Trezirea dorintei sexuale

Cu totii ne-am intrebat candva cum de simtim ceea ce simtim, de unde se nasc acele forte de atractie care, uneori, par a scapa unei explicatii logice.

Simtim, traim, dam curs impulsului si nu putem explica cum anume ia nastere acea stare, acel impuls in fata caruia de cele mai multe ori cedam, abandonandu-ne unul in bratele celuilalt.

Atractia sexuala are un rol declansator decisiv in realizarea actului sexual. Un barbat poate atrage prin aspect fizic, masculinitate, postura, vestimentatie, in timp ce o femeie poate atrage prin postura, gestica, mimica, elocutiune, vestimentatie etc. Uimeste prin franchete, veselie, amabilitate, gratiozitate, blandete, bunatate.

Sa nu uitam ca barbatii sunt vizuali prin excelenta cand este vorba de sex. Acelasi lucru este valabil si in cazul femeilor.

Interesanta este perspectiva din care priveste un barbat si o femeie acest aspect de viata. Sunt ele diferite? Psihosexologia raspunde unor astfel de intrebari, propune solutii, ofera alternative, schimba perspective.

O particularitate a sexualitatii feminine este faptul ca femeia, de cele mai multe ori, separa foarte greu iubirea de dorinta sexuala (libidou), ceea ce, la barbat, este un fenomen relativ des intalnit. Barbatul isi poate asuma acest libidou dand curs conduitei de cautare a unei partenere si de satisfacere sexuala.

Dorinta sexuala a femeii, in general, are aceeasi intensitate ca la barbat, insa nu se declanseaza in mod spontan ca la aceasta, ci recunoaste un crescendo care culmineaza cu actul sexual propriu-zis.

Exista insa si femei la care apetitul sexual aparent lipseste, actul sexual este resimtit ca o activitate indiferenta sau chiar dezagreabila. Asemenea femei „reci” din punct de vedere al senzatiilor sexuale sunt cochete si atragatoare, au nevoie si cer afectiune si mangaiere din partea barbatilor. Accepta scenariul unui act sexual „sec” in trairi sexuale din nevoi interioare de tandrete, ocrotire, alint din partea partenerului.

Vazul este, intr-o prima etapa, cel mai important simt in atractia sexuala si pentru alegerea partenerului.

Simpatia unilaterala sau reciproca ce se naste intre cei doi se realizeaza initial prin „excitare” vizuala - aspectul fetei, ochii sau buzele atrag mai intai, linia coapsei, gambei, otunjimea feselor, unduirea siluetei, mimica, gestica sau mersul.

La barbat, stimularea sexuala are un impact mai mare. Imaginatia si initiativa barbatului in domeniul sexualitatii sunt puternic stimulate de corpul gol al femeii, alteori doar de regiuni nude ale corpului acesteia. Interesant este faptul ca barbatii par sa-si admire mai mult virilitatea decat isi admira femeile feminitatea.

La unele specii, auzul are un rol determinant in trezirea excitatiei sexuale (batracieni, pasari etc).

La om, timbrul vocal, in special fluctuatiile date de modificarea respiratiei sau de congestia nazala aparuta in urma excitatiei sexuale: gemete, vorbire guturala, care au un rol declansator si, in acelasi timp, stimulator al dorintei sexuale.

Anumite sunete involuntar emise pe parcursul actului sexual, prin efectul lor vibrator, trezesc in creierul partenerului anumiti centrii implicati in reusita actului sexual.

Senzatiile tactile au un efect aparte in trezirea dorintei sexuale. Caldura corpului celuilalt, finetea pielii sunt factori deosebiti in generarea excitatiei.

De remarcat ca femeile sunt mai sensibile la senzatiile tactile produse prin atingere decat barbatii.

Sensibilitatea anumitor zone ale pielii si a mucoaselor este diferita de la o persoana la alta. Ca de exemplu, mangaierea cu limba a unor zone din interiorul cavitatii bucale pe unii ii stimuleaza, pe altii ii dezgusta.

Intotdeauna este indicat ca partenerii sa urmareasca modul de a reactiona a celuilalt, evitand ceea ce nu face placere. Nu intotdeauna ce este placut pentru un partener este placut si pentru celalalt. Lipsa de experienta, jena, rusinea sunt factori ce pot duce la interpretari negative ale mangaierilor.

Intre cei care se iubesc, orice varianta a dezmierdarilor este normala si nu constituie perversiune, atata timp cat nu produce neplaceri partenerei sau partenerului.

In general, zonele cele mai sensibile la mangaiere sunt acelea de trecere a mucoaselor spre piele: buze, nari, pleoape, anus, vulva. De asemenea, zonele cele mai sensibile la stimuli sexuali sunt acelea unde pielea nu este supusa frecarilor vestimentare (subsuorile, partea interna a coapselor, a bratelor etc).

Desi mai putin dezvoltat decat in cazul animalelor, simtul olfactiv, prin legaturile sale cu rinencefalul si sistemul limbic, este implicat profund in trairile afective.

Mirosul organelor genitale sau secretiilor acestora, mirosul gurii, respiratiei, corpului are o influenta stimulatoare sau inhibitoare in raport cu relatiile psiho-emotionale dintre cei doi parteneri; mirosul iubitului are efect incitant, in timp ce mirosul partenerului neiubit este dezagreabil, dezgustator.

In timpul sarutului, pe langa impresiile tactile, se produce un schimb salivo-gustativ intre parteneri, schimb de cele mai multe ori favorabil excitatiei sexuale.

Exista incompatibilitati gustative intre unii parteneri, incompatibilitati ce pot duce la dezgust si blocare erotico-sexuala temporara sau definitiva. Acest lucru este valabil si in cazul olfactivului.