cele mai moderne incluzand:

Tratament antiperspirant administrat fara reteta - reprezinta de obicei tratamentul de prima intentie, deoarece poate fi foarte usor de procurat de catre pacient (este disponibil in farmacii, nu necesita prescriptie medicala, iar efectele adverse sunt minore). Mecanismul de actiune al antiperspirantelor include scaderea productiei de transpiratie, ca urmare a reducerii activitatii glandelor sudoripare.

Cele mai eficiente sunt antiperspirantele continand clorura de aluminiu. Concentratia acesteia poate ajunge la 15-20%, substanta fiind dizolvata in alcool etilic anhidru. Substanta astfel obtinuta este eficienta, in special in tratamentul hiperhidrozei axilare si palmare.

Specialistii recomanda aplicarea solutiei in timpul noptii (inainte de culcare), pentru ca aceasta sa actioneze peste noapte. Alte solutii utile, insa mai putin eficiente decat clurora de aluminiu, sunt cele pe baza de acid tanic dizolvat in etanol (riscul de aparitie al reactiilor alergice este insa mult mai crescut). Trebuie precizat insa, ca in cazul hiperhidrozelor intense si mai grave, astfel de tratament este ineficient.

Exista insa si antiperspirante care sunt mult mai puternice si care se elibereaza doar pe baza de prescriptie medicala, cum este cazul clorurii de aluminiu hexahidrat. Aceasta se aplica seara la culcare, timp de 7-10 seri consecutiv, iar dupa instalarea efectului se va aplica doar o data pe saptamana pentru a asigura mentinerea acestuia.

Tratamentul nu este eficient pacientilor cu hiperhidroza palmo-plantara, iar aparitia efectelor secundare impune restrictionarea utilizarii lui. Cele mai frecvente efecte secundare sunt iritatiile si alergiile locale. Pentru calmarea acestora se poate utiliza medicatia antiinflamatoare sau aplicarea locala de creme si unguente pe baza de hidrocortizon (substanta antiinflamatoare foarte eficienta si cu efect rapid).

Medicamente cu administrare orala - exista mai multe clase de substante eficiente in hiperhidroza, printre care:

- Anticolinergice: cum ar fi oxibutina, glicopirolat. Majoritatea pacientilor dezvolta insa efecte adverse importante la astfel de medicamente: tulburari vizuale, ameteli, uscaciunea mucoaselor (inclusiv cea orala, esofagiana, oculara, vaginala). Glicopirolatul se administreaza de obicei 1-2 mg de 1-3 ori pe zi, insa dozele trebuie sa fie crescute progresiv pentru ca substanta sa fie eficienta.

- Beta-blocante: au fost incercate in tratamentul hiperhidrozei, dar s-au dovedit a fi putin eficiente. Propranololul a fost utilizat pentru actiunea sa de scadere a activitatii sistemului simpatic. Este eficient in special in hiperhidroza indusa de stres. Efectele secundare (astenie, bradicardie, hipotensiune arteriala) sunt insa greu de tolerat.

- Antidepresivele si anxioliticele: fac parte doar din vechile tratamente, in prezent nefiind incluse in schemele terapeutice.

Iontoforeza - metoda descrisa de aproximatix 60 de ani, care consta de fapt in plasarea zonei afectate pe un dispozitiv ce contine doua recipiente cu apa. Mana sau piciorul actioneaza ca un conductor intre cele doua. Pe masura ce curentul trece prin tegumente si tesuturi, mineralele din apa determina reducerea activitatii secretorii a glandelor exocrine, diminuand astfel cantitatea de transpiratie eliminata. Procedeul poate fi perceput ca dureros de o parte din pacienti, mai ales la inceput. In timp, insa, organismul se adapteaza iontoforezei.

Curele initiale constau in aplicare de curent electric timp de 10-20 minute/sedinta, la inceput de 2-3 ori/saptamana. Programul de intretinere consta in sedinte efectuate la 1-3 saptamani distanta (in functie de raspunsul organismului). Tratamentul trebuie continuat pe o perioada nedefinita. Efectele secundare sunt relativ putine si includ modificari locale ale pigmentatiei si texturii tegumentului, care poate deveni uscat si se poate fisura.

Aparitia fisurilor tegumentare impune reducerea frecventei sedintelor. Iontoforeza este eficienta atat in cazurile grave cat si in cele usoare, cel mai frecvent tratandu-se astfel hiperhidroza palmo-plantara. Au fost imaginate insa dispozitive si pentru zona axilara.

Botox - desi este foarte populara pentru utilizarile ei in domeniul chirurgiei estetice, toxina botulinica are si numeroase indicatii terapeutice directe, cum ar fi tratamentul migrenelor, ameliorarea spasmului muscular. De curand, administrarea de botox a fost aprobata si pentru folosirea in tratamentul hiperhidrozei axilare. Prin injectarea toxinei sunt scose din functie glandele exocrine sudoripare.

Efectul dureaza pana la 8-9 luni, in functie de locul injectiei, doza administrata si reactivitatea individuala. Procedura se practica sub anestezie, deoarece este dureroasa. Consta in injectarea a aproximativ 50 unitati de botox in 15-20 de zone diferite care sa acopere intreaga arie afectata.

Procedura poate fi resimtita ca inconfortabila de catre pacient. Botoxul se poate folosi si in cazul hiperhidrozei palmare si faciale. Printre efectele neplacute se numara paralizia temporara de muschi palmari sau faciali (in functie de localizarea injectiei).

Tratamentul chirurgical: este reprezentat de simpatectomia toracica endoscopica. Exista mai multe proceduri: ETS, ETS-C, ESB. Simpatectomia se realizeaza printr-o mica incizie in zona axilara, cu pacientul aflat sub anestezie generala. Endoscopul se introduce in spatiul intercostal pe linie axilara medie. In cursul executarii procedurii plamanul este colabat putin timp, pentru ca medicul sa vizualizeze nervii.

Dupa ce acestia au fost localizati in cavitatea toracica sunt fie sectionati, rezecati sau clampati. Metoda clamparii presupune intreruperea nervului, dar nu sectionarea lui (nervul ramane intact din punct de vedere anatomic), astfel nu va mai transmite semnale nervoase. Metoda sectionarii implica taierea cu electrocauterul a nervului, iar metoda rezectiei implica de fapt doar indepartarea unui segment din nervii simpatici.

Simpatectomia lombara este o metoda de rezerva adresata pacientilor cu hiperhidroza plantara care nu se amelioreaza dupa simpatectomia toracica. Rata de succes a procedurii este in jur de 90%, insa nu toti pacientii au indicatie pentru efectuarea ei.

Sectiunea de glande sudoripare este un procedeu chirurgical nou, prin care aproximativ 30% din glandele sudoripare sunt indepartate din zona afectata, ceea ce determina o scadere a cantitatii de transpiratie exteriorizata.

Simpatectomia are o serie de avantaje si riscuri. Incidentele si accidentele includ in special sectionarea structurilor nervoase vecine sau a parenchimului pulmonar. Totusi, cel mai frecvent efect secundar al simpatectomiei ramane transpiratia compensatorie.

Aceasta este definita ca transpiratie in exces ce poate aparea in special la nivelul bazei toracelui, a peretelui posterior al trunchiului, pe abdomen, coapse si picioare. Se insoteste de sensibilitate crescuta si de alterarea perceptiei senzatiei de frig sau cald la nivelul zonelor mentionate. Gradul (intensitatea) acestor modificari este insa variat si nu poate fi prezis anterior interventiei.

Pacientii pot incerca si alte terapii, mai mult sau mai putin eficiente, cum ar fi:
- tratamente naturiste;
- acupunctura;
- hipnoza;
- meditatie;
- utilizarea pudrei de talc la nivelul zonelor implicate.

Prognostic

Desi hiperhidroza este relativ dificil de tratat eficient, prognosticul pacientilor este favorabil si se inbunatateste pe masura ce apar noi proceduri terapeutice.

Complicatii

Hiperhidroza afecteaza serios de cele mai multe ori calitatea vietii pacientului, cauzand probleme de integrare in mediul social, punandu-l in situatii jenante in colectivitati si cauzand stres si emotii suplimentare (care in anumite cazuri nu fac decat sa inrautateasca de fapt, transpiratia).

Hiperhidroza palmo-plantara poate determina iritarea zonei respective, iar cea axilara poate fi foarte urat mirositoare.