Variatii culturale ale schizofreniei

Schizofrenia este o tulburare mentala complexa, influentata nu doar de factori biologici, ci si de contexte socio-culturale.

Intelegerea modului in care cultura modeleaza simptomatologia, diagnosticul si tratamentul ofera clinicianului un instrument valoros pentru a reduce erorile de diagnostic si pentru a imbunatati implicarea pacientilor in terapie.

Prezentul articol sintetizeaza principalele constatari despre variatiile culturale in schizofrenie, concentrandu-se pe rolul migratiei, apartenentei la minoritati rasiale si etnice si pe utilitatea evaluarii culturale standardizate.

La inceputul secolului XX, Emil Kraepelin, psihiatru german, a deschis calea cercetarilor transculturale in psihiatrie.

El a observat diferente in manifestarea tulburarilor psihotice intre europeni si populatiile indigene din Java, atribuind aceste variatii rasei.

Ulterior, specialistii au contestat aceasta abordare, remarcand ca exista numeroase influente istorice, religioase si lingvistice care pot modela expresia simptomelor psihotice.

Definitii moderne ale culturii pun accentul pe identitatea hibrida a pacientului si pe faptul ca fiecare individ isi construieste un sistem cultural personal, amestecand influente variate.

Prin urmare, medicii trebuie sa evalueze identitatea culturala a pacientului in mod direct, in loc sa faca presupuneri pe baza unor categorii largi, cum ar fi natiunea sau rasa.

Numeroase studii transculturale au investigat daca schizofrenia are aceeasi frecventa si aceeasi evolutie in diferite regiuni.

Analize de anvergura au descoperit o variabilitate destul de mare, cu incidente anuale intre 0,04 si 0,58 la 1.000 de persoane si prevalente ce pot oscila de la 1,6 la 12 cazuri la 1.000 de indivizi.

Metodologia folosita poate influenta semnificativ cifrele, deoarece simptomatologia psihotica poate fi confundata cu experiente religioase sau culturale.

Studiile Organizatiei Mondiale a Sanatatii au aratat ca pacientii din tari cu venituri mici si medii au, in medie, o evolutie mai buna decat cei din tari dezvoltate.

Ipotezele includ reteaua sociala mai extinsa in anumite culturi, stigma mai redusa in raport cu boala psihica sau alt mod de intelegere a simptomelor.

Cu toate acestea, exista si semnale despre abuzuri in sistemele de ingrijire, precum lipsa drepturilor fundamentale si diagnosticare tardiva.

In societatea romaneasca, schizofrenia este adesea stigmatizata.

Persoanele afectate se confrunta cu discriminare, prejudecati si excludere sociala.

Un studiu realizat in Romania in 2017 a aratat ca 68,9% dintre romani nu ar fi de acord sa locuiasca impreuna cu o persoana care sufera de o boala mintala.

Aceasta statistica reflecta o atitudine negativa fata de persoanele cu boli mintale si subliniaza necesitatea unor campanii de informare si educare publica pentru a combate stigmatizarea.

Una dintre cele mai robuste constatari in cercetarea transculturala este ca imigrantii au un risc crescut de a dezvolta tulburari psihotice, inclusiv schizofrenie.

Studiile metaanalitice indica o crestere a riscului pana la de 2–4 ori la prima generatie de imigranti si chiar mai mare la generatiile urmatoare.

Explicatiile se leaga de discriminare, izolare sociala, nivel socio-economic scazut si lipsa de suport in procesul de integrare.

Varsta la momentul migratiei este un factor important.

Copiii imigranti de 0–4 ani par a prezenta un risc mai ridicat decat cei care se muta la varste mai mari, sugerand ca stresul de adaptare si posibila trauma timpurie pot contribui la dezechilibre emotionale si cognitive pe termen lung.

In multe regiuni, studiile arata o rata disproportionat de mare de diagnostic de schizofrenie in randul minoritatilor rasiale si etnice, comparativ cu populatia majoritara.

De exemplu, in Statele Unite, pacientii afro-americani si latino se confrunta mai frecvent cu diagnostic de schizofrenie decat albii.

Mai multi factori contribuie la aceasta situatie:

- Simptomatologie diferita: Anumite grupuri raporteaza mai multe simptome religioase, halucinatii cu teme spirituale sau idei de suspiciune fata de altii.

- Traseu in sistemul de sanatate: Minoritatile ajung deseori in grija psihiatrica prin interventii coercitive, mai degraba decat prin rute voluntare.

- Eroare de diagnostic: Clinicienii pot supradiagnostica schizofrenia, omitand simptomatologia depresiva sau maniaca la persoanele de alta rasa ori etnie.

- Calitatea tratamentului: Persoanele din minoritati primesc mai des antipsihotice in doze mari, injectabile de lunga durata si mai rar medicamente atipice moderne, comparativ cu populatia majoritara.

O metoda practica de a reduce erorile de diagnostic si tratament este folosirea unui interviu de tip Cultural Formulation Interview (CFI) din DSM-5. CFI contine un set de intrebari prin care clinicianul afla perspectiva pacientului asupra problemei de sanatate, cauzelor, factorilor de stres si strategiilor de coping, precum si a suportului social relevant.

Prin aceste intrebari, clinicianul identifica factorii culturali cheie: discriminare, stigmatizare, influenta familiei sau a convingerilor spirituale, atitudini fata de medicatie.

In plus, CFI include sugestii despre cum sa fie abordate posibile tensiuni intre clinician si pacient, incurajand pacientul sa semnaleze daca se simte neinteles sau judecat.

Cultura joaca un rol esential in felul in care sunt percepute, exprimate si tratate simptomele schizofreniei.

Datele arata ca unii factori, precum migratia si apartenenta la minoritati, se asociaza cu un risc ridicat de dezvoltare si de diagnosticare a tulburarii, in parte din cauza discriminarii si a barierelor in calea ingrijirii.

Exista, de asemenea, fenomenul erorilor de diagnostic, unde simptomele afective sau convingerile spirituale pot fi etichetate gresit drept psihotice.

Interviul de Formulare Culturala poate imbunatati considerabil calitatea ingrijirii printr-o intelegere nuantata a contextului pacientului, reducand neconcordantele si promovand un parteneriat terapeutic mai puternic.

In final, fiecare pacient are o poveste de viata si o structura identitara proprie.

Prin adaptarea la aceste particularitati culturale, psihiatria isi consolideaza menirea de a oferi ingrijire umana si eficienta pentru toti.

Bibliografie
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2927892/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31161262/
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/4568-schizophrenia
https://my.clevelandclinic.org/health/articles/24291-diagnostic-and-statistical-manual-dsm-5