Schizofrenia catatonica

Schizofrenia catatonica este una din cele mai des intalnite tipuri de schizofrenie. Schizofrenia este o boala psihica, iar persoana care o manifesta pierde contactul cu realitatea (psihoza). Schizofrenia catatonica include episoade de manifestari comportamentale extreme.

Bolnavii stau nemiscati ore in sir fara sa vorbeasca sau pot incepe sa vorbeasca si sa se comporte intr-u mod bizar, hiperactiv. Episoadele catatonice se pot manifesta o luna sau chiar mai mult timp fara tratament corespunzator. Schizofrenia catatonica este mai rar intalnita in prezent, din cauza tratamentelor imbunatatite pentru schizofrenie. De fapt, starea de catatonie apare mai ales cand tulburarile psihice sunt insotite si de boli fizice. In prezent, simptomele schizofreniei catatonice pot fi gestionate in mod eficient, cu tratament.

Semnele si simptomele schizofreniei catatonice sunt intalnite in mai multe tipuri de comportamente catatonice, inclusiv:
- imobilitate fizica - pacientul ar putea fi complet incapabil sa se miste sau sa vorbeasca, corpul este rigid, are privirea fixa si pare sa fie surprins de ce se intampla in jurul sau (stupoare catatonica). Poate avea si o forma de imobilitate cunoscuta sub denumirea de flexibilitate de ceara (de exemplu, cand o persoana va misca bratul persoanei afectate intr-o anumita pozitia, acesta va ramane in acea pozitie ore in sir);
- mobilitate excesiva - bolnavul manifesta o stare de agitatie psihomotorie extrema, are un ritm frenetic, se invarte in cerc, isi flutura mainile sau tipa incontinuu;
- rezistenta extrema - situatia in care pacientul nu raspunde deloc la instructiuni, opune rezistenta la orice incercare de a fi mutat si exista posibilitatea sa nu vorbeasca deloc;
- miscari ciudate - bolnavul poate avea pozitii inadecvate sau neobisnuite, grimase bizare, perioade lungi de timp sau au comportamente iesite din comun. De asemenea, poate repeta mecanic anumite comportamente (comportamente stereotipe), cum ar fi cuvinte care se repeta, aranjeaza obsesiv obiecte, intotdeauna, exact in acelasi mod;
- imitarea anumitor miscari sau moduri de a vorbi - pacientul poate repeta un cuvant spus de alta persoana (ecolalia) sau poate copia intr-un mod repetat un gest sau miscari facute de altii (ecopraxia).
Desi acesti bolnavi par ca nu simt emotii sau sentimente in timpul unui episod catatonic, de fapt acestia manifesta, de fapt, anxietate extrema.

Alte semne si simptome de schizofrenie catatonica
Desi principalele simptome de schizofrenie catatonica sunt comportamente catatonice, printre acestea se enumera si manifestari specifice schizofreniei:
- iluzia - ideea ca lucrurile nu se intampla in realitate;
- halucinatii - auzirea (voci) sau vederea unor lucruri care nu exista;
- vorbirea incoerenta;
- neglijarea igienei personale;
- lipsa aparenta de emotii;
- emotii inadecvate situatiei;
- izbucniri de furie;
- dificultati in realizarea sarcinilor (activitatilor) profesionale sau de la scoala;
- izolare sociala;
- miscare stangace, necoordonata.
Episoadele catatonice dureaza cel putin o zi, dar se pot manifesta si peste 30 de zile sau chiar mai mult fara tratament eficient.

Daca un bolnav manifesta oricare dintre simptomele schizofreniei catatonice, este posibl sa nu fie in masura sa solicite ajutor medical. Iar in timpul perioadelor in care simptomele dispar, acesta ar putea considera ca nu mai are nevoie de tratament. Familia, prietenii, colegii de la locul de munca sau scoala ii pot sugera sa apeleze la personal calificat. In unele situatii, ar putea fi necesar ca cel afectat sa necesite interventia sau spitalizarea de urgenta.
In cazul in care pacientul nu are curajul sa consulte medicul, intr-o prima faza, ar fi indicat sa se confeseze cuiva (partenerului, unei persoane de incredere, etc.). Aceasta persoana ar putea convinge sau ajuta bolnavul sa ia primele masuri pentru un tratament de succes.

In cazul in care o persoana banuieste ca cineva apropiat ar putea avea simptome ale schizofreniei catatonice, ar trebui sa incerce sa poarte cu bolnavul o discutie deschisa si onesta legata de banuielile pe care le are. Ar putea, de asemenea, sa il ajute sa caute ajutor profesional, sa il sprijine si sa il incurajeze sa ceara ajutor specializat. Daca pacientul repreinta un pericol pentru sine sau pentru cei din jurul sau, ar putea fi necesara interventia politiei sau a altor servicii de urgenta. Legile privind angajamentul involuntar pentru tratamentul tulburarilor psihice variaza in functie de stat.

Atat schizofrenia catatonica, cat si alte forme de schizofrenie se incadreaza in grupul tulburarilor psihice. Genetica si mediul ar putea juca un rol important in dezvoltarea schizofreniei catatonice. Catatonia este mai des intalnita ca simptom al altor boli. Printre bolile psihice care pot declansa catatonie este inclusa depresia, dar si alte probleme ale sistemului nervos central.

Medicii inca nu pot explica amanuntit de ce unele persoane cu schizofrenie dezvolta simptome catatonice, dar considera ca la baza acestora ar putea sta diverse afectiuni ale creierului. De exemplu, se considera ca anumite dezechilibre ale substantelor chimice din creier ar putea fi influentate de actiunea neurotransmitatorilor. Investigatiile imagistice arata diferente in structura creierului persoanelor cu schizofrenie, dar semnificatia acestor modificari nu este pe deplin clara.

Desi cauza precisa a schizofreniei catatonice nu este cunoscuta, anumiti factori par sa creasca riscul dezvoltarii sau declansarii schizofreniei catatonice, inclusiv:
- prezenta schizofreniei in istoricul familial;
- expunerea la virusuri in viata intrauterina;
- nutritie precara in viata intrauterina;
- situatii stresante in viata;
- varsta inaintata a tatalui;
- consumul de droguri psihoactive in timpul adolescentei.
Semnele si simptomele schizofreniei se manifesta in general intre anii adolescentei si mijlocul anilor 30.

Insuficient tratata, schizofrenia catatonica poate duce la comportamente emotionale inadecvate, alterarea starii de sanatate, probleme juridice si chiar financiare, afectarea fiecarui domeniu al vietii bolnavului.
Complicatiile bolii sau cele care sunt asociate cu aceasta boala sunt:
- ganduri si comportament sinucigas;
- comportament autodistructiv;
- alimentatie precara;
- incapacitatea de a efectua activitatile zilnice (imbracat, spalat, pregatirea meselor);
- depresie;
- abuz de alcool, droguri sau medicamente prescrise;
- saracie;
- conflicte familiale;
- incapacitate de a munci sau a invata;
- posibilitatea ca bolnavul sa ajunga victima sau autorul unor acte de violenta;
- boli de inima sau plamani ca urmare a fumatului excesiv.

In majoritatea cazurilor, fie medicul de familie, un membru al familiei, prieten sau o alta cunostinta ar putea atrage bolnavului atentia in legatura cu starea de spirit sau comportamentul acestuia si i-ar putea sugera o consultatie medicala la medicul psihiatru. In cazurile mai dificile, exista posibilitatea ca pacientul sa fie dus de urgenta la spital pentru o evaluare psihiatrica.

Printre intrebarile pe care pacientul le-ar putea adresa medicului in cadrul consultatiei, ar putea fi:
- de ce credeti ca am schizofrenie catatonica?
- cum poate fi tratata schizofrenia catatonica?
- in ce fel mi-ar putea afecta tratamentul, viata de zi cu zi?
- ce medicamente sunt recomandate pentru aceasta afectiune?
- cat timp as putea urma tratamentul?
- ce pot face pentru a grabi vindecarea?
- ce fel de materiale informationale, legate de afectiune, imi puteti recomanda?

De asemenea, bolnavul nu ar trebui sa ezite sa puna orice fel de intrebare, in timpul consultatie, daca nu intelege ceva anume din explicatiile medicului.
Pe parcursul intalnirii, medicul ar putea pune pacientului o serie de intrebari legate de gandurile, comportamentul si starea sa de spirit.
Printre acestea s-ar putea numara urmatoarele:
- care sunt semnele si simptomele manifestate?
- cand au debudat semnele si simptomele?
- care ar putea fi lucrurile care inrautatesc situatia?
- simptomele pe care le aveti sunt indentice cu cele pe care altii le observa la dvs.?
- cum este afectata viata dvs. de zi cu zi?
- auziti sau vedeti lucruri pe care cei din jurul dvs. nu le vad sau nu le aud?
- credeti ca aveti alte abilitati psihice speciale pe care altii nu le au?
- ce masuri ati luat pentru a va imbunatati starea si a controla simptomele?
- ce lucruri inrautatesc situatia?
- ati discutat cu prietenii sau familia despre gandurile sau problemele dvs. de comportament?
- exista in familie si alte cazuri de boli psihice?
- aveti ganduri sinucigase sau de autoranire?
- fumati? cat de mult?
- folositi alcool sau droguri recreative? in ce proportie?
- ce fel de medicamente, substante sau suplimente utilizati?

In cazul in care medicul psihiatru suspecteaza diagnosticul de schizofrenie catatonica sau alta boala psihica, va recomanda bolnavului o serie de teste medicale si examene psihologice. Acestea pot ajuta la stabilirea unui diagnostic si vor exclude alte probleme de sanatate care ar putea fi cauza simptomelor.

Aceste examene si teste, includ, investigatii generale de genul:
- examen fizic - verificarea si masurarea greutatii si a inaltimii, verificarea semnelor vitale (puls, tensiunea arteriala, temperatura), examinarea inimii, plamanilor, a abdomenului;
- analize de laborator - acestea pot include o hemoleucograma completa, screening pentru alcool si droguri, verificarea glandei tiroide;
- evaluarea psihologica - medicul psihiatru va evalua prin intermediul a diverse teste scrise si a conversatiei gandurile, sentimentele, comportamentul bolnavului. Va pune intrebari legate de debutul simptomelor, de episoadele similare din trecut, de modul in care acestea afecteaza viata de zi cu zi a individului. Medicul ar putea dori sa vorbeasca cu familia sau prietenii, daca este posibil.

In cazul in care psihiatrul considera ca este necesar, va solicita si alte investigatii specifice pentru diagnosticarea schizofreniei catatonice.
Printre criteriile de diagnostic pentru schizofrenia catatonica sunt incluse:
- imposibilitatea pacientului de a se misca si de a vorbi;
- bolnavul ramane o perioada lunga de timp intr-o pozitie fixa;
- comportament caracterizat de agitatie si excitatie fara nici un scop clar;
- pacientul se opune si manifesta rezistenta atunci cand cineva incearca sa ii schimbe pozitia;
- imitarea miscarilor si repetarea cuvintelor altor persoane.
Diagnosticul de schizofrenie catatonica poate fi dificil de stabilit intrucat comportamentul catatonic este adesea un simptom al altor conditii: depresie severa, manie, intoxicatie cu droguri, autism, boli convulsive.

Schizofrenia catatonica este o boala cronica ce necesita tratament pe tot parcursul vietii, chiar si in timpul perioadelor in care pacientul nu manifesta simptome, chiar daca este tentat sa renunte cand lucrurile se imbunatatesc. Tratamentul eficient poate ajuta bolnavul sa preia controlul asupra starii lui de sanatate si sa se bucure de o viata normala.

Optiunile de tratament sunt aceleasi pentru toate tipurile de schizofrenie. Totusi, abordarea tratamentului se va face intr-un mod specific, individual, in functie de severitatea simptomelor.
Tratamentul in schizofrenie este recomandat, de obicei, de catre medicul psihiatru. Pentru ca pot fi afectate mai multe domenii ale vietii unei persoane, ar fi indicat ca in tratamentul schizofreniei catatonice sa fie implicati si familia, medicul de familie, un psihoterapeut, dupa caz, un asistent social.

Tratamentul pentru schizofrenia catatonica implica:
- medicamente;
- terapie electroconvulsivanta;
- spitalizare;
- psihoterapie.

Medicamentele care sunt cel mai des prescrise in cazul schizofreniei catatonice sunt:
- benzodiazepine - numite si medicamente pentru tratarea anxietatii, acestea sunt de fapt niste sedative. Pot fi injectate intravenos si au actiune rapida in urma careia simptomele catatonice sunt ameliorate. Acestea pot provoca dependenta in cazul in care sunt utilizate pe termen lung. De asemenea, pot fi utile mai ales in cazul in care schizofrenia catatonica este asociata cu anxietatea. Medicul poate recomanda benzodiazepine pe o perioada de la cateva zile la cateva saptamani pentru ameliorarea simptomelor catatonice;
- alte medicamente - deseori, schizofrenia catatonica este insotita si de alte tulburari psihice. Antidepresivele ar putea fi utile daca exista simptome de depresie.
Antidepresivele pot fi de ajutor mai ales in cazurile in care pacientul este agresiv sau ostil.
Antipsihoticele nu sunt foarte des folosite in catatonia schizofrenica intrucat acestea ar putea agrava simptomele catatonice.

Alegerea medicatiei
In general, scopul tratamentului cu medicamente este de a controla eficient semnele si simptomele prin intermediul celui mai mic dozaj posibil. Schema de tratament va fi personalizata, in functie de starea de sanatate a fiecarui individ. Benodiazepidele pot ajuta la ameliorarea rapida a catatoniei si pot reprezenta si parte a tratamentului de urgenta instituit in spital. Totusi, pana la utilizarea altor medicamente ar putea trece cateva luni, necesare pentru stabilirea exacta a simptomelor de depresie sau anxietate, de exemplu.

In cazul in care un medicament nu are actiunea potrivita sau are efecte secundare intolerabile, medicul va recomanda combinatia acestuia cu alte medicamente, schimbarea acestuia cu alt medicament sau ajustarea dozelor. Nu se va intrerupe tratamentul fara avizul medicului. Poate avea loc recidiva simptomelor psihotice, daca bolnavul va inceta sa foloseasca unul intre medicamente. In plus, medicatia trebuie oprita treptat, nu brusc, pentru a se evita manifestarea simptomelor de retragere.

Terapia cu socuri electrice pentru schizofrenia catatonica
Terapia cu socuri electrice (electroconvulsivanta sau ECT) este o procedura in care curentii electrici sunt descarcati la nivelul creierului in scopul declansarii unui atac scurt de apoplexie. Acest lucru cauzeaza modificari in chimia creierului, care pot reduce simptomele unei boli psihice. Terapia electroconvulsiva este utilizata pentru a trata toate tipurile de schizofrenie, dar are efecte rapide in imbunatatirea semnelor si simptomelor schizofreniei catatonice. Impreuna cu medicamentele benzodiazepine, socurile electrice reprezinta tratamentul principal pentru schizofrenia catatonica.

Spitalizarea
Spitalizarea pacientului ar putea fi necesara cand acesta are simptome sau crize severe. In acest mod se va asigura siguranta bolnavului si a celor din jurul sau, dar si tratament si un program adecvat de somn, nutritie si igiena.

Desi medicamentele si aplicarea de electrosocuri sunt importante in tratamentul schizofreniei catatonice, psihoterapia este esentiala.
Psihoterapia poate include:

Psihoterapia individuala
- poate ajuta bolnavul sa invete diverse strategii prin care sa faca fata suferintei si provocarilor vietii de zi cu zi. Psihoterapia cognitiv-comportamentala este deosebit de utila in tratarea acestei boli. Aceasta are ca scop modificarea ideilor si comportamentelor distructive ale pacientului. Psihoterapia poate ajuta la diminuarea severitatii simptomelor si imbunatatirea abilitatilor de comunicare, relatiilor sociale, capacitatii de a munci si sprijina pacientul pe parcursul tratamentului medicamentos.
Ar fi util pentru un bolnav sa se informeze in legatura cu schizofrenia catatonica pentru a intelege mai bine mai multe detalii legate de boala cat si de tratament si a face fata simptomelor recurente. Psihoterapia poate fi utila pentru sustinerea pacientului cand acesta este stigmatizat din cauza bolii de care sufera.

Terapia de familie
- atat pacientul cat si familia acestuia pot beneficia de terapie care sa le ofere suport si educatie. Simptomele au sanse mai mari sa se imbunatateasca in cazul in care membrii familiei inteleg boala, indentifica mai usor situatiile stresante pentru cel care sufera de schizofrenie catatonica si le pot diminua pentru a nu declansa o recidiva. De asemenea, familia este cea care trebuie sa incurajeze bolnavul sa urmeze tratamentul in mod constant. Terapia de familie contribuie la rezolvarea conflictelor de familie declansate de boala si la obtinerea unui nivel mai ridicat de comunicare. De asemenea, acest tip de terapie ajuta membrii familiei sa faca fata necazurilor lor si sa le gestioneze mai bine.

Formarea sociala si profesionala a competentelor in cazul celor care sufera de schizofrenie catatonica
- reprezinta o componenta importanta a recuperarii bolnavilor. Cu ajutorul unui terapeut este incurajata invatarea si consolidarea abilitatilor de comunicare, obiceiurilor de igiena si gatit, de exemplu. Exista fundatii care ii pot ajuta pe acesti bolnavi cu locuri de munca, locuinte, grupuri de suport. Medicul specialist este cel mai potrivit pentru a face recomandari in aceasta directie.

Cand este urmat tratamentul adecvat, in mod constant, persoana afectata de schizofrenie catatonica are sanse destul de mari de a duce o viata productiva si de a reusi sa rezolve activitatile implicate in viata de zi cu zi. Dar acesta, trebuie sa fie pregatit de anumite modificari care pot interfera cu tratamentul. Planul de tratament poate fi dificil de urmat.

Uneori pacientul poate considera ca nu are nevoie de medicatie sau psihoterapie. In acest caz, o optiune ar fi ca medicul sa recomande administrarea unui medicament antipsihotic care ar putea fi disponibil sub forma injectabila, cu efect de lunga durata. Totusi, chiar daca tratamentul este urmat intocmai, este posibil ca bolnavul sa aibe recaderi.
Fumatul, este un obicei comun in randul celor care sufera de schizofrenie. Cei care fumeaza au nevoie de o doza mai mare de medicament antipsihotic intrucat nicotina interfera cu acest tip de medicament. Este important ca pacientul sa nu ii ascunda medicului ca are astfel de obiceiuri. Utilizarea alcoolului si a drogurilor poate inrautati simptomele schizofreniei catatonice. In cazul in care pacientul face abuz de alcool sau alte substante toxice, ar putea beneficia de programe de tratament care presupun terapie atat pentru abuzul de substante cat si schizofrenie.

Schizofrenia catatonica nu este o boala care se poate trata fara ajutor specializat. Totusi, exista o serie de actiuni pe care pacientul le poate face la domiciliu:
- sa urmeze intocmai medicatia recomandata de medic - chiar daca se simte bine, trebuie sa reziste tentatiei de a intrerupe tratamentul. In caz contrar, exista sanse ridicate ca simptomele schizofreniei sa revina;
- sa fie vigilent si sa recunoasa imediat semnalele care avertizeaza ca simptomele se pot declansa - medicul si bolnavul trebuie sa identifica semnele care provoaca schizofrenia catatonica pentru a putea preveni recaderea care ar putea impiedica buna desfasurare a activitatilor de zi cu zi. Medicul va face un plan cu pacientul pentru ca acesta din urma sa stie ce anume trebuie sa faca in cazul in care reapar simptomele. Trebuie contactat doctorul sau psihoterapeutul daca se observa orice alterare a starii generale de sanatate. Tratarea precoce a simptomelor poate preintampina inrautatirea situatiei;
- sa evite alcoolul si drogurile - acestea pot agrava simptomele schzofreniei;
- sa se ceara sfatul medicului in privinta utilizarii altor medicamente decat cele prescrise pentru ca acestea sa nu interactioneze cu tratamentul urmat pentru schizofrenia catatonica.

Nu exista nici un mod sigur de a preveni schizofrenia catatonica. Unele semne pot fi prezente inca din copilarie. Identificarea timpurie si tratamentul adecvat, mai ales in cazul persoanelor cu risc de a manifesta schizofrenie, ar putea ajuta la mentinerea sub control a simptomelor inainte de a se dezvolta complicatii serioase, pot contribui la imbunatatirea perspectivelor pe termen lung, dar si la prevenirea recaderilor sau agravarii simptomelor de schizofrenie catatonica.