Amfetamina si Metamfetamina

Primele investigatii privind proprietatile amfetaminei s-au axat pe efectele periferice ale acesteia. Amfetamina a fost sintetizata la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand s-a descoperit ca are actiune simpatomimetica. Actiunea asupra SNC nu a fost raportata pana in 1933, dar a fost urmata rapid de primele rapoarte privind abuzul.

Toxicomanul amfetaminic urmareste in general efectul stimulator, euforizant, de inlaturare a senzatiei de oboseala, de imbunatatire a performantelor fizice si intelectuale, de scadere a apetitului. Susceptibilitatea de abuz este legata in principal de efectul euforizant care conduce treptat la un pattern de consum compulsiv.

Caracteristicile metamfetaminei care au dus la raspandirea sa larga sunt:

- efecte SNC mult mai puternice decat ale altor amfetamine;

- reduce oboseala, imbunatateste performantele cognitive si atletice;

- nu este scumpa si este usor sintetizata din efedrina;

- efectele dureaza pana la 15 ore si nu necesita administrarea frecventa.

In traficul ilicit, amfetaminele sunt intalnite sub diferite forme:

- comprimate si capsule de diferite marimi, forme si culori;

- pulberi albe sau colorate (galben, roz, brun - din cauza impuritatilor).

Se comercializeaza pe piata neagra a drogurilor cu precadere metamfetamina (cu actiune stimulanta SNC mai intensa decat amfetamina, dar si cu potential de utilizare abuziva mai mare), semnalandu-se patru forme de prezentare distincte, cunoscute sub urmatoarele denumiri:

- "speed" - metamfetamina pulbere (in general cu puritate scazuta);

- "pills" - de obicei comprimate cu metamfetamina. Frecvent se comercializeaza sub numele impropriu de Ecstasy comprimate care contin amestecuri de droguri (ex. metamfetamina-ketamina);

- "pasta" sau baza - masa cleioasa, pastoasa sau uleioasa, de culoare galbena sau bruna;

- "crystal meth" sau "ice" - metamfetamina de mare puritate, sub forma de cristale mari, albe, translucide

- oral - comprimate, capsule;

- injectabil;

- prizare (pulberile);

- fumat (metafmetamina "ice").

Methamphetamina este de obicei vanduta prin retele, nu pe strada, asemenea multor droguri ilicite.

Pulberea de metamfetamina (administrata prin prizare sau injectabil) se consuma in special in SUA, in timp ce in Asia ese semnalat cu precadere fumatul de "ice" in pipe speciale.

Un tip particular de comprimate, semnalate frcevent la petreceri rave sunt cele denumite "yaba" ("crazy medicine"). Aspectul acestora (sunt viu colorate, in rosiu-oranj sau verde si sunt inscriptionate cu diverse logo-uri, cel mai frecvent "WY") si gustul (sunt aromatizate cu arome de struguri, portocale, vanilie) facandu-le atractive in special pentru tineri.

In scop terapeutic, amfetaminele sunt utilizate pentru a trata depresiile tipice si in cazul in care se urmareste scaderea ponderala.

Amfetamina si metamfetamina actioneaza prin stimularea eliberarii centrale si periferice a monoaminelor (dopamina, noradrenalina, adrenalina, serotonina), astfel justificand-se si potentialul dependogen al acestora.

Amfetaminele activeaza circuitul dopaminergic de recompensa, concentrandu-se in zona centrala a circuitului de recompensa (aria tegmentala si nucleul accumbens), zona ce contine densitati mari de sinapse dopaminergice, la nivelul carora creste eliberarea de dopamina.

O diferenta importanta intre amfetamina si cocaina este reprezentata de neurotoxicitatea amfetaminelor in cazul regimurilor continue cu doze mari, indusa prin depletia sau toleranta sistemelor dopaminergic si serotoninergic.

Abuzul este insotit de reactii emotionale (subiectul devine energic, vesel, vorbaret, poate deveni agresiv) si somatice (hipertensiune arteriala, frisoane, greata si voma).

Manifestarile supradozarii acute constau in:

- agitatie, tremor;

- hiperreflexie;

- confuzie;

- halucinatii;

- stare de panica;

- tulburari cardiovasculare (aritmii, hipertensiune);

- tulburari digestive (greata, varsaturi, diaree, crampe abdominale).

Toxicomanul amfetaminic urmareste in general efectul stimulator, euforizant, de inlaturare a senzatiei de oboseala, de imbunatatire a performantelor fizice si intelectuale, de scadere a apetitului. Susceptibilitatea de abuz este legata in principal de efectul euforizant care conduce treptat la un pattern de consum compulsiv.

Consumul de droguri are urmatoarele particularitati stadiale:

- consumul experimental (in scop recreational);

- consumul regulat - consumatorul incepe sa lipseasca din ce ince mai mult de la scoala/serviciu, se ingrijoreaza sa nu piarda sursade procurare a drogului;

- preocuparea zilnica - consumatorul pierde motivatia (scoala/serviciul ii devin indiferente);

- dependenta - consumatorul nu poate face fata treburilorzilnice fara drog, neaga problema pe care o are, se produceinrautatirea conditiei fizice, dupa consum isi pierde controlul.

Consumul cronic de amfetamina si metamfetamina este caracterizat de:

1. Dependenta psihica- de fapt singura caracteristica, atat necesara cat si suficienta pentru a defini dependenta de drog. Dependenta fizica si toleranta pot fi prezente, dar niciuna nu este nici necesara, nici suficienta, prin ea insasi pentru a defini dependenta de drog.

Dependenta psihica reprezinta necesitatea de ordin psihologic de a lua drogul, denumita in terminologia actuala "craving" (dorinta intensa de a retrai efectele substantei psihoactive), si reprezinta cauza recaderilor dupa perioade lungi de abstinenta.

2. Toleranta - caracterizata prin necesitatea de doze semnificativ crescute pentru a obtine starea de intoxicatie sau efectul dorit sau prin efect diminuat substantial la continuarea folosirii aceleiasi cantitati.

In cazul unui consum regulat de amfetamina sau metamfetamina, toleranta se dezvolta rapid, ajungandu-se la administrarea zilnica a unor doze masive (de exemplu, in cazul metamfetaminei, se ajunge la administrarea zilnica a unor doze de cateva sute de ori mai mari decat doza terapeutica zilnica si de cel putin 3 ori mai mari decat cele auto administrate de un dependent de amfetamina, ce foloseste doze mari i.v.).

3. Dependenta fizica - implica dezvoltarea tolerantei si a simptomelor de retragere (abstinenta) la incetarea folosirii drogului, ca o consecinta a adaptarii organismului la prezenta continua a unui drog. In cadrul sindromului de dependenta, dependenta fizica reprezinta factorul de conditionare secundara, legat de teama de privare de drog si de incercarea permanenta de a evita senzatiile neplacute cauzate de absenta drogului.

Dependenta fizica se dezvolta ca rezultat al unei adaptari a organismului in ceea ce priveste raspunsul la administrarea repetata a unei substante (drog), aceasta afectand echilibrul a diverse sisteme; ca rezultat, aceste sisteme sufera adaptari pentru a ajunge la un nouechilibru, pe fondul interventiei repetate a substantei respective. In acord cu aceste mecanisme, dependenta fizica este definita ca o stare de adaptare a organismului in care efectele primare ale unei substante (drog) si recontroalele generate de organism se echilibreaza deasemenea maniera incat nu functioneaza normal decat in conditiile prizelor regulate de substanta (drog).

La oprirea brutala a administrarii, recontroalele nu mai sunt compensate de efectele substantei, conducand la o tulburare functionala, adesea cu manifestari clinice zgmomotoase, care pot imbraca aspecte periculoase, cu risc vital - sindromul de retragere.

4. Sindrom de abstinenta - este caracterizat prin simptomele (incadrare si grad de severitatevariabile) care apar la incetarea sau reducerea dozei unui drog, inspecial narcotic, la care individul este adictiv si care a fost consumata in mod repetat, obisnuit, pe o perioada prelungita si/sau indoze mari. Exista tendinta ca in prezent sa se inlocuiasca termenul de "sindrom de abstinenta" cu "sindrom de retragere". Sindromul de retragere, expresie a dependentei fizice, este unul din indicatorii sindromului de dependenta.

Manifestarile sindromului de abstinenta depind de modul de consum. In general, la intreruperea administrarii cronice i.v., manifestarile sunt mai grave decat in cazul consumului pe cale orala. Poate sa apara:

- depresia (in unele cazuri conduce la suicid) alternand cu agitatie extrema;

- oboseala, hipersomnie;

- hiperfagie, crampe abdominale, gastroenterita.

Dupa aceste manifestari urmeaza o perioada asociata cu energie si atentie scazuta (pana la 10-14 zile).

Dupa administrarea unei doze se inregistreaza o faza de axcitatie psihica si fizica, cu senzatia de luciditate, de stimulare a memoriei, de crestere a fortei fizice. In cazul fumatului sau la administrarea i.v. apare o senzatie intensa de bucurie, beatitudine ("rush" sau "flash"), de scurta durata, urmata de o stare tipica de agitatie intensa care, la unii subiecti, poate determina un comportament violent.

Unii consumatori repeta administrarea timp de cateva zile, chiar daca agitatia si halucinatiile iau locul starilor placute de euforie si buna dispozitie.

Repetarea administrarii conduce la aparitia rapida a tolerantei, ceea ce are drept urmare cresterea dozelor. Astfel se ating niveluri toxice, la care se manifesta idei paranoide, agresivitate, stereotipii motorii, bruxism, halucinatii (predominant tactile - de ex. senzatia de paraziti sub piele).

O proportie mare dintre consumatorii de metamfetamina utilizeaza benzodiazepine pentru ameliorarea efectelor stimulante excesive.

Consumul cronic pe termen lung implica riscuri de inducere a psihozelor, caracterizate prin comportament agresiv, violent si ideatie paranoida; este de asemenea asociat cu scaderea ponderala.

Cercetarile recente sugereaza faptul ca un consum pe termen lung poate sa determine moarte neuronala in special la nivelul cortexului frontal, arie cerebrala ce guverneaza functii executive importante (control comportamental si al personalitatii).

Intr-un studiu realizat in Australia (tara in care consumul de amfetamine se situeaza imediat dupa cel de cannabis) asupra consumatorilor de metamfetamina "ice", doua treimi din subiectii lotului de studiu au prezentat anxietate, paranoia, depresie si/sau iritabilitate induse de drog.

Studiul a relevat ca, in comparatie cu marii utilizatori de amfetamina pe cale injectabila, consumatorii de "crystal meth" prezinta un risc crescut de efecte adverse grave, la un nivel mai redus de consum, pe o perioada scurta de timp.

Expunerea fetala la amfetamina determina nasteri premature si probleme neonatale (reflexe anormale si iritabilitate). Abuzul de metamfetamina pe parcursul sarcinii poate duce la malformatii congenitale.

Semnele de alarma care ajuta identificarea persoanelor consumatoare de amfetamine sunt:

- comportament violent;

- manifesta confuzie, insomnie, paranoia;

- cauta sa-si procure drogul cu compulsivitate;

- devine evaziv si minte cu privire la activitatile sale.

Se instituie tratament simptomatic si de sustinere a functiilor vitale in cazul supradozarilor. Pentru combaterea efectelor stimulante centrale se utilizeaza barbiturice sau clorpromazina. Acidifierea urinii creste eliminarea urinara a amfetaminelor.

Nu exista practic medicatie de detoxifiere. Intrucat sindromul de abstinenta include frecvent ca manifestare majora depresia, medicatia antidepresiva poate fi eficienta.