Neurosifilisul, o complicatie a infectiei cu Treponema pallidum

Neurosifilisul reprezinta o forma severa de manifestare a infectiei cu Treponema pallidum, agentul etiologic al sifilisului.

Aceasta complicatie apare atunci cand spirochetele invadeaza sistemul nervos central, proces ce poate avea loc in orice stadiu al bolii.

In absenta tratamentului, neurosifilisul poate conduce la dizabilitati neurologice majore si chiar deces.

Treponema pallidum este o bacterie Gram-negativa, spirocheta, care apartine familiei Spirochaetaceae.

Este o bacterie mobila, spiralata, cu o lungime de aproximativ 6–15 micrometri si un diametru de 0,1–0,2 µm.

Este vizibila la microscopul cu camp intunecat sau prin tehnici speciale de colorare (ex. impregnare cu argint).

Nu poate fi cultivata pe medii obisnuite, fiind o bacterie exigenta si microaerofila.

Desi incidenta sifilisului a scazut in deceniile trecute, in ultimii ani a fost observata o recrudescenta, mai ales in randul persoanelor seropozitive HIV.

Neurosifilisul ramane o provocare diagnostica si terapeutica, data fiind variabilitatea clinica si natura sa adesea silentioasa in stadii incipiente.

Patogenitate

Treponema pallidum este agentul etiologic al sifilisului, o boala cu transmitere sexuala.

Patogenitatea sa se bazeaza pe capacitatea de a penetra mucoasele si pielea lezata, diseminandu-se rapid prin sistemul limfatic si sanguin.

Are capacitatea de a invada practic orice organ, inclusiv sistemul nervos, sistemul cardiovascular si sistemul osteo-articular, determinand forme clinice variate.

Neurosifilisul nu se transmite direct de la o persoana la alta.

El apare ca o complicatie a sifilisului netratat, atunci cand bacteria Treponema pallidum se raspandeste si ajunge la sistemul nervos central.

Sifilisul, boala de baza, se transmite prin:

- Contact sexual direct (cel mai frecvent).

- Transmitere verticala (de la mama la fat – sifilis congenital).

- Rar: prin transfuzii de sange, contact accidental cu leziuni infectante.

Sifilisul este considerat o infectie cu grad ridicat de transmisibilitate, mai ales in stadiul primar si secundar.

- Sifilis primar: sancru dur, nedureros, la locul inocularii (genital, anal, oral).

- Sifilis secundar: eruptii cutanate, condyloma lata, limfadenopatie, simptome sistemice.

- Sifilis latent: lipsa simptomelor, dar serologie pozitiva.

- Sifilis tertiar: afectare cardiovasculara, neurosifilis, gome sifilitice (leziuni granulomatoase).

Neurosifilisul apare cand bacteriile traverseaza bariera hematoencefalica si se localizeaza in parenchimul cerebral, meningele sau maduva spinarii.

Inflamatia rezultata determina leziuni tisulare, care, in lipsa tratamentului, pot deveni ireversibile.

Infectia SNC poate aparea precoce (in primele luni) sau tardiv (ani dupa infectie), contribuind la clasificarea neurosifilisului in forme precoce si tardive.

Neurosifilisul este impartit in mai multe forme clinice, in functie de momentul aparitiei si structurile afectate:

- Neurosifilis asimptomatic: cel mai frecvent, identificat prin LCR anormal la persoane fara simptome neurologice.

- Meningita sifilitica: apare in primii 2 ani de la infectie, cu cefalee, fotofobie, greata, rigiditate cervicala.

- Meningovascular: se manifesta prin accidente vasculare cerebrale la tineri, cu semne focale si deficite neurologice.

- Neurosifilis parenchimatos: tabes dorsalis (afectarea cordoanelor posterioare si laterale ale maduvei spinarii ceea ce duce la ataxie tabetica cu pierderea sensibilitatii vibratorii cat si a celei proproceptice) si deficit motor (forma tardiva, degenerativa, invalidanta, cu putine sanse de recuperare).

- Tabes dorsalis: afectare a cordoanelor posterioare ale maduvei spinarii, cu ataxie senzoriala, dureri fulgurante, incontinenta urinara, abolirea reflexelor.

- Dementa: tulburari cognitive, dementa progresiva, modificari de personalitate, crize epileptice, disartrie.

- Meningovascular: pareze, hemiplegii, afazie, rezultate ale infarctelor cerebrale provocate de arterita sifilitica.

- Nevrita optica sau paralizii de nervi cranieni -scaderea acuitatii vizuale sau tulburari de oculotricitate

Simptomele sunt adesea confundate cu alte boli neurologice, motiv pentru care neurosifilisul este numit si „marele imitator”.

Diagnosticul se bazeaza pe combinatia intre:

- Istoric de sifilis sau comportament cu risc crescut.

- Examen clinic neurologic.

- Serologie: VDRL/TPHA (pozitive in sange, si uneori in LCR).

- Analiza LCR: pleiocitoza limfocitara, hiperproteinorahie, reactie VDRL pozitiva in LCR.

- Imagistica cerebrala (IRM): indicata in formele vasculare sau parenchimatoase.

Este esential diagnosticul diferential cu alte boli neurodegenerative, infectioase sau inflamatorii.

Tratamentul sifilisului consta in administrarea de antibiotice recomandate de medic, in functie de stadiul bolii.

In formele incipiente, o singura doza poate fi suficienta, iar in stadiile mai avansate este necesar un tratament mai indelungat.

In cazul in care infectia a ajuns la sistemul nervos (neurosifilis), este nevoie de un tratament intensiv, administrat intravenos, sub supraveghere medicala.

Se recomanda monitorizarea periodica a LCR-ului la 6 luni, pana la normalizarea parametrilor.

In formele tardive, recuperarea completa este rareori posibila, dar tratamentul previne progresia.

Prognosticul depinde de forma clinica si de momentul initierii terapiei.

Neurosifilisul precoce raspunde bine la tratament, in timp ce formele avansate asociaza dizabilitati severe.

Prevenirea consta in depistarea activa a sifilisului, educatie sexuala, testare periodica a persoanelor cu risc si tratamentul adecvat in stadii incipiente.

Screeningul serologic este obligatoriu la femeile gravide, pentru prevenirea transmiterii congenitale.

Neurosifilisul este o complicatie grava si potential prevenibila a infectiei cu Treponema pallidum.

Variabilitatea sa clinica impune o vigilenta diagnostica crescuta, in special in randul pacientilor tineri cu simptome neurologice inexplicabile.

Tratamentul prompt si adecvat poate asigura recuperarea sau stabilizarea functiei neurologice, dar cheia ramane preventia si screeningul activ al sifilisului in populatiile la risc.

Bibliografie:
https://medlineplus.gov/ency/article/000703.htm
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24772-neurosyphilis