10 afectiuni sexuale neobisnuite

Cand vine vorba despre sex, "normal" se poate referi la o varietate de lucruri. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor tind sa consume destul de mult timp facandu-si griji in mod inutil, deseori in probleme legate de normalitatea lor in ceea ce tine de conceptia cu privire la sex, atitudinea pe care o adopta in viata sexuala sau modul in care arata.

Desi cele mai multe afectiuni sexologice sunt rare, daca manifestati una dintre aceste boli nu trebuie sa va simtiti stigmatizat. Acestea pot reprezenta o sursa de durere fizica si emotionala, rusine si jena.

In unele cazuri, este cu atat mai delicata situatia cu cat viata unei persoane este afectata de problema sa de sanatate. De obicei, nu exista un remediu sau o modalitate simpla de tratament.

Anumite boli sexuale neobisnuite sunt prezente inca de la nastere. Altele se dezvolta pe parcursul vietii. Vor fi prezentate in continuare 10 dintre aceste afectiuni, incepand cu cea a carei denumire poate parea amuzanta: sindromul excitatiei sexuale persistente (sau sindromul excitarii genitale persistente).

Persoanele care sufera de aceasta tulburare se afla in mod constant intr-o stare de excitare sexuala. Manifestarile fizice pot include:tensiune la nivelul organelor sexuale, chiar si fara ca pacientul sa se gandeasca la sex.

Zona genitala este atat de sensibila incat anumite articole de vestimentatie sau pur si simplul statul pe scaun pot provoca excitatia.
Persoanele cu acest sindrom au zilnic, zeci de orgasme spontane.

Autostimularea poate fi o modalitate de descarcare a tensiunii sexuale, dar pentru scurt timp. Excitarea poate reveni in cateva ore, minute sau secunde si poate dura zile, saptamani sau chiar luni.

Femeile care sufera de aceasta afectiune prezinta un dezavantaj in a mentine ritmul activitatilor zilnice: somnul este ingreunat si activitatile obisnuite, calitatea timpului petrecut cu familia poate fi deseori afectata.

Unele femei sustin ca au avut acest sindrom inca din copilarie, in timp ce pentru altele acesta s-a declansat in timpul unei sarcini sau post-menopauza. Deseori, persoanele afectate se simt rusinate de simptome si pot amana chiar si ani vizita la cabinetul medical.

Literatura medicala noteaza detalii despre sindromul excitatiei sexuale persistente doar incepand din ultimul deceniu. Medicii inca n-au descoperit cauzele exacte ale acestei boli: sunt suspectate atat disfunctii la nivelul aparatului genital, dar si deteriorari ale nervilor senzoriali.

Unii pacienti au fost tratati cu succes cu medicatie antidepresiva; altii s-au obisnuit cu aceasta afectiune, multumindu-se cu faptul ca au aflat mai multe detalii despre tulburarea lor misterioasa.

Priapismul implica un simptom de baza: tensiune dureroasa in tesuturile erectile care dureaza mai mult de patru ore.
Afectiunea apare atunci cand sangele este blocat la nivelul zonei genitale si nu circula inapoi in restul corpului. Aceasta boala este mai frecventa la barbati, dar se poate manifesta si la femei.

Priapismul se manifesta in mod spontan, dar poate fi determinat si de unele medicamente, boli sau anumite situatii. Poate fi un efect secundar al unor medicamente administrate pentru tratamentul disfunctiei erectile, al unor antidepresive sau al unor droguri. 40% dintre barbatii care sufera de siclemie (anemie cu celule in secera) dezvolta priapism.

Priapismul la barbati este considerat o urgenta medicala. Acesta poate provoca leziuni la nivelul vaselor de sange, cicatrici, disfunctia acestora sau chiar gangrena daca nu se instituie tratament.

Bolnavii care intervin in stadiul incipient al afectiunii au sanse mai mari de a se recupera complet. Un tratament injectabil cu substante decongestionante poate debloca sangele si normalizandu-i circulatia.

In cazul in care pacientul a avut o erectie care a durat mai mult de 4 ore, poate avea nevoie de interventie chirurgicala prin care sa fie redirectionat fluxul de sange sau sa fie eliminat de la nivelul penisului, cu ajutorul unui ac.

Desi pentru femei boala nu este chiar atat de grava, este destul de dureroasa. Tratamentul include aplicatii locale cu gheata si medicamente antiinflamatorii care amelioreaza, de obicei, sensibilitatea si umflaturile.

Hipersexualitatea sau dorinta excesiva de a face sex este clasificata de unii specialisti drept o tulburare psihica. Persoanele cu acest diagnostic au inhibitii sexuale reduse si sunt obsedate de sex atat de mult, incat acest lucru le poate afecta chiar si calitatea vietii.

Cei care sufera de acesta afectiune se angajeaza deseori in comportamente sexuale riscante, cum ar fi sexul cu prostituate sau relatii sexuale neprotejate cu necunoscuti, chiar daca aceste situatii implica riscult transmiterii de boli sexuale.

Bolnavii care sunt implicati in relatii monogame nu sunt capabili sa fie fideli partenerilor lor. In cazuri extreme, persoanele hipersexuale sunt vinovate de abuzuri sexuale.

Ca si in cazul altor boli care se manifesta la nivel genital, vizita la cabinetul medicului este amanata. Mai grav este faptul ca hipersexualii nu considera impulsurile sau comportamentele lor problematice si chiar sunt mandri de potenta lor.

Hipersexualitatea poate fi si un simptom al unor boli: tulburarea bipolara sau schizoafectiva (ca parte a episoadelor de manie), Alzheimer sau leziuni cerebrale traumatice, etc. O alta cauza ar fi consumul unor medicamente, ca de exemplu cele utilizate pentru tratarea bolii Parkinson.

Tratamentul pentru hipersexualitate variaza in functie de relatia pe care aceasta o are cu alta afectiune.

Medicamentele care contin litiu, folosite in general pentru tratarea depresiilor, ca si cele care scad nivelul de testosteron, pot reduce dorinta sexuala. Psihoterapia specializata poate interveni in sensul constientizarii de catre bolnavi a comportamentului lor.

Cu ajutorul terapeutului, pacientul va invata tehnici prin care isi poate controla si reduce impulsurile sexuale.

In trecut, afectiunea femeilor cu impulsuri sexuale ridicate a fost numita nimfomanie, iar aceeasi boala la barbati purta denumirea de satiriazis. In timp ce unii medici inca mai folosesc acest termeni, chiar si in ziua de astazi, totusi, termenul preferat al specialistilor este hipersexualitate.

Persoanele care sufera de sexsomnie fac de obicei sex in timp ce dorm. De obicei, cand se trezesc, nu-si amintesc nimic din ce au facut, acest lucru fiind transmis de catre partener.

Comportamentul din timpul somnului poate varia de la masturbare pana la act sexual. Au existat cazuri in care cei care sufera de aceasta afectiune au iesit din casele lor si au intretinut relatii sexuale cu persoane necunoscute, agresiuni sexuale sau chiar viol. Desigur, toate aceste lucruri in timpul somnului.

Sexsomnia este considerata un tip de parasomnie, o tulburare de somn care se manifesta in perioadele dintre somn profund si starea de veghe. O manifestare a acestei boli este si somnambulismul - cel in cauza, mananca, vorbeste, isi scrasneste dintii in timpul somnului.

Dar comportamentul se poate extinde spre limite extreme: multi barbati au fost acuzati de viol dupa episoade de sexsomnie. De cele mai multe ori, stabilirea diagnosticului a condus la eliberarea lor.

Prezentarea in mass-media a unui caz de acest gen din Toronto, in anul 2005, a adus la cunostinta publicului primele informatii despre sexsomnie. Tratarea sexsomniei prespune tratarea cauzei care sta la baza acesteia.

De exemplu, utilizarea un aparat de tip CPAP (care furnizeaza presiune constanta, pozitiva la nivelul cailor respiratorii, in scopul reglarii respiratiei) in cazul celor care sufera de apnee de somn sau administrarea de medicamente contra anxietatii pot diminua sau elimina comportamentele sexuale din timpul somnului.

Multe persoane considera ca sexualitatea este un aspect important al vietii lor si unul necesar al relatiei romantice. Totusi, pentru un numar destul de mic de oameni, sexul nu are nici o semnificatie.

Cei care sunt asexuali nu au nici dorinta, nici atractia sexuala a celorlalti. Asexualitatea nu este o doar o chestiune de angajament si nici nu prespune disfunctionalitati ale aparatului genital. Oamenii care se incadreaza in aceasta categorie prefera sa nu aiba relatii sexuale. Nu sunt deranjati de lipsa apetitului sexual si se considera perfect normali.

Pot avea relatii romantice si isi doresc sa isi intemeieze o familie. Aceste persoane se descriu ca fiind atrasi de ceilalti mai mult din punct de vedere emotional decat fizic.

Atitudinile fata de sex pot varia de la repulsie totala pana la participare la actul sexual in beneficiul partenerului. Unii specialisti declara ca masturbarea ar putea fi o practica a celor asexuali, pe care acestia o considera insa o necesitate fiziologica, nu o parte din sexualitatea lor.

Studierea asexualitatii a fost in trecut o provocare, mai ales ca multi specialisti in sexologie nu au inclus-o ca o optiune in chestionarele care au stat la baza cercetarilor legate de orientare si practici sexuale.

In ultimii ani s-au format comunitati in care au loc schimburi de opinii in incercarea de a intelege mai bine aceasta afectiune. Simpla existenta a asexualitatii poate fi controversata.

Daca veti solicita cuiva sa va numeasca o manifestare sexuala considerata neobisnuita, multi se vor referi la fetisuri - exprimate cu denumirea de parafilie de catre psihiatrii.

Parafilia este o tulburare mentala caracterizata prin fantezii sexuale, folosirea de diverse stimulente sau comportamente sexuale fara acordul partenerului sau care implica obiecte, suferinta, umilinta.

In general, parafiliile sunt extreme, se incadreaza printre perversiunile sexuale si depasesc normele sociale acceptate. Satisfactia sexuala nu poate fi atinsa fara un anumit obiect sau fara implicarea unei anumite actiuni. In cazuri izolate, parafilia are la baza chiar si implicarea unor lucruri periculoase sau ilegale, ducand chiar la vatamare.

Controversa este daca anumite forme de parafilie ar trebui incadrate intr-adevar ca tulburari mintale. Unele voci sustin ca parafilia prespune consimtamantul partenerilor si ca nu determina suferinta.

Ca atare, nu poate fi considerata o tulburare psihica. Fetisismul transvestic, care prespune excitarea sexuala a unui barbat prin purtarea de vestimentatie feminina, este adesea citat drept exemplu.

Cercetatorii nu sunt inca siguri ce cauzeaza parafilia. Poate fi vorba despre o predispozitie biologica sustinuta de comportamentele sau asociatiile facute in prima parte a vietii. Multe dintre persoanele care manifesta aceasta tulburare nu solicita ajutor pentru a rezolva problema.

Terapia comportamental-cognitiva insotita de medicatie are rezultate semnificative in rezolvarea cazurilor de parafilie. Printre tipurile de parafilie se incadreaza: fetisismul, exhibitionismul, sadismul si masochismul sexual, voyeurismul, transvestismul.

Anomaliile cromozomiale sexuale apar atunci cand exista o problema in timpul ovulatiei sau cand se produce sperma. In mod normal, ovulele si spermatozoizii au 23 de cromozomi.

Anomaliile cromozomiale sexuale au loc atunci cand un ovul sau sperma au mai putini sau mai multi cromozomi. Indiferent de cauza, daca embrionul rezultat are mai mult sau mai putin de 46 de cromozomi in total, vor exista probleme si nu se va dezvolta normal.

Uneori, aceste sindroame sunt practic asimptomatice, dar unele pot avea manifestari grave, inclusiv dizabilitati si anomalii fizice, probleme la nivel psihic etc.

Anomaliile cromozomiale sexuale pot fi detectate in timpul sarcinii prin recoltarea probelor de vilozitati corionice sau amniocenteza. In functie de anormalitate, unele sarcini pot conduce la avort spontan sau la copii nascuti morti.

Tratamentul acestor anomalii include analiza estrogenului si terapie de substitutie a testosteronului, terapia cu hormon de crestere, chirurgie pentru corectarea defectelor fizice, interventie si asistenta pentru a indrepta comportamentele si dificultatile de invatare.

Exemple de anomalii provenite din numarul incorect de cromozomi X sau Y:
- aproximativ 1 din 1000 de barbati se naste cu un cromozom Y suplimentar - sindromul Klinefelter
- aproximativ 1 din 85000 de barbati se naste cu un cromozom X suplimentar - sindromul de sex masculin XXXY si sindromul XXYY
- femeile pot avea un singur X - sindromul Turner.

Desi oamenii au folosit vreme indelungata cuvantul hermafrodit pentru a descrie persoanele care au atat trasaturi anatomice masculine, cat si feminine, aceasta asociere nu e tocmai corecta.

Astazi, termenul pentru cei care au aceasta afectiune este de intersex. In cazul acestei anomalii nu exista atat organe feminine si masculine, ci caracteristici din fiecare. Exista o gama larga de variatii ale acestor mutatii cromozomiale.

Unii oameni intersex pot avea gonade masculine (XY) sau feminine (XX), au un ovar si un testicul sau o singura gonada cu ambele testicule si cu testut ovarian. Extern, aceste persoane ar putea avea organe genitale masculine, feminine sau o combinatie dintre cele doua. Cauza acestui tip de intersex este necunoscuta.

Intersexul de tip XY este caracteristic persoanelor care au cromozomi de sex masculin dar organe genitale ambigue sau feminine. Testiculele pot fi prezente, pot lipsi sau pot fi anormale.

Cea mai frecventa cauza de intersex XY este procesarea defectuoasa a hormonilor masculini, cunoscuta sub numele de sindromul insensibilitatii la hormoni androgeni.

O persoana care este intersex XX are, de obicei, intern organe genitale feminine, dar organele externe sunt de sex masculin. Ea poate avea un clitoris de dimensiuni mari, ca un penis, in timp ce labiile sunt absente.

Cele mai multe persoane cu aceasta afectiune au hiperplazie suprarenala congenitala (o afectiune in care glanda suprarenala nu produce cortizol sau aldosteron, ducand la niveluri ridicate de androgen - hormon masculin).

Persoanele cu aceasta afectiune au fost probabil expuse la niveluri ridicate de hormoni masculini in timpul vietii intrauterine sau pot avea deficit de aromataza (o enzima care converteste hormonii masculini in hormoni feminini). Copiii cu cromozomi XX pot manifesta mai multe trasaturi masculine la pubertate.

In trecut, parintii copiilor intersex erau consiliati si incurajati de medici sa aleaga unul din genurile pe care doresc pentru copiii lor. Acest lucru era posibil prin interventia chirurgicala la nivelul organelor sexuale.

Totusi, acest lucru a contribuit la prejudicii serioase psihologice si fizice. In prezent, medici incurajeaza pacientii sa decida personal (cand sunt suficient de maturi).

Potrivit studiilor, media privind lungimea unui penis in erectie este intre 12 si 15 cm, cu o circumferinta intre 10-12 cm. Aproximativ 0,6% dintre oameni au o afectiune denumita micropenis: penisul in erectie are o lungime mai mica de 5 cm.

Una dintre cauzele micropenisului este sindromul insensibilitatii la hormoni androgeni. Cu toate acestea, barbatii cu micropenis in general nu manifesta ambiguitati genitale.

O alta cauza ar fi de natura genetica, si anume deficitul de hormon de crestere. Daca problema este detectata din copilarie, terapia hormonala poate duce la o oarecare crestere. Cu toate acestea, este putin probabil ca penisul va ajunge vreodata la marimea medie.

Medicamentele si suplimentele folosite pentru marirea penisului nu mentin dimensiunile acestuia in permanenta. Cei care au ales marirea organului sexual pe cai chirurgicala au avut rezultate multumitoare.

Micropenisul poate provoca probleme atat de natura psihologica, dar si sociale si de relationare la barbati.

In anii '60, unii medici au sustinut operatia de schimbare de sex a baietilor cu micropenis, in ideea ca identitatea fiecarui gen poate fi invatata, insa multi dintre cei care au fost supusi acestor interventii in copilarie considera ca aceasta a fost o solutie eronata.

In timp ce unii oameni au organe sexuale lipsa sau atipice, altii au mai multe decat este normal: extra sau supranumerare. Barbatii nascuti cu diphallus sau duplicarea penisului au doua penisuri. Aceasta afectiune este foarte rara (s-au raportat sub 100 de cazuri in literatura de specialitate).

Cauza acestei tulburari se considera ca ar putea sa apara inca din timpul vietiii intrauterine atunci cand rectul si penisul se formeaza. De cele mai multe ori, un penis este mai mic decat celalalt.

Barbatii cu diphallus pot urina printr-unul sau prin ambele penisuri si exista posibilitatea sa nu fie capabili sa intretina relatii sexuale cu ambele penisuri.

De obicei, bolnavii manifesta tulburari la nivelul rinichilor, coloanei vertebrale, de colon, anus sau rect, sterilitate. In cel putin un caz, un barbat cu diphallus a solicitat eliminarea unui penis.

Cazurile femeilor care se nasc cu mai multe utere, afectiune cunoscuta sub denumirea de didelphys, este mai des intalnita. Acest lucru se intampa la 1 din 1000 de femei.

Acestea pot avea, de asemenea, doua coluri uterine sau doua vagine. Acest lucru se intampa cand ductele mulleriene, doua tuburi care in cele din urma vor fuziona formand uterul, raman separate in timpul gestatiei. Adesea femeile nu stiu ca au doua utere si au ciclu menstrual si sarcini normale.

Totusi, unele femei au simptome de genul sangerarilor menstruale dureroase, dureri pelvine inexplicabile, infertilitate sau avorturi spontane. Afectiunea poate fi confirmata prin ecografie sau RMN.

Rareori, femeile cu uter didelphys sufera interventii chirurgicale pentru a avea un singur uter, mai mare. Aceasta boala este un factor de risc pentru pierderea sarcinii.

In cazul femeilor cu mai multe utere, de obicei, sarcina se dezvolta intr-un singur uter. Cu toate acestea, au existat si cauzuri in care sarcina a evoluat normal in ambele utere.