Toxiinfectia alimentara, o boala frecventa vara

Toxiinfectia alimentara este o afectiune cauzata de ingestia de alimente sau bauturi contaminate de microorganisme patogene. Desi aparent superpozabila cu termentul de gastroenterita acuta, toxiinfectia alimentara este adesea rezultatul ingestiei de alimente sau bauturi contaminate cu agenti patogeni bacterieni, virali, fungici sau parazitari.

Gastroenterita este rezultatul oricarui tip de expunere (interpesonala, fecal-orala, suprafete etc) si simptomatologia apare de obicei mai tarziu decat cea din toxiinfectie si are un parcurs mai lung. In cele ce urmeaza vom aborda tabloul si managementul toxiinfectiilor alimentare.

In sezonul estival, din cauza zilelor toride, astfel de microorganisme se inmultesc foarte repede in alimentele perisabile, iar consumul acestor alimente tinute in conditii incorecte de depozitare genereaza tabloul clinic de toxiinfectie alimentara. In cazul expunerii la bacterii in produsele alimentare sau apa, anumite specii pot elibera toxine care impacteaza motilitatea si inflamatia la nivelul tractului intestinal, generand simptome uneori severe, debilitante. 

• Bacterii: Salmonella, Shigella, Campylobacter, Escherichia coli producatoare de toxina Shiga, Vibrio cholerae, Yersinia, Listeria, Clostridium
• Virusuri: norovirus, rotavirus
• Paraziti: Giardia, cryptosporidium etc.
• Fungi: Candida, Aspegillum. 
• In cazuri rare, toxiinfectia poate fi generata de pesticidele folosite in agricultura

Cel mai mare risc este asociat alimentelor perisabile precum lactate, carne, conserve si alimente sau bauturi ce trebuie in mod normal refrigerate. 

Cantitatea de virus necesara dezvoltarii simptomelor este variabila cu agentul microbian, astfel incat pentru Shigella sau E.coli chiar si 10 bacterii pot cauza infectia, in timp ce pentru Vibrilo cholerae este necesara o replicare de sute de mii sau milioane de bacterii. Acest lucru inseamna ca un aliment contaminat poate sau nu sa determine toxiinfectie in functie de microorganismul cu care a fost contaminat.

Odata patrunse in organism, microorganismele pot actiona prin atasare la peretele intestinal, invazia mucoasei sau productia de toxine. In cazul toxiinfectiei alimentare, mecanismul principal este toxin-mediat. Aceste enterotoxine actioneaza asupra mecanismelor secretorii din intestin precum si direct asupra celulelor intestinale, promovand inflamatia si instalarea diareei. 

Tabloul clinic debuteaza de cele mai multe ori la maxim cateva ore de la ingestia alimentului, cu durere abdominala, care poate fi localizata sau difuza, de intensitate variabila si insotita de scaune diareice. Alte simptome  insotitoare pot fi reprezentate de febra, transpiratii profuze, greata si varsaturi, respectiv lipsa poftei de mancare sau scadere in greutate.

In cazurile severe, scaunele diareice sunt sangvinolente, cu durata mai mare de 3 zile, febra inalta si varsaturi repetitive ce nu permit alimentarea. Trebuie avut in vedere ca scaunele diareice si varsaturile cauzeaza deshidratare semnificativa, in special la copii si varstnici, cu dezechilibre hidroelectrolitice si consecinte nefrologice, neurologice si cardiovasculare (oligurie- urini in cantitate redusa, ameteli, confuzie, somnolenta, hipotensiune arteriala, dureri de cap, palpitatii). 

Diagnosticul toxiinfectiei alimentare porneste de la anamneza si examenul obiectiv, identificarea alimentului cauzator si observarea prezentei sau absentei simptomelor de alarma. Majoritatea toxiinfectiilor nu necesita teste suplimentare de determinare a agentului patogen, dar analizele de sange sunt utile pentru decelarea unui eventual sindrom anemic, a tulburarilor hidroelectrolitice si hemograma poate diferentia infectia bacteriana de cea virala sau parazitara. Testele din scaun pot selecta agentul microbian si indica sensibiltatea acestuia la tratament antibiotic, iar culturile din sange sunt rezervate cazurilor febrile. Imagistica sau colonoscopia nu se recomanda de rutina, ci sunt mai degraba rezervate cazurilor severe cu complicatii sau cazurilor de diaree cronica, persistenta.

Managementul toxiinfectiilor alimentare

Cea mai mare parte a infectiilor sunt autolimitate, necesitand doar tratament un regim alimentar ajustat (sau in cazuri mai severe repaus alimentar sau nutritie parenterala) si medicamentos.

Tratamentul suportiv include reechilibrare hidroelectrolitica si terapia durerii sau a diareei. De mentionat ca in suspiciunea de diaree infectioasa, agentii antidiareici precum loperamid trebuie evitati din cauza riscului de megacolon toxic, preferandu-se preparate precum cele adsorbante sau antibiotice. Agentul terapeutic potrivit se alege numai dupa o consultatie cu un medic infectionist si/sau gastroenterolog si nu se administreaza "dupa ureche", deoarece exista riscul de agravare sau aparitie a reactiilor adverse. 

Complicatiile toxiinfectiilor si gastroenteritei sunt dezechilibrele hidroelectrolitice si consecintele acestora, cronicizarea scaunelor diareice, intolerante alimentare, sindrom de suprapopulare bacteriana a intestinului subtire, agravarea bolilor inflamatorii intestinale (la pacientii cu acest diagnostic), septicemie (raspandirea sistemica a infectiei) si in cazuri particulare complicatii artitice (artrita, cu dureri articulare si edem) sau neurologice (paralizii). Persistenta scaunelor diareice in ciuda terapiei corespunzatoare impune evaluarea suplimentara de catre un medic gastroenterolog.

Este imperioasa adresarea unui serviciu medical oricarui pacient pediatric, precum si in situatii de: persistenta a diareei, scaune sangvinolente, varsaturi repetitive ce nu permite alimentarea, febra inalta ce nu cedeaza la antitermice, simptome neurologice sau imposibilitatea de a mai urina. 

Pentru a preveni infectia se recomanda o igiena riguroasa a mainilor si alimentelor, depozitarea corespunzatoare a produselor si evitarea consumului de alimente care au fost lasate mult timp la temperaturi inadecvate (de exemplu in soare). 

Bibliografie: 

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK513295/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK518995/