Tulburarea de personalitate borderline

Tulburarea de personalitate borderline poate fi o conditie medicala deranjanta, atat pentru pacient cat si pentru cei din jurul sau. Pacientul cu tulburare de personalitate borderline are dificultati in controlarea emotiilor si este deseori in stare de revolta probabil din cauza unor experiente traumatice in copilarie sau unor disfunctionalitati cerebrale.

In cazul acestei tulburari imaginea de sine a pacientului este distorsionata, facandu-l sa se simta fara valoare si, in mod fundamental, imperfect. Mania, impulsivitatea si frecventele schimbari de dispozitie il pot indeparta de cei din jur, desi pacientul isi doreste cu disperare relatii pline de afectiune.

Constientizarea crescuta si cercetarile despre aceasta afectiune ajuta la imbunatatirea tratamentului si la o mai buna intelegere a personalitatii borderline. Noile date indica faptul ca tulburarea de personalitate borderline se amelioreaza in timp, astfel incat pacientii pot avea o viata fericita si implinita.

Tulburarea de personalitate borderline afecteaza felul in care persoana se vede pe sine, felul in care relationeaza cu ceilalti si felul in care se comporta.

Pacientul are sentimentul unei nesigurante fata de cine este el. Acest lucru inseamna ca imaginea de sine a acestuia sufera schimbari rapide si repetate.

Uneori se poate vedea ca fiind foarte rau, iar alte ori sa se simta ca si cum nu ar exista deloc. O imagine de sine instabila poate duce la schimbari frecvente ale locului de munca, prietenilor, scopurilor, valorilor si identitatii de gen.

De obicei, pacientul are relatii agitate si schimbatoare. Poate avea relatii paradoxale de tip dragoste-ura cu ceilalti. Poate idealiza la un moment dat pe cineva pentru ca apoi sa se schimbe dramatic si brusc in furie si ura, din cauza unor greseli marunte sau a unor neintelegeri minore.

Acest lucru se intampla intrucat persoanele cu aceasta tulburare accepta cu dificultate zonele gri – pentru ele lucrurile sunt ori albe ori negre. Spre exemplu, in ochii unei persoane cu tulburare de personalitate borderline, cineva poate fi ori bun ori rau. Si aceeasi persoana poate parea buna intr-o zi si rea in urmatoarea.

Alte semne si simptome ale tulburarii de personalitate borderline sunt:

- comportamente impulsive si riscante, cum ar fi condus periculos, relatii sexuale neprotejate, joc de noroc compulsiv si abuzul de droguri ilicite;
- emotii puternice care se schimba in mod frecvent;
- episoade intense dar scurte de anxietate sau depresie;
- manie nemotivata, uneori ajungand pana la confruntare fizica;
- dificultati in controlarea emotiilor si impulsurilor;
- comportament suicidar;
- teama de a ramane singur.

Desi lipsesc date definitive, incidenta tulburarii de personalitate borderline este de 1-3%. Ca si in cazul altor afectiuni psihice, cauzele tulburarii de personalitate borderline sunt complexe. Numele a aparut in urma teoriilor din anii 40-50 cand se considera ca afectiunea era la granita (border) dintre nevroza si psihoza.

Aceasta viziune nu mai reflecta gandirea prezenta. In fapt, anumite grupuri fac presiuni pentru schimbarea denumirii, inlocuindu-l cu tulburarea reglarii emotionale.

Intre timp, cauzele tulburarii de personalitate borderline raman necunoscute, si nu exista nici o cale de a o preveni.

Posibilele cauze sunt:

- factori genetici: unele studii pe gemeni si familii indica faptul ca tulburarea de personalitate ar putea fi mostenita;

- factori de mediu: multi pacienti cu aceasta tulburare au un istoric de abuz in copilarie, neglijare sau separare de ingrijitori sau persoanele dragi;

- anomalii cerebrale: cateva cercetari au aratat unele modificari in anumite arii cerebrale care regleaza activitatea emotionala, impulsivitatea si agresivitatea. In plus, anumiti neurotransmitatori cerebrali, responsabili pentru reglarea dispozitiei, cum ar fi serotonina, nu functioneaza normal.

Cel mai probabil, o combinatie a acestor factori duc la aparitia tulburarii de personalitate borderline.

Personalitatea se formeaza in timpul copilariei. Este modelata atat de tendinte mostenite cat si de factorii de mediu, sau de experientele din copilarie. Exista anumiti factori legati de dezvoltarea personalitatii care pot creste riscul de aparitie a tulburarii de personalitate borderline.

Acestia sunt:

- predispozitia ereditara: prezenta afectiunii la un membru al familiei – mama, tata sau frate – creste riscul de aparitie la alti membri;
- abuzul in copilarie: multe persoane cu aceasta tulburare afirma ca au suferit un abuz fizic sau sexual in copilarie;
- neglijarea: unele persoane cu aceasta tulburare descriu deprivare severa, neglijare si abandon in timpul copilariei.

De asemenea, personalitatea borderline este mai frecventa la femei decat la barbati.

Persoanele cu personalitate borderline deseori se simt neintelese, singure, goale si lipsite de speranta. In mod tipic ei sunt plini de ura si de repulsie fata de propria persoana.

Ei pot fi deplin constienti ca comportamentul lor este distructiv si sa fie tulburati de acest lucru. Impulsivitatea poate cauza probleme cu jocul de noroc, condusul imprudent sau chiar probleme legale. Acestia pot realiza ca multe arii ale vietii lor sunt afectate, inclusiv relatiile sociale, profesia si scoala.

Se recomanda ca pacientul sa consulte medicul imediat ce a observat unele simptome dintre cele descrie mai sus. Un tratament corect il poate ajuta sa se simta mai bine, sa fie mai stabil si sa aiba o viata mai implinita.

Familia si prietenii pot ajuta pacientul sa solicite ajutor, dar trebuie retinut ca nimeni nu-l poate forta pe cel de langa el sa ceara ajutor.

Tulburarile de personalitate se diagnosticheaza pe baza semnelor si simptomelor si prin evaluare psihologica. Pentru a putea fi stabilit acest diagnostic este nevoie sa fie indeplinite criteriile din manualul de diagnostic.

Pentru tulburarea de personalitate borderline trebuie sa fie prezente cel putin 5 dintre urmatoarele criterii:

- teama intensa de abandon;
- un model de relatii instabile;
- imagine de sine instabila;
- comportamente impulsive si autodistructive;
- comportament suicidar si automutilare;
- schimbari frecvente de dispozitie;
- sentiment cronic de gol interior;
- manie fara motiv;
- episoade de paranoia si de pierdere a contactului cu realitatea.

Diagnosticul de tulburare de personalitate borderline este pus doar la adulti, nu la copii sau adolescenti. Acest lucru deoarece semnele si simptomele tulburarii de personalitate prezente la varste mici pot dispare odata cu maturizarea.

Tulburarea de personalitate borderline poate afecta multe arii ale vietii. Relatiile interpersonale, profesia, scoala, activitatile sociale si imaginea de sine pot fi afectate in mod negativ. Pierderile repetate ale serviciului si divorturile sunt frecvente.

Automutilarea, cum ar fi taierea pielii sau arderea, pot duce la aparitia unor cicatrici si la spitalizari frecvente. Rata sinuciderilor intre persoanele cu personalitate borderline este foarte mare, ajungand pana la 10-15%.

In plus, ei pot avea si alte afectiuni mentale, cum ar fi:

- depresie;
- abuz de substante;
- tulburari de anxietate;
- tulburari de alimentatie;
- tulburare bipolara;
- alte tulburari de personalitate.

Din cauza comportamentului riscant, impulsiv sunt mai vulnerabili la sarcini neprogramate, boli cu transmitere sexuala, accidente rutiere si agresiuni fizice. De asemenea, pot fi implicate in relatii abuzive, fie ca abuzatori sau ca abuzati.

Tratamentul tulburarii de personalitate borderline s-a imbunatatit in ultimul timp prin adoptarea unor tehnici specifice destinate pacientilor cu aceasta afectiune. Tratamentul poate include psihoterapie, medicatie sau spitalizare.

Psihoterapia
Psihoterapia este tratamentul principal in tulburarea de personalitate borderline.

Exista doua tipuri de terapii potrivite:

- terapia comportamentala dialectica: aceasta terapie a fost creata special pentru tratamentul personalitatii borderline. De obicei se realizeaza prin consiliere individuala, de grup sau prin telefon si consta in insusirea unor abilitati de baza pentru invatarea pacientului cum sa-si regleze emotiile, sa tolereze sentimentele si sa imbunatateasca relatiile.

- psihoterapia centrata pe transfer: aceasta terapie se centreaza pe relatia dintre pacient si terapeut – ajutand pacientul sa inteleaga emotiile si dificultatile inevitabile intr-o relatie. Apoi pacientul poate aplica in relatiile sale ce a invatat in terapie.

Tratament medicamentos

Medicamentele nu pot vindeca tulburarea de personalitate borderline, dar pot trata problemele asociate, cum ar fi depresia, impulsivitatea si anxietatea. Se pot folosi antidepresive, antipsihotice si medicatie antianxioasa.

Spitalizarea

Uneori, poate fi necesar un tratament mai intens intr-un spital psihiatric. Spitalizarea poate, de asemenea, asigura siguranta pacientului care se automutileaza.
Deoarece tratamentul poate fi intens si de lunga durata, pacientul are mai multe sanse de reusita daca apeleaza la un specialist in tratarea acestei tulburari.

Poate fi dificil de trait cu aceasta afectiune. Pacientul poate realiza ca gandurile si comportamentele sale pot fi autodistructive si sa nu fie capabil sa le controleze. Tratamentul il poate ajuta sa gaseasca cai de a face fata aceste tulburari.

Exista si alte lucruri care il pot ajuta sa-si controleze propria viata:

- urmarea fara abatere a planului de tratament;
- continuarea sedintelor de terapie atat cat este nevoie;
- practicarea unor cai sanatoase de eliberare a emotiilor dureroase, in locul provocarii de leziuni cutanate;
- sa nu se invinovateasca pentru ca are aceasta tulburare, dar sa recunoasca responsabilitatea tratarii ei;
- observarea pentru a vedea ce lucruri determina exploziile de manie si comportamentul impulsiv;
- sa nu fie jenat de aceasta tulburare;
- tratarea problemelor asociate cum ar fi abuzul de substante;
- educarea despre tulburare pentru a intelege cauzele si tratamentul;
- discutii cu persoane care au aceeasi tulburare pentru a impartasi experiente.

De retinut!

Nu exista un drum sigur de recuperare din tulburarea de personalitate borderline. Afectiunea pare mai grava la tinerii adulti si se amelioreaza odata cu varsta. Multe persoane cu aceasta afectiune isi gasesc echilibrul si stabilitatea la varsta de 30-40 ani.

Cu varsta, tumultul interior descreste si pacientul poate sustine relatii iubitoare si avea cariere de succes.