Dependenta de dragoste si sex

Cei dependenti de dragoste sunt in general obisnuiti cu sperantele disperate si temerile aparent vesnice. Temandu-se de respingere, suferinta, experiente noi, si avand putina incredere in abilitate lor de a inspira iubire si in dreptul lor de a fi iubit, ei asteapta, isi doresc si spera la iubire, poate una dintre cele mai necunoscute experiente pentru ei.

Dependenta sexuala este similara celorlalte comportamente compulsive; o intorsatura potential distructiva intr-o activitate ce are drept scop imbunanatirea vietii. Definirea dependentei de sex depinde mai putin de comportamentul in sine si mai mult de motivatiile personale.

Dependenta sexuala consta in lipsa capacitatii de a controla sau amana sentimentele sau actiunile de natura sexuala. Nevoia de excitare se substituie celei de intimitate. In final, cautarea acesteia devine mai importanta decat familia, cariera, chiar sanatatea si siguranta personala.

In timp preocuparile sexuale inregistreaza o crestere din punct de vedere al timpului si energiei, dependentul de sex urmeaza o rutina conform careia acesta actioneaza pe baza dorintelor, fapt urmat de sentimente de respingere, rusine, disperare si confuzie.

Poate fi folositor sa supunem definitiile dependentei unei analize mai atente. Dependenta se caracterizeaza prin utilizarea sau exercitarea repetata, cautarea compulsiva a unei substante sau actiuni in ciuda consecintelor de ordin social, psihologic si/sau fizic.

Dependenta este deseori dar nu intotdeauna urmata de dependenta fizica, un sindrom de sevraj si de toleranta. Dependenta fizica este descrisa asemenea unei stari psihologice de adaptare la o substanta a carei absenta produce simptome si stari de sevraj.

Acestea din urma constau intr-un set previzibil de simptome si cauze ca urmare a renuntarii bruste, sau a reducerii dozei obisnuite a unei substante sau activitati; simptomele constau in hiperactivitatea functiilor fiziologice care au fost suprimate de drog si de incetarea functiilor activate de acesta.

Starea de toleranta consta in producerea, de catre un drog sau o activitate, a unei diminuari de ordin biologic sau comportamental; altfel spus, doze mai mari, sau in cazul cuiva dependent de sex, un comportament mai riscant este necesar pentru a produce un efect asemanator celui initial.

Pentru cei dependenti de dragoste, aceasta este:

- consumatoare de energie si obsesiva;

- sursa de inhibare;

- evita riscurile sau schimbarea;

- este lipsita de intimitate reala;

- este manipulativa, urmareste incheierea unor intelegeri;

- creeaza dependenta si este parazita;

- cere loialitatea celui iubit.

Dependenta de sex se dezvaluie in etape:

- interesul: fantezii permanente in legatura cu situatii si oportunitati sexuale; acestea pot declansa o manifestare sexuala;

- ritualizarea: o activitate sau situatie sexuala este redusa la un stereotip si repetata;

- nevoia necontrolata: o implicare continua in activitati sexuale in ciuda consecintelor negative si a dorintelor de a te opri;

- disperarea: sentimentul de vina provocat de imposibilitatea de a-ti controla comportamentul sau de a avea remuscari;

- alte probleme comportamentale, dependenta chimica si problemele alimentare.

In cazul celor dependenti de dragoste, de multe ori cresterea si dezvoltarea lor au fost impiedicate in copilarie. In mod similar, foarte multi din cei dependenti de dragoste afirma ca au fost abuzati sau neglijati in copilarie si se considera traumatizati sau minimalizati in cadrul acestui proces.

Deseori, parintii lor sunt dependenti de sex. Stresul este o alta cauza a comportamentului sexual compulsiv, deoarece alimenteaza nevoia celui dependent de fantezie si retragere. Nivelul de feniletamina, o substanta chimica produsa in creier care provoaca euforia generata de sentimentele de dragoste, creste odata cu atractia fata de cineva, provocand o stare crescanda de euforie si excitare.

Cei dependenti de dragoste si sex pot fi pur si simplu dependenti de excitarea fizica si psihica produsa de PEA si de neurotransmitatori ce tin de stres.

Daca descoperi ca esti intr-o relatie de dependenta, vei dori sa ceri ajutor de specialitate. Consilierea specializata se adreseaza celor care se confrunta direct sau indirect cu aceasta forma de dependenta.

Depasirea compulsivitatii sexuale si a dependentei incepe prin recunoasterea faptului ca nu mai detii controlul asupra sexualitatii tale. Pentru a ajunge la acest stadiu e nevoie de o analiza profunda a sinelui si a problemelor emotionale, fizice sau financiare provocate de comportamentul tau sexual.

Tratamentul ar trebui sa includa una din urmatoarele:

- promisiunea ca vei ramane abstinent
- reconstruirea relatiilor;
- controlul stresului;
- autointrajutorarea.

Unele tratamente pentru cei dependenti de sex respecta tiparul celor folosite pentru alcoolici. Conform acestui model, cei dependenti sunt considerati indivizi cu o dependenta cronica in ciuda incercarilor lor de schimbare.

Ei se confrunta cu un cerc vicios de consum, autocritica, si evitare care este repetat constant. Acest tipar se concentreaza pe trei elementele ale cercului:
- sexul;
- autocritica;
- comportamentele care denota evitarea.

Consilierea este bazata pe metoda celor 12 pasi.

Cele trei elemente ale cercului dependentei sunt marcate de un proces creat prin utilizarea:
- unei ambiante terapeutice
- unei analize profunde
- a unui proces desfasurat in cadrul unui grup
- a educatiei
- evaluarii din partea semenilor.

Toate cele 5 aspecte sunt incorporate unui proces terapeutic, care debuteaza cu primul contact.
Creearea unui mediu care sustine procesul terapeutic este esentiala pentru aceasta abordare. Clientilor trebuie sa le fie oferita oportunitatea de a explora parerea pe care o au despre sine fara a se teme de judecata altora.

Trebuie sa simta ca sunt ascultati cu empatie si respect. In modele initiale ale acestei abordari, consilierul era singurul care stapanea calitatile de terapeut. Desi acest aspect este inca esential, acum se aplica intregii echipe multidisciplinare, a unui personal alcatuit din profesionisti care au calitati naturale de terapeuti.

Terapeutul realizeaza o evaluare initiala, identifica problema, si daca este indicat, programeaza o consultatie pentru pacient. Este efectuata o evaluare psihologica completa si sunt identificate tipurile de respingere al tratamentului si problemele.

Terapeutul initiaza apropierea de pacient in timpul procesului de evaluare, in care isi foloseste toate calitatile si abilitatile de specialist. Apoi, terapeutul pregateste un plan de tratament pentru a-l ajuta pe pacient sa se confrunte cu problemele identificate si cu blocajele care ar putea impiedica raspunsul pacientului la tratament.
Pacientul urmeaza un proces alcatuit din 12 pasi.

Autor: Iulia Florea
Sursa: Revista PsihoLife