Tulburarea de personalitate antisociala

Tulburarea de personalitate antisociala este o conditie in care persoana arata lipsa de consideratie fata de lege si de drepturile celor din jur. Persoanele cu tulburare de personalitate antisociala tind sa minta sau sa fure si nu-si indeplinesc obligatiile profesionale si cele de parinte. Termenii sociopat sau psihopat sunt uneori folositi pentru a descrie o persoana cu tulburare de personalitate antisociala.

Debutul adolescentei reprezinta o perioada critica pentru dezvoltarea tulburarii de personalitate antisociala. Oamenii care cresc intr-un mediu abuziv sau in care sunt neglijati prezinta cel mai mare risc, iar adultii care prezinta aceasta tulburare au avut debutul simptomelor de conduita inainte de varsta de 15 ani.

Tulburarea de personalitate antisociala este de trei ori mai frecventa la barbati decat la femei si este mult mai prevalenta in populatia din inchisoare decat in populatia generala.

Tulburarea de personalitate antisociala este o conditie cronica si reprezinta una dintre cele mai dificil de tratat tulburari de personalitate. Totusi, psihoterapia si unele medicamente pot ajuta la ameliorarea simptomelor. In multe cazuri, simptomele tulburarii de personalitate antisociala descresc odata cu inaintarea in varsta.

In mod clasic persoana cu personalitate antisociala este indiferenta la nevoile celorlalti si pot manipula prin minciuna sau intimidare. Acesta arata o lipsa de respect pentru ce e bine si ce e rau, poate avea probleme in a-si mentine un loc de munca, si deseori esueaza in a-si plati datoriile si a-si indeplini obligatiile parentale. De obicei sunt singuratici.

Persoanele cu tulburare de personalitate antisociala pot fi violenti si agresivi si e foarte probabil sa aiba probleme cu legea. Totusi, unii dintre acestia pot avea farmec si prezenta de spirit.

Caracteristicile comune ale celor cu tulburare de personalitate antisociala sunt:

- mint si fura in mod persistent;

- dificultati recurente cu legea;

- tendinta de a viola drepturile altora (la proprietate, fizica, sexuala, legala, emotionala);

- agresivitate, comportament violent; deseori este implicat in lupte;

- inabilitatea de a pastra un serviciu;

- persistenta unei dispozitii agitate sau depresive (disforie);

- inabilitatea de a tolera plictiseala;

- lipsa de interes fata de siguranta sa si a altora;

- diagnostic de tulburare de conduita in timpul copilariei;

- lipsa regretului ca au facut rau altora;

- prezenta unui farmec superficial;

- impulsivitate;

- un simt extrem de indreptatire;

- inabilitatea de a-si face sau a mentine prietenii.

Intensitatea maxima a simptomelor apare in anii adolescentei si la adultul tanar si tind sa scada cu varsta. Nu se stie sigur daca acesta este rezultatul imbatranirii sau a constientizarii consecintelor comportamentului aberant.

Totusi, desi o persoana cu tulburare de personalitate antisociala are risc mai mic de a comite o crima la varsta mai inaintata, acea persoana poate continua sa fie un sot sau un parinte inadecvat sau un salariat pe care nu se poate pune baza.

Personalitatea este suma felului in care o persoana gandeste, simte, se poarta si reactioneaza la mediul sau de viata. Cand cineva, in mod constant, se poarta si simte intr-un mod nepotrivit, cel mai probabil acea persoana sufera de o tulburare de personalitate.

Cauzele exacte ale tulburarii de personalitate antisociala nu sunt cunoscute, dar expertii cred ca atat factorii ereditari cat si circumstantele de mediu influenteaza dezvoltarea acestei conditii.

Un istoric familial cu aceasta tulburare – cum ar fi un parinte antisocial – creste riscul de dezvoltare a tulburarii. De asemeni pot contribui un numar de factori de mediu din casa, scoala si comunitate, factori care actioneaza in copilarie.

Spre exemplu, multi adulti cu tulburare de personalitate antisociala au crescut intr-un mediu haotic, cu conflicte familiale constante si absenta supravegherii. Parintii au fost alcoolici abuzivi sau consumatori de droguri si, ca rezultat, copiii au dificultati in realizarea legaturilor emotionale.

Au putine modele de comportament sanatos si nu exista recompense pentru actiuni acceptate social. Ei pot ajunge sa vada lumea ca fiind periculoasa si imprevizibila si in consecinta se apara.

Un mediu familial extrem de punitiv sau un mediu scolar de acest tip reprezinta de asemeni un factor puternic de corelatie. Spre exemplu, un copil care este agresat de parinte sau de profesor se poate izola – sau poate reactiona prin vandalism si provocarea de certuri cu un frate sau un coleg de scoala.

Cand nu exista reguli clare pentru conduita si disciplina, copilul poate crede ca pedeapsa este data la intamplare si poate deveni confuz in ce priveste comportamentele acceptate si neacceptate.

Dezvoltarea personalitatii este influentata atat de factori genetici cat si de factori de mediu, cum ar fi experientele din copilarie. Majoritatea factorilor care cresc riscul de aparitie a tulburarii de personalitate antisociala sunt legati de genetica si de un mediu familial in care copilul este neglijat sau abuzat.

Factori de risc pentru tulburarea de personalitate antisociala:

- adult care a suferit abuzuri in copilarie;

- mediu in copilarie cu neglijare si deprivare afectiva;

- parinte cu tulburare de personalitate antisociala;

- parinte alcoolic;

- implicarea intr-un grup de prieteni care au comportament antisocial;

- prezenta tulburarii hiperkinetice cu deficit de atentie;

- prezenta unei tulburari de invatare.

Se recomanda consult medical de urgenta daca o persoana are ganduri de a se rani sau de a rani pe altii.

Prietenii sau rudele unei persoane cu personalitate antisociala, daca suspecteaza prezenta acesteia, trebuie sa caute anumite semne. Spre exemplu, persoana poate avea dificultati in a-si indeplini obligatiile profesionale sau pe cele financiare, si poate reactiona violent sau agresiv.

Rudele ii pot sugera, in mod delicat ca ar avea nevoie de ajutor medical, care poate incepe cu consultarea medicului de familie. Eventual, medicul poate trimite pacientul la specialistul in sanatate mentala.

Nu exista teste de laborator pentru a stabili diagnosticul de tulburare de personalitate. Acesta se pune dupa o evaluare psihiatrica atenta. Medicul va pune intrebari despre simptome, starea sanatatii mentale si va face un istoric medical, psihiatric si social. Examinarea fizica va exclude alte afectiuni.

Diagnosticul de tulburare de personalitate antisociala este, in general, rezervata pacientilor cu varsta peste 18 ani. Totusi, un diagnostic pozitiv necesita identificarea unui diagnostic de tulburare de conduita inaintea varstei de 15 ani. Aceste tulburari de conduita includ agresarea altora, furtul, minciuna, cruzimea fata de animale, vandalismul si fuga de la domiciliu.

Un diagnostic necesita, de asemeni, prezenta a cel putin trei din urmatoarele criterii:

- esecul in a se conforma normelor sociale;

- escrocherii si inselaciuni;

- impulsivitate sau esecul de a planifica;

- iritabilitate si agresivitate;

- un dispret constant fata de munca si obligatiile familiale;

- un dispret constant fata de siguranta sa si a celor din jur;

- lipsa regretului si a remuscarilor.

Persoanele cu tulburare de personalitate antisociala au un risc crescut pentru:

- deces datorat unei traume fizice, cum ar fi un accident;

- abuz de droguri si alcool;

- suicid;

- crima;

- alte afectiuni mentale cum ar fi depresia, tulburarea bipolara si anxietatea;

- alte tulburari de personalitate cum ar fi borderline si tulburarea de personalitate narcisica;

- comiterea unor infractiuni serioase care pot determina incarcerarea.

Tulburarea de personalitate antisociala este considerata cel mai greu de tratat dintre toate tulburarile de personalitate. Persoanele care sufera de aceasta afectiune rareori cauta tratament din proprie initiativa si pot cauta terapia doar daca le este impusa de justitie.

Pot abuza de medicatia prescrisa sau pot neglija sa o ia. In general, tratamentul tulburarii de personalitate antisociala are o rata scazuta de succes, dar exista abordari care pot ajuta la ameliorarea simptomelor.

Tratament psihofarmacologic

Persoanele cu tulburare de personalitate antisociala deseori sufera si de afectiuni asociate cum ar fi depresia, anxietatea si abuzul de substante. Medicul poate prescrie antidepresive sau medicatie antipsihotica pentru a ajuta la ameliorarea afectiunii.

Din nefericire, majoritatea pacientilor cu tulburare de personalitate antisociala nu urmeaza tratamentul asa cum a fost prescris.

Psihoterapia

Aceasta poate ajuta pacientul sa dezvolte abilitati adecvate de relationare interpersonala si sa imprime un cod moral. O parte critica a terapiei este dezvoltarea si mentinerea unei relatii puternice intre terapeut si pacient.

Acest lucru poate fi dificil, intrucat pacientul este deseori furios, instabil emotional, inadecvat in relatiile interpersonale si cu un comportament impulsiv. In unele cazuri, medicul recomanda terapie de grup sau de familie atunci cand terapia individuala nu a avut succes.

In unele cazuri, cand exista riscul de vatamare a propriei persoane sau a altora, persoanele cu tulburare de personalitate antisociala necesita spitalizare si supraveghere permanenta.

Abilitati de a face fata cu tulburarea

Pentru persoanele apropiate unui pacient cu tulburare de personalitate antisociala este important sa invete sa comunice cu pacientul intr-un mod clar si nonpunitiv si sa ajute la definitivarea unui set de reguli pentru interactiunea sociala.

Intrucat tulburarea de personalitate antisociala isi are radacinile in primii ani ai adolescentei, interventia timpurie poate ajuta la diminuarea dezvoltarii tulburarilor de conduita.

Se recomanda ca parintii si profesorii sa fie atenti la copiii antisociali pentru a interveni la timp pentru prevenirea sau ameliorarea problemelor comportamentale.

Acestea pot include:

- reducerea metodelor punitive de control al comportamentului;

- oferirea de reguli clare despre comportament si disciplina;

- minimizarea esecului scolar;

- invatarea de abilitati de a interpreta corect mesajul interlocutorului si a lega relatii cu alti oameni;

- constanta in a aplica consecintele pentru comportamentul nepotrivit;

- invatarea respectului pentru diferentele etnice, culturale sau religioase dintre oameni.