Biometria fetala

Biometria fetala reprezinta masurarea unor parametri ai fatului, in timpul vietii intrauterine. Biometria se realizeaza prin tehnica ultrasonografica, cunoscuta ca si ecografie fetala. Tehnica este neinvaziva si este realizata de majoritatea femeilor insarcinate, pe parcursul sarcinii.

Biometria fetala este realizata de catre medicul ginecolog ce urmareste sarcina pacientei.

Biometria fetala masoara dimensiunile bebelusului. In timpul unei ecografii de rutina, medicul va putea masura diferiti parametri precum dimensiunea capului, a corpului, a osului femural. Aceste masuratori sunt esentiale pentru a urmari dezvoltarea fatului si a stabili daca dezvoltarea este completa si corecta.

Avantajele majore ale utilizarii biometriei fetale sunt caracterul non-invaziv si neionizant pe care aceasta testare le are. Fiind realizata in cadrul unei ecografii de rutina, biometria nu induce un risc aditional fatului sau mamei. In plus, studiile au demonstrat ca acest test aduce cele mai importante si relative informatii in legatura cu cresterea, dezvoltarea si starea de sanatate a fatului.

Biometria fetala este un test realizat in timpul unei ecografii standard, realizata de catre majoritatea femeilor in timpul sarcinii. Pentru a realiza ecografia, medicul ginecolog va lucra impreuna cu un tehnician. Acesta va va ruga sa va intindeti pe patul de consultatie si va aplica un gel special pe pielea abdomenului. Medicul va incepe testarea cu ajutorul unui transductor de ecograf, cu ajutorul caruia vizualizeaza uterul si fatul.

In functie de varsta gestationala, mai multe sau mai putine detalii in legatura cu fatul pot fi vizualizate. Dupa un anumit numar de saptamani, fatul incepe sa fie dezvoltat aproape complet, iar parametrii urmariti de biometrie vor putea fi masurati. Masurarea propriu-zisa se realizeaza cu ajutorul functiei speciale a ecografului. Nu se adauga instrumente in plus si nu se utilizeaza altfel de unde, decat cele ale ecografului, complet sigure pentru fat.

Medicul va utiliza biometria fetala pentru a estima varsta, dimensiunea, greutatea si rata de crestere a fatului. Rezultatele vor fi cuprinse intr-un raport final, interpretat si explicat de catre medic familiei. Raportul pe care il primeste mama va contine:
• BPD (diametru biparietal): diametrul capului fatului, masurat intre oasele parietale situate de o parte si de alta a capului
• OFD (diametru fronto-occipital): diametrul capului fatului, masurat intre osul frontal (ce corespunde fruntii) si osul occipital (ce corespunde cefei)
• HC (Circumferinta capului): lungimea ce inconjoara capul fatului
• CRL (lungimea cap-sezut): lungimea masurata din varful capului pana la nivelul sezutului. Acest parametru se masoara in timpul primului trimestru
• AC (Circumferinta abdominala): lungimea ce inconjoara abdomenul fatului
• FL (lungimea femurului): lungimea osului femural, care este osul coapsei si cel mai lung os din organism
• HL (lungimea humerusului): lungimea osului humeral, ce corespunde bratului
• TTD (diametru toracic transversal): lungimea toracelui masurata de la stanga la dreapta
• APTD (diametru toracic antero-posterior): lungimea toracelui masurata din fata in spate
• EFW (greutatea fetala estimata): greutatea fatului in acel moment

Toate aceste masuratori sunt inregistrate si comparate apoi cu tabele de valori normale, corespunzatoare varstei gestationale si sexului fatului. Valorile normale difera astfel intre fete si baieti. Daca rezultatele sunt modificate si neobisnuite, medicul poate cere teste aditionale. De exemplu, marimea totala mica poate fi un semn al restrictiei de crestere intrauterina. Dimensiunile crescute ale fatului si greutatea crescuta pot fi asociate cu tulburari ale metabolismului mamei, precum diabetul gestational.

Este important sa nu va panicati daca una sau cateva valori se afla putin inafara intervalului de valori normale. Discutati cu medicul dumneavoastra despre ce inseamna, in acel moment, rezultatele. Medicul ginecolog este singurul in masura sa interpreteze rezultatele si sa ofere recomandari ulterioare.

Medicul va estima dimensiunile fatului in timpul ecografiilor standard. Majoritatea femeilor insarcinate face 3 sau 4 ecografii de-a lungul sarcinii, insa daca medicul recomanda, sau daca pacienta doreste acest lucru, se pot realiza mai multe, pentru o monitorizare mai atenta. De asemenea, sarcinile cu gemeni vor necesita evaluari biometrice mai frecvente.

In ceea ce priveste cresterea fatului, exista anumite modele de crestere ce sunt de regula, respectate. Desigur, fiecare copil este diferit, insa cateva repere ajuta medicul sa stabileasca daca cresterea este in conformitate cu ritmul fiziologic, sau daca are loc o crestere fetala intarziata sau prea rapida.

Dezvoltarea la 20 de saptamani

O ecografie se realizeaza, de regula, tuturor femeilor insarcinate in 20 de saptamani. In timpul acestei prime ecografii, medicul se asigura ca placenta este sanatoasa si atasata, si ca fatul creste normal. Nu se pot observa bataile inimii sau miscari ale corpului fatului, intrucat acesta este prea mic. Se poate identifica sexul fatului.

Dezvoltarea la 24 de saptamani

Fatul incepe sa aiba o greutate ce poate fi masurata si raspunde la sunete prin cresterea pulsului sau prin miscari mici. Deoarece urechea interna s-a dezvoltat complet, fatul poate simti daca se intoarce in cavitatea uterina.

Dezvoltarea la 32 de saptamani

Fatul cantareste acum pana la 1,8 kg si se misca des. Pielea fatului incepe sa se defineasca iar primul strat de grasime se formeaza in tesutul subcutanat. In acest stadiu, medicul poate incepe masuratori biometrice mai complexe. De acum si pana in momentul nasterii, fatul va lua in greutate jumatate din greutatea sa finala.

Dezvoltarea la 36 de saptamani

Bebelusii difera din punct de vedere a dimensiunilor, fapt influentat de numarul sarcinii, sexul fatului, dimensiunea parintilor. Rata de crestere poate fi mai importanta decat marimea efectiva la care ajunge fatul la varsta de 36 de saptamani. In acest stadiu, medicul poate face toate masuratorile biometrice, inclusiv cele de detaliu, intrucat fatul este aproape complet dezvoltat. Dezvoltarea fetala este considerata completa la 37 de saptamani, cu o nastere ideala la 39 de saptamani. Capul fatului poate fi deja pozitionat catre pelvis.

Biometria fetala reprezinta un test sigur, neinvaziv, prin care medicul ginecolog poate masura dimensiunile, greutatea si alti parametri ai fatului. Prin compararea valorilor cu valorile de referinta, dar si prin urmarirea parametrilor de la o examinare la alta, se va stabili rata de crestere si modul de dezvoltare ale fatului. Astfel, mama va sti pana la finalul sarcinii dimensiunile aproximative finale ale copilului si sti daca acesta este considerat sanatos sau nu. Majoritatea femeilor primesc aceste rapoarte, prin simpla programare la ecografia de monitorizare a sarcinii, realizata de 3-4 ori in timpul celor 9 luni de sarcina.

Bibliografie:
https://www.webmd.com/baby/ss/slideshow-fetal-development
https://obgyn.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1002/uog.19067