Vaccin antitetanos – cand se face si cat timp este valabil

Tetanosul reprezinta o infectie cauzata de o bacterie numita Clostridium tetani. Sporii bacteriilor tetanosului se gasesc peste tot in mediu, inclusiv sol, praf. Sporii se dezvolta in bacterii atunci cand intra in organism. Spre deosebire de alte boli prevenibile prin vaccinare, tetanosul nu se transmite de la o persoana la alta.

Acestia pot patrunde in corp prin: rani contaminate cu murdarie, fecale sau saliva, rani prin perforare (rani cauzate de un obiect, cum ar fi o unghie, un ac, un cui sau ruperea pielii), diferite tipuri de arsuri, leziuni prin strivire (ranirea unei parti a corpului din cauza presiunii exercitate de un alt obiect sau prinsa intre doua obiecte grele) sau leziuni cu tesut mort.

Timpul de la expunerea la boala - este de obicei intre 3 si 21 de zile (in medie 8 zile). Cu toate acestea, poate varia de la 1 zi la cateva luni, in functie de tipul de rana. Cele mai multe cazuri apar in decurs de 14 zile. In general, medicii vad perioade de incubatie mai scurte.

Fiind o urgenta medicala, tetanosul necesita evaluare si ingrijire in spital, tratament imediat cu imunoglobulina umana tetanos (TIG), ingrijirea intensiva a ranilor, medicamente pentru controlul spasmelor musculare, antibioterapie si cel mai important factor, vaccinarea antitetanos.

Vaccinarea este cel mai bun mod de a va proteja impotriva tetanosului. In fiecare an, la nivel mondial, vaccinarea previne aparitia a 2 milioane de cazuri de tetanos neo-natal. Imunizarea prin vaccinare reprezinta cea mai sigura metoda prin care parintii isi pot proteja copiii impotriva unor boli infectioase.

Vaccinul antitetanos face parte din schema nationala obligatorie de vaccinare, insa imunitatea oferita de acesta are o perioada limitata de timp, prin urmare, este nevoie si de rapel.

Vaccinul antitetanos, cunoscut totodata si sub numele de toxiocoida tetanica  (TT), este un vaccin utilizat in prevenirea tetanosului. In perioada copilariei se recomanda cinci doze, urmata de doze suplimentare la fiecare zece ani. Aproape toate persoanele sunt imune dupa trei doze.

Persoanelor care nu sunt imunizate cu vaccinul antitetanos trebuie sa li se administreze o doza de antitetanos de rapel in primele 48 de ore de la accidentare/ranire. Antitoxina tetanica este, de asemenea, recomandata si celor cu un risc ridicat de ranire si care nu sunt imunizati complet. Tetanosul neonatal poate fi prevenit prin asigurarea faptului ca femeile insarcinate sunt la curent cu vaccinul antitetanos si daca nu sunt, atunci trebuie vaccinate.

Vaccinul antitetanos se gaseste combinat in mai multe vaccinuri cum ar fi  DTaP si Tdap care contin vaccinul antidifteric, antitetanos si vaccinul antipertussis, si DT si Td care contin vaccin antidifterie si antitetanos. DTaP si DT pot fi administrate copiilor sub varsta de sapte ani in timp ce Tdap si Td sunt administrate celor peste sapte ani. Literele mici d si p inseamna doze mai putin puternice de vaccine antidifterie si antipertussis.

La sfarsitul anilor 1940, vaccinurile care contineau toxoid tetanic au fost introduse in vaccinarea de rutina a copiilor, iar tetanosul a devenit o boala cu notificare nationala.
Exista cinci vaccinuri combinate care contin vaccin DTaP.

DTaP-HepB-IPV (Pediarix) este autorizat pentru primele 3 doze din seria DTaP in randul copiilor cu varsta cuprinsa intre 6 saptamani si 6 ani. DTaP-IPV/Hib (Pentacel) este autorizat pentru primele 4 doze ale vaccinurilor componente in randul copiilor cu varsta cuprinsa intre 6 saptamani si 4 ani. DTaP-IPV (Kinrix) este autorizat numai pentru a cincea doza de DTaP si a patra doza de IPV la copiii cu varsta cuprinsa intre 4 si 6 ani. DTaP-IPV (Quadracel) este autorizat numai pentru a cincea doza de DTaP si a patra sau a cincea doza de IPV la copiii cu varsta cuprinsa intre 4 si 6 ani.

DtaP:
• Seria primara cu 3 doze la varsta de 2, 4 si 6 luni
• Interval de serie primara de 4 pana la 8 saptamani si interval minim de 4 saptamani
• Boosters la varsta de 15 pana la 18 luni si varsta de 4 pana la 6 ani
• Intervalul minim pentru doza 4 este de 6 luni de la doza 3, iar varsta minima este de 12 luni
• Daca doza 4 este administrata la sau dupa a 4-a aniversare, a 5-a doza este optionala
• DT este utilizat in locul DTaP daca copilul are o contraindicatie valabila pentru vaccinul pertussis

DTaP-HepB-IPV (Pediarix)
• serie de 3 doze pentru copiii cu varsta cuprinsa intre 6 saptamani si 6 ani
• se administreaza sugarilor la varsta de 2, 4 si 6 luni
• intervalele minime pentru vaccinul DTaP-HepB-IPV sunt determinate de componenta DTaP. Cele 3 doze trebuie separate cu cel putin 4 saptamani intre doze
• varsta minima pentru prima doza de vaccin DTaP-HepB-IPV este de 6 saptamani
• nu poate fi utilizat pentru doza la nastere de vaccin impotriva hepatitei B (HepB)
• doza finala de vaccin DTaP-HepB-IPV trebuie administrata la varsta de 24 de saptamani sau mai mult, varsta minima pentru finalizarea seriei de vaccinuri impotriva hepatitei B
• cand vaccinul este utilizat pentru a furniza 3 doze la varsta de 2, 4 si 6 luni (pe baza programelor DTaP si IPV), aceasta va avea ca rezultat o serie de vaccin HepB cu 4 doze, ceea ce este acceptabil.

DTaP-IPV/Hib (Pentacel)
• serie de 4 doze pentru copiii cu varsta cuprinsa intre 6 saptamani si 4 ani
• se administreaza sugarilor cu varsta cuprinsa intre 2, 4, 6 si 15 pana la 18 luni
• primele 3 doze trebuie separate cu cel putin 4 saptamani intre doze
• doza 4 trebuie separata de doza 3 cu cel putin 6 luni si nu trebuie administrata inainte de varsta de 12 luni
• cand vaccinul DTaP-IPV/Hib este utilizat pentru a furniza 4 doze la varsta de 2, 4, 6 si intre 15 si 18 luni (pe baza programelor DTaP si Hib), o doza suplimentara de rapel cu IPV-autonom sau DTaP-IPV vaccinul trebuie administrat la varsta de 4 pana la 6 ani, ducand la o serie de vaccin IPV cu 5 doze, care este acceptabila.

DTaP-IPV-Hib-HepB (Vaxelis)
• serie de 3 doze pentru copiii cu varsta cuprinsa intre 6 saptamani si 4 ani
• se administreaza sugarilor la varsta de 2, 4 si 6 luni
• intervalele minime pentru vaccinul DTaP-IPV-Hib-HepB sunt determinate de componenta DTaP. Cele 3 doze trebuie separate cu cel putin 4 saptamani intre doze
• deoarece varsta minima pentru prima doza de vaccin DTaP-IPV-Hib-HepB este de 6 saptamani, acest vaccin nu poate fi utilizat pentru doza la nastere de vaccin impotriva hepatitei B (HepB)
• doza finala de vaccin DTaP-IPV-Hib-HepB trebuie administrata la varsta de 24 de saptamani sau mai mult, varsta minima pentru finalizarea seriei de vaccinuri impotriva hepatitei B.
• cand vaccinul DTaP-IPV-Hib-HepB este utilizat pentru a furniza 3 doze la varsta de 2, 4 si 6 luni (pe baza programelor DTaP si IPV), aceasta va avea ca rezultat o serie de vaccin HepB cu 4 doze, ceea ce este acceptabil.

DTaP-IPV (Kinrix)
• este aprobat numai pentru doza 5 de vaccin DTaP si doza 4 de vaccin IPV la copiii cu varsta cuprinsa intre 4 si 6 ani ale caror doze anterioare de vaccin DTaP au fost cu Infanrix si/sau Pediarix pentru dozele 1, 2 si 3 si Infanrix pentru doza 4
• cu toate acestea, daca vaccinul DTaP-IPV (Kinrix) este administrat copiilor care au primit o alta marca de vaccin DTaP pentru dozele anterioare de vaccin DTaP sau daca a fost administrat ca doza 1, 2, 3 sau 4 din vaccinul DTaP seria sau doza 1, 2 sau 3 din seria de vaccin IPV, doza de DTaP-IPV (Kinrix) nu trebuie repetata.

DTaP-IPV (Quadracel)
• este aprobat numai pentru doza 5 de vaccin DTaP si doza 4 sau 5 de vaccin IPV la copiii cu varsta cuprinsa intre 4 si 6 ani care au primit 4 doze de vaccin Pentacel si/sau Daptacel
• cu toate acestea, daca vaccinul DTaP-IPV (Quadracel) este administrat copiilor care au primit o alta marca de vaccin DTaP pentru dozele anterioare de vaccinuri DTaP sau daca a fost administrat ca doza 1, 2, 3 sau 4 din seria de vaccin DTaP sau doza 1, 2 , sau 3 din seria IPV, doza de DTaP-IPV (Quadracel) nu trebuie repetata.

Femeile insarcinate care au terminat programul de imunizare pentru copilarie si au fost vaccinate ultima data cu mai mult de 10 ani in urma trebuie sa primeasca o doza de rapel de vaccin care contine toxoid tetanic pentru a preveni tetanosul neonatal.

Riscul de tetanos neonatal este minim daca o femeie nevaccinata anterior a primit cel putin 2 doze de vaccin care contine toxoid tetanic in timpul sarcinii, bine distantate; cel putin 1 dintre dozele administrate in timpul sarcinii trebuie sa fie Tdap, administrata conform ghidurilor publicate. Daca este necesara mai mult de 1 doza, se poate utiliza fie Td, fie Tdap. Seria primara de 3 doze trebuie completata la intervalele recomandate.

Dupa seria primara valida de 3 doze si rapel (copii) sau 3 doze valide (adulti), in esenta toti primitorii ating niveluri de antitoxine mai mari decat nivelul de protectie.
Nivelurile de antitoxine scad cu timpul, astfel incat rapelurile sunt recomandate la fiecare 10 ani.
Un procent mic de indivizi sunt neprotejati inainte de 10 ani, asa ca este nevoie de rapel pentru rana daca au trecut mai mult de 5 ani de la ultima doza.

Vaccinul antitetanos a fost disponibil in Statele Unite ale Americii din anii 1940, ducand la o scadere de 95% a ratei de tetanos. Acest vaccin se afla pe Lista medicamentelor esentiale ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii, lista celor mai importante medicamente recomandate pentru un sistem de sanatate.

O scadere marcata a mortalitatii prin tetanos a avut loc de la inceputul anilor 1900 pana la sfarsitul anilor 1940. La sfarsitul anilor 1940, vaccinurile care contineau toxoid tetanic au fost introduse in vaccinarea de rutina a copiilor, iar tetanosul a devenit o boala cu notificare nationala.

Bibliografie:
https://www.cdc.gov/tetanus/vaccination.html
https://insp.gov.ro/wp-content/uploads/2022/08/Calendar-de-vaccinare-2022.pdf
https://www.cdc.gov/vaccines/pubs/pinkbook/tetanus.html