Sindromul de oboseala cronica – rolul sistemului imunitar

Sindromul de oboseala cronica este o afectiune complexa, pe termen lung, care afecteaza o gama larga de sisteme din organism. Aceasta boala provoaca o gama larga de simptome, acestea manifestandu-se diferit de la pacient la pacient.

Cu trecerea timpului, interesul pentru rolul pe care sistemul imunitar il poate juca in aceasta afectiune a crescut considerabil. Cercetatorii au investigat recent acest aspect, iar rezultatele ar putea contribui la realizarea viitoarelor tratamente.

Sindromul de oboseala cronica reprezinta o tulburare complicata caracterizata prin oboseala extrema, care nu poate fi explicata prin nici o afectiune medicala de baza.

Oboseala se poate agrava cu activitatea fizica sau psihica, dar nu se imbunatateste odata cu odihna. Afectiunea poarta si denumirea de encefalomielita mialgica sau, mai rar, intoleranta sistemica de efort.

Cercetarile estimeaza ca in intreaga lume ar putea exista intre 17 si 24 de milioane de oameni cu aceasta afectiune medicala.

Neexistand un tratament curativ, multe dintre aceste persoane se bazeaza pe tratamente care ajuta la ameliorarea simptomelor si invata cum sa se adapteze vietii cotidiene pentru a reduce impactul pe care il are afectiunea.

Deoarece sindromul de oboseala cronica influenteaza multe sisteme si functii ale organismului, exista o lista lunga de simptome potentiale. Multe dintre aceste simptome pot parea asemanatoare cu ale altor afectiuni de sanatate, acest lucru facand dificila punerea unui diagnostic.

Pentru diagnosticare, medicii se concentreaza mai intai pe identificarea simptomelor primare ale afectiunii.

Acestea se pot schimba de la o persoana la alta si includ:

• Oboseala – oboseala din acest sindrom este o lipsa extrema de energie, fiind caracterizata printr-o capacitate semnificativ redusa de a efectua activitati obisnuite, care inainte de debutul bolii nu puneau probleme. Oboseala din encefalomielita mialgica dureaza minim 6 luni si trebuie diferentiata de oboseala pe care o resimte o persoana obisnuita. Somnul si odihna nu refac energia, putand chiar sa agraveze simptomele. Oboseala din acest sindrom poate fi atat de severa incat sa interfereze cu activitatile zilnice.

• Alterarea starii fizice dupa efort fizic sau psihic – dupa realizarea unui efort fizic sau psihic, pacientul cu sindrom de oboseala cronica va resimti agravarea simptomelor si epuizare intensa. Initial, o persoana cu aceasta conditie se poate simti pregatita sa efectueze o anumita activitate, iar in clipa urmatoare poate resimti epuizarea. Suprasolicitarea apare frecvent in cazul acestor persoane.

• Tulburari de somn – persoanele cu oboseala cronica pot avea diferite tulburari de somn. Acestea includ insomnia, hipersomnia, apneea de somn, sindromul picioarelor nelinistite si cosmarurile. Chiar si dupa o noapte lunga de odihna, persoanele cu aceasta boala tot se trezesc obosite.

• Tulburari cognitive – memoria, gandirea si capacitatea de rezolvare a unor probleme simple pot fi afectate. De asemenea, persoanele cu acest sindrom se pot pierde in locuri anterior cunoscute, nu-si mai pot aminti directii simple, nume si instructiuni, iar filmele si cartile pot fi extrem de greu de urmarit pana la final.

• Intoleranta ortostatica – sindromul de oboseala cronica poate afecta ortostatismul inducand ameteala, tulburari de vedere si senzatie de lesin.

• Durerea – aproape toti pacientii cu acest sindrom prezinta o anumita forma de durere sau disconfort, de la dureri de cap si crampe musculare pana la dureri severe si generalizate. Durerea poate fi provocata, de asemenea, de lumina, atingere, caldura sau frig si poate fi resimtita sub forma de arsuri, junghi sau furnicaturi.

Alte simptome care pot sa apara in sindromul de oboseala cronica sunt:
• Eruptii cutanate;
• Adenopatie;
• Anxietate si atacuri de panica;
• Depresie si niveluri ridicate de stres;
• Afazie;
• Febra;
• Tinitus;
• Impotenta sexuala;
• Alopecie;
• Scadere in greutate;
• Palpitatii;
• Convulsii;
• Paralizie.

Cercetatorii nu stiu inca ce cauzeaza sindromul de oboseala cronica. Sugestiile includ anumite infectii virale sau bacteriene, modificari ale sistemului imunitar, dezechilibre hormonale, dar si conditii de sanatate mintala. Din acest motiv nu s-a putut elabora un anumit test care sa poata diagnostica boala, iar tratamentele actuale nu o pot vindeca, ci pot doar sa amelioreze simptomele.

De-a lungul anilor de studii, specialistii in domeniu si-au indreptat atentia catre sistemul imunitar si rolul pe care acesta il poate avea in acest sindrom. Adesea, pacientii cu acest sindrom au raportat ca simptomele lor au inceput dupa o infectie sau o alta conditie ce a stimulat sistemul imunitar.

Cercetatorii au investigat persoanele care au folosit interferon alfa pentru tratarea hepatitei C. Acest medicament functioneaza prin declansarea sistemului imunitar asemenea unei infectii semnificative. Persoanele care au utilizat interferon alfa au prezentat simptome asemanatoare sindromului de oboseala cronica. La terminarea tratamentului, 18 din cei 55 de participanti au continuat sa dezvolte simptomatologia.

La cei care au experimentat simptome comune, specialistii au observat raspunsuri imune mai mari la tratamentul cu interferon alfa. Mai exact, acest grup a produs o cantitate dubla de mesageri importanti ai sistemului imunitar (interleukina-10 si interleukina-6).

De asemenea, cei care au continuat sa dezvolte simptome au raportat o oboseala mai pronuntata pe durata tratamentului, afirmand ca inainte de acesta nu a existat un nivel ridicat de oboseala.

Studiile au relatat ca persoanele care sunt predispuse la boli asemanatoare sindromului de oboseala cronica au un sistem imunitar hiperactiv, atat inainte cat si in timpul unei provocari a sistemului imunitar.

In alt studiu, oamenii de stiinta au comparat sistemul imunitar a 54 de persoane cu sindrom de oboseala cronica cu cel a 57 de persoane fara acest sindrom. In acest caz, nu s-au observat diferente semnificative intre nivelurile de interleukina.

Cercetatorii spera ca aceste constatari sa deschida posibilitati viitoare de screening pentru persoanele expuse riscului de a dezvolta sindromul de oboseala cronica.

Cu toate acestea, deoarece oamenii de stiinta nu inteleg inca pe deplin acest sindrom, mai sunt necesare multe studii, iar cele mai mici rezultate sunt extrem de importante. Cercetarile viitoare au ca scop examinarea mecanismelor moleculare care stau la baza unui raspuns imun exagerat si care induc o simptomatologie atat de diferita.

Sindromul de oboseala cronica este o afectiune complicata care mai are nevoie de multe studii din partea oamenilor de stiinta. Cercetarile actuale au constatat ca oamenii care au un raspuns imunitar exagerat la un agent declansator pot fi mai expusi riscului de a dezvolta sindromul de oboseala cronica. Elucidarea mecanismului bolii poate ajuta la descoperirea unui medicament curativ.

Momentan, tratamentele paliative si modificarile stilului de viata reprezinta o parte importanta a gestionarii simptomelor si a imbunatatirii calitatii vietii persoanei afectate.