Recuperarea in scleroza multipla

Desi este o maladie incurabila, in urma recuperarii, pacientii pot beneficia de ameliorarea conditiilor de viata si prevenirea unor complicatii.

Patologia sistemului nervos este una dintre cele mai diverse, punand probleme in ceea e priveste diagnosticul, dar mai ales tratamentul.

Pentru numarul din luna aceasta am ales scleroza multipla, o maladie demielinizanta a sistemului nervos central, cu evolutie in multe cazuri invalidanta.

Desi maladia este incurabila, in urma recuperarii, pacientii pot beneficia de ameliorarea conditiilor de viata si prevenirea unor complicatii.

Scleroza multipla (SM) se produce din cauza atacului sistemului imunitar asupra mielinei (o substanta care izoleaza axonii si accelereaza conducerea impulsurilor nervoase), incetinind sau blocand comunicarea dintre celulele nervoase. Leziunile apar in special la nivelul substantei albe, nervilor optici, trunchiului cerebral, cerebelului si maduvei spinarii. Persoane susceptibile genetic pot face boala in conditiile unor infectii virale sau bacteriene, din cauza lipsei expunerii la soare, a fumatului etc.

In general, exista patru tipuri de prezentare a bolii:
1. cu remisiuni si exacerbari;
2. progresiva cu exacerbari;
3. primar progresiva;
4. secundar progresiva.
In primul caz, simptomele se remit complet, fiind urmate de luni sau ani de liniste, pana la o noua exacerbare. Ciclul se repeta de mai multe ori, pana cand remisiunile nu mai sunt complete, iar boala incepe sa progreseze, devenind asa-numita SM secundar progresiva. Aproximativ 85% dintre cazurile de SM se manifesta in acest fel. Femeile sunt de 2,5 ori mai susceptibile la aceasta forma decat barbatii, iar varsta de debut se situeaza spre 30 de ani. Pentru celelalte 15% dintre cazuri, evolutia este fara remisiuni, primar progresiva, deci afectand in mod egal femeile si barbatii in jurul varstei de 40 de ani. O mica parte dintre acestia prezinta forma progresiva cu exacerbari. Simptomele cauzate de modificarile conducerii nervoase sunt multiple, diferite de la pacient la pacient, in functie de zonele din creier sau maduva spinarii care sunt afectate. Nicio alta boala neurologica nu se manifesta prin coexistenta atat de multor probleme. Enumerate in ordinea descrescatoare a frecventei aparitiei, acestea pot fi: oboseala, pierderea fortei musculare, tulburari de sensibilitate (furnicaturi, amorteala, insensibilitate etc.), tulburari de echilibru, disfunctii sfincteriene (constipatie, incontinenta fecala sau urinara, retentie urinara, senzatie de mictiune imperioasa) si sexuale, spasticitate, tulburari cognitive (diminuarea memoriei, a atentiei etc.), depresie, durere, scaderea sau pierderea vederii, tremor etc.
In medie, sunt necesari aproximativ 20 de ani pana la folosirea bastonului si aproximativ 30 pana cand devine necesar scaunul cu rotile. Durata vietii este scurtata cu circa 10 ani. In general, a fi femeie, varsta tanara la debut, recuperarea completa dupa primul atac, durata mai mare de 5 ani intre primele atacuri - toate acestea sunt asociate cu un prognostic pozitiv.

Anumite medicamente imunoactive par a fi eficiente intr-un anumit grad, putand sa induca remisiuni si sa incetineaca evolutia. In primul rand, sunt folosite substante imunomodulatorii, precum interferonul beta (beta-1a, Betaseron, beta-1b, Avonex) sau polimerul glatiramer acetat (Copaxone), care inhiba celulele ce distrug mielina. O alta categorie de medicamente au efect antiproliferativ sau citotoxic asupra celulelor inflamatorii (mitoxantrone, metotrexat, azathioprina etc.). A treia categorie foloseste modalitati de blocare a proceselor extracelulare care influenteaza boala (imunoglobuline intravenoase, plasmafereza, anticorpi monoclonali, metil-prednisolon).

SM pare a fi boala in care se obtin rezultate cel mai putin satisfacatoare din punct de vedere al evolutiei pe termen lung. In ciuda medicatiei amintite mai sus, cu timpul starea pacientilor se inrautateste. In nicio alta boala neurologica nu sunt afectate atat de multe zone ale sistemului nervos central. Abordarea recuperatorie presupune interventia asupra fiecarei perturbari aparute.

Pentru imbunatatirea functiilor motorii, exercitiile fizice aerobe sunt cele mai indicate. Pe langa faptul ca intretin fibrele musculare normal inervate, pot reduce semnificativ senzatia de oboseala si depresie. Exercitiile pentru cresterea fortei musculare folosesc greutati adaptate dupa posibilitati. Trei seturi de cate 10 repetari par a fi un program adecvat. Foarte utile sunt si exercitiile pentru antrenarea mersului si echilibrului. Exercitiile nu trebuie sa fie prea intense, pentru a nu provoca o crestere insemnata a temperaturii corpului. De asemenea, exercitiile trebuie sa fie regulate si gandite pe termen lung, ca mod de viata. Pacientii cu un grad mai mare de dizabilitate pot efectua activitati mai lejere, care sa solicite anumite segmente neutilizate. Este vorba de simplele activitati de zi cu zi, precum toaleta, imbracatul, alimentarea, folosirea dusului etc.

Are la baza folosirea frecventa (20 de minute la fiecare cateva ore, daca este posibil) a intinderilor musculare (stretching). Sunt preferate intinderile blande si de durata lunga celor intense si scurte. Pot fi asociate medicamente antispastice pentru scaderea tensiunii musculare, precum Baclofenul, injectii cu toxina botulinica, aplicatii reci etc.

Aproximativ 50% dintre pacienti prezinta grade semnificative de durere, cel mai adesea de origine neuropatica.
Tratamentul foloseste medicatia antiepileptica (gabapentin, pregabalin). Alte cauze de durere recunosc durerea musculara, in special la nivel lombar, durerea inflamatorie. Pot fi folosite orteze lombare, analgetice, antiinflamatoare nesteroidiene, exercitii de intindere etc.

Cele mai frecvente tulburari cognitive sunt cele legate de memorie.
Tratamentul se bazeaza pe identificarea problemei, apoi pe programarea activitatilor, folosirea exercitiilor de memorie, restructurarea mediului, folosirea notitelor etc.
Oboseala, depresia, intoleranta la caldura pot contribui la pierderile de memorie, facand necesara tratarea lor.

Sunt foarte frecvente, avand un impact psihologic si social deosebit. Pot aparea mictiuni imperioase si frecvente, retentie urinara. Tratamentul presupune un bun diagnostic al tipului de disfunctie, apoi folosirea dupa caz a anticolinergicelor, alfa-blocantelor, sondajului intermitent etc.

Anumite medicamente folosite in combaterea oboselii par a avea efecte adverse asupra plasticitatii neuronale. Din cauza pierderii masive de neuroni, la pacientii cu SM, efectuarea sarcinilor se face cu mai mare cheltuiala de energie decat in cazul persoanelor sanatoase. Somnul este foarte necesar pentru refacerea energetica a neuronilor si pentru dezvoltarea a noi legaturi intre neuroni. O metoda de preferat pentru scaderea oboselii este racirea organismului prin folosirea unor veste speciale.

Revista Viata + sanatate