Febra tifoida

Febra tifoida este o afectiune acuta ce apare in urma contactarii bacteriilor Salmonella typhi sau Salmonella paratyphi, cea din urma provocand forma severa a bolii.

Agentul patogen se regaseste in apa contaminata sau in hrana si se transmite prin consumul lichidelor si a alimentelor contaminate, ca apoi sa se raspandeasca de la bolnavi catre persoanele sanatoase.

Febra tifoida este caracteristica anumitor zone ale lumii, precum Mexicul, America de Sud, India, Pakistan sau Egipt, epidemia fiind alimentata de conditiile insalubre de viata si nerespectarea normelor elementare de igiena. La nivel international, febra tifoida afecteaza peste 21 de milioane de oameni anual, iar circa 200.000 dintre acestia mor din cauza infectiei.

Cauza principala a febrei tifoide este consumul alimentelor si al bauturilor infectate cu bacteria Salmonella typhi sau Salmonella paratyphi. Alte cauze pot fi contactul direct cu materiile fecale in care se regasesc bacteriile de acest tip, care pot sa supravietuiasca pana la patru saptamani in afara unei gazde.

Aproximativ 3%-5% din oameni devin purtatori ai bacteriei, dupa ce traverseaza faza acuta a febrei tifoide. Altii experimenteaza simptome usoare ale bolii, lasand-o nediagnosticata si ramanand contagiosi pe termen lung, fiind sursa imbolnavirii celor din jur ani la randul.

Perioada de incubatie a bacteriei ce produce febra tifoida este, de regula, intre 1 si 2 saptamani, iar durata bolii este de 3-4 saptamani. Simptomele principale tipice infectiei sunt

- lipsa apetitului alimentar
- durerile de cap
- dureri generalizate
- febra de peste 40 de grade Celsius
- stare de letargie
- diaree

Congestia pieptului apare in cazul multor bolnavi, precum si durerile abdominale si disconfortul stomacal. Febra este constanta in cazul bolii, imbunatatirile constatandu-se abia in cea de-a treia sau a patra saptamana de tratament, in cazul lipsei complicatiilor.

Aproximativ 10% din blonavi prezinta simptome recurente, dupa ameliorarea simptomelor in decursul a doua-trei saptamani. Recidiva este deseori intalnita in cazul bolnavilor care urmeaza un tratament cu antibiotice.

In urma ingestiei alimentelor sau a lichidelor contaminate cu bacteria care provoaca febra tifoida, Salmonella invadeaza intestinul subtire si afecteaza temporar fluxul sanguin. Apoi, bacteria este purtata de catre celulele albe ale sangelui catre ficat, splina si maduva osoasa, unde se multiplica si patrunde din nou in componenta sangelui. In acest punct, apar starile febrile si primele simptome ale infectiei.

Bacteria invadeaza apoi vezica biliara, intregul sistem biliar si tesutul limfatic al bilei, gasind un mediu propice pentru multiplicare. De aici, trece in tractul intestinal si ajunge in materiile fecale. O mostra a scaunelor pacientului poate fi definitorie pentru depistarea prezentei bacteriei Salmonella in corp. Daca rezultatele coproculturii raman neclare, se efectueaza teste de sange pentru confirmarea diagnosticului.

In general, tratamentul febrei tifoide implica administrarea antibioticelor care omoara bacteria Salmonella. Inainte de descoperirea acestor substante letale pentru bacteria in cauza, rata mortalitatii in cazul febrei tifoide era de peste 20%. Decesul survenea pe fondul infectiei dezvoltate in corp, a pneumoniei, hemoragiei intestinale sau perforatiilor intestinale provocate de parazit.

Din fericire, cu ajutorul antibioticelor si al ingrijirii suportive, rata mortalitatii a scazut in prezent la 1%-2%. In conditiile administrarii unui tratament antibiotic corespunzator, se inregistreaza o ameliorare a starii de sanatate in circa o saptamana sau doua, recuperarea totala survenind in aproximativ 10 zile.

Chloramphenicolul este primul antibiotic folosit pentru tratarea febrei tifoide, insa din pricina efectelor sale secundare destul de grave, substanta a fost inlocuita cu alte antibiotice mai eficiente. De altfel, alegerea medicamentelor prescrise poate sa varieze in functie de regiunea geografica, tulpinile bacteriei Salmonella typhi si Salmonella paratyphi avand o rezistenta mai mare la anumite antibiotice in unele zone ale lumii, precum America de Sud.

Pacientii cu o forma cronica a bolii (doar 3%-5% ajung in acest stadiu) pot avea nevoie de tratament prelungit pe o perioada lunga de timp cu antibiotic. De asemenea, inlaturarea vezicii biliare, punctul de origine al infectiei, poate fi o forma de tratament.

Prevenirea febrei tifoide este posibila prin vaccinare, recomandata in special persoanelor care calatoresc sau locuiesc in regiuni cu risc crescut de imbolnavire. Vaccinul isi va face efectul daca este administrat cu 1-2 saptamani inainte de calatorie. De asemenea, doua masuri esentiale de evitare a imbolnavirii sunt

- Evitarea alimentelor si a bauturilor de provenienta nesigura.
- Respectarea normelor de igiena corporala si curatare a hranei inainte de consum.

Astfel, cateva masuri preventive in cazul febrei tifoide pot fi

- Consumul apei imbuteliate sau fierberea apei de la robinet timp de 1 minut inainte de a fi bauta (apa carbonatata este mai sigura decat cea plata).

- Comandarea de bauturi la restaurant care sa nu contina gheata, intrucat nu puteti cunoaste provenienta apei din care ea este preparata.

- Evitarea consumului de inghetata din suc de fructe sau a bauturilor cu gheata aromatizata, cata vreme apa cu care au fost preparate ar fi putut fi contaminata.

- Gatirea alimentelor de origine animala la temperaturi inalte, prin fierbere sau coacere.

- Spalarea corespunzatoare a legumelor si fructelor inainte de consum.

- Evitarea consumului cojii fructelor si legumelor proaspete.

- Refuzul cumpararii hranei si a bauturilor de la vanzatori ambulanti, care ar putea sa prepare si sa depoziteze marfa in conditii insalubre. In acest fel, se evita si alte tipuri de imbolnaviri, precum toxiinfectia alimentara, hepatita A, holera, dizenterie etc.