Rolul neurostiintei in abordarea schizofreniei

Schizofrenia este o tulburare complexa de sanatate mintala care afecteaza modul in care o persoana gandeste, simte si se comporta. Ea se caracterizeaza prin ganduri sau experiente care par a fi in afara realitatii, vorbire sau comportament dezorganizat si o participare redusa la activitatile zilnice.

Intelegerea stiintei din spatele acestei tulburari poate oferi informatii valoroase despre cauzele si potentialele tratamente.

Se crede ca schizofrenia este rezultatul unei interactiuni complexe de factori genetici, biologici si de mediu.

Cercetarile au identificat faptul ca genele implicate in prezentarea schizofreniei pot fi, de asemenea, variante de risc pentru alte boli mintale, cum ar fi tulburarea bipolara, tulburarea depresiva majora si tulburarea de spectru autist.
Acest lucru sugereaza ca pot exista factori genetici comuni care predispun indivizii la o serie de tulburari de sanatate mintala.

Cercetarile genetice in schizofrenie au identificat numeroase gene de risc, fiecare contribuind intr-o mica masura la riscul general de a dezvolta aceasta tulburare. Aceste gene sunt implicate in diverse procese biologice, inclusiv in dezvoltarea creierului, neurotransmisia si functia imunitara. Unii dintre factorii genetici cheie implicati in schizofrenie includ Neuregulina 1 (NRG1), Disbindina (DTNBP1) si Disrupted in Schizophrenia 1 (DISC1).

Endofenotipurile, sau biomarkerii masurabili ai bolii ereditare in populatie, joaca un rol semnificativ in schizofrenie. Acestea sunt trasaturi care au o componenta genetica clara si sunt folosite pentru a conecta simptomele comportamentale cu trasaturi specifice si gene de risc.

De exemplu, in cazul schizofreniei, simptomul manifest ar putea fi psihoza, dar fenotipurile subiacente ar putea sugera o dificultate in filtrarea adecvata a informatiilor senzoriale de catre creier, precum si un declin al memoriei de lucru.

Endofenotipurile ofera un instrument puternic pentru intelegerea bazei genetice a schizofreniei.

Prin identificarea trasaturilor specifice care sunt asociate cu aceasta tulburare, cercetatorii pot obtine informatii despre mecanismele biologice care stau la baza acestor trasaturi. Acest lucru poate ajuta la dezvoltarea de noi tratamente care sa vizeze aceste mecanisme, ceea ce poate duce la terapii mai eficiente pentru schizofrenie.

Sistemul nervos central, in special lobii frontali si temporali, joaca un rol semnificativ in schizofrenie. Acesti lobi sunt responsabili de functii precum memoria, functiile executive, intelegerea limbajului, perceptia auditiva si altele.

Exista multe gene diferite care pot contribui la aceste modificari neurologice in schizofrenie, subliniind si mai mult rolul geneticii in aceasta tulburare.

Lobul frontal, responsabil pentru functiile cognitive superioare, prezinta adesea anomalii in schizofrenie. Aceste modificari pot duce la afectarea functiilor controlate de aceasta regiune, contribuind la simptome precum gandirea dezorganizata, dificultati in planificarea si executarea sarcinilor si probleme de memorie.

Lobul temporal, care joaca un rol crucial in intelegerea limbajului, in perceptia auditiva si in memorie, prezinta, de asemenea, modificari ale structurii si functiei la persoanele cu schizofrenie. Aceste modificari pot duce la simptome precum dificultati in intelegerea vorbirii, halucinatii auditive si probleme de memorie.

Fiziopatologia se refera la modul in care functioneaza organismul in legatura cu o anumita boala.

In contextul schizofreniei, neurotransmitatorii, care sunt semnale chimice care trec de la neuroni la diverse celule, joaca un rol semnificativ. Disfunctia dopaminei, in special, pare sa fie un factor-cheie in simptomele psihotice.

Explorarile medicale au aratat ca un continut crescut de dopamina este concentrat in striatum la pacientii cu schizofrenie, ceea ce duce la ideii delirante si psihoza.

Neurotransmitatori precum dopamina, serotonina, GABA si endorfinele joaca un rol crucial in fiziopatologia schizofreniei. Acesti mesageri chimici sunt responsabili de transmiterea semnalelor intre celulele nervoase din creier.

In schizofrenie, echilibrul acestor neurotransmitatori este adesea perturbat, ceea ce duce la o serie de simptome.

Diferite regiuni ale creierului sunt implicate la pacientii cu schizofrenie, in special substanta cenusie a creierului.

Materia cenusie este un tip de tesut din creier si maduva spinarii care joaca un rol crucial in a va permite sa functionati normal zi de zi. Datele RMN au aratat dovezi ale reducerii volumelor de materie cenusie in lobii prefrontal, medial si temporal superior ai creierului la pacientii cu schizofrenie. Acest lucru poate explica lucruri precum declinul memoriei si fluctuatiile in luarea deciziilor cu care se confrunta adesea persoanele care traiesc cu schizofrenie.

In plus fata de materia cenusie, materia alba a creierului, care este reteaua de fibre nervoase care transmit semnale intre diferite parti ale creierului, prezinta, de asemenea, modificari in schizofrenie. Unele studii sugereaza ca aceste modificari ar putea fi legate de efectele medicamentelor antipsihotice, in timp ce altele sugereaza ca acestea ar putea fi rezultatul tulburarii in sine.

Neuropsihologia este studiul modului in care creierul afecteaza cognitia si comportamentul.

Simptomele negative si simptomele cognitive sau disfunctia cognitiva reprezinta motivul principal al dizabilitatii functionale in schizofrenie. Atunci cand se testeaza functionarea cognitiva la pacientii care traiesc cu schizofrenie, a existat in mod clar un nivel de afectare cu lucruri precum memoria, invatarea, functiile executive, atentia, viteza de procesare si deficienta intelectuala generala, in comparatie cu persoanele care nu sufera de schizofrenie.

Deficitele cognitive in schizofrenie pot fi ample si pot afecta mai multe domenii.

Acestea pot include:

Memoria: Pacientii cu schizofrenie au adesea dificultati atat cu memoria pe termen scurt, cat si cu cea pe termen lung.

Atentia: Multi pacienti cu schizofrenie au probleme cu atentia sustinuta, sau capacitatea de a mentine concentrarea asupra unei sarcini pe o perioada prelungita.

Functiile executive: Acestea sunt procese cognitive de ordin superior care includ planificarea, luarea deciziilor si rezolvarea problemelor. Persoanele cu schizofrenie se lupta adesea cu aceste sarcini.

Viteza de procesare: Aceasta este viteza cu care creierul proceseaza informatiile. Aceasta este adesea mai lenta la persoanele cu schizofrenie.

Desi mai sunt inca multe de invatat despre schizofrenie, cercetarile actuale ofera informatii valoroase in ceea ce priveste aspectele genetice, biologice si neuropsihologice ale acestei tulburari complexe.

Intelegerea acestor factori este cruciala pentru dezvoltarea unor tratamente eficiente si pentru sprijinirea persoanelor care traiesc cu schizofrenie.

Pe masura ce cercetarile continua, intelegerea noastra a ceea ce se intampla exact in creier va continua sa se aprofundeze, ceea ce va duce la rezultate mai bune pentru cei afectati de aceasta tulburare.

Complexitatea schizofreniei, cu multitudinea sa de simptome si impactul asupra diferitelor aspecte ale cognitiei si comportamentului, subliniaza necesitatea unei abordari cuprinzatoare a cercetarii si tratamentului.

Bibliografie:
https://www.thelancet.com/journals/lancet/article/PIIS0140-6736(15)01121-6/fulltext
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/14662550/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27720198/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23042112/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23770934/