Sindromul de ochi uscat

Sindromul de ochi uscat sau keratoconjunctivita sicca este o afectiune a lumii moderne, ce apare in special la femeile peste varsta de 25 ani, dar nu este exclus nici la sexul masculin.

Cauzele aparitiei acestei afectiuni sunt multiple si pornesc de la un simplu deficit cantitativ al secretiilor lacrimale, pana la cauze inflamatorii, tumori situate la nivelul glandei lacrimale, interventii chirurgicale cu diverse sechele postoperatorii, mici traumatisme, diverse iritatii locale create de produse cosmetice sau chiar medicamentoase.

O alta cauza destul de frecvent intalnita este aceea in care secretia lacrimala este normala, dar evaporarea lacrimilor are loc foarte repede deoarece stratul uleios extern este produs in cantitate redusa. Acest lucru poate fi determinat de arsuri sau traumatisme care afecteaza glandele Meibomius, ce sunt responsabile de componenta uleioasa.

Mai exista si alte cauze in care putem intalni aceasta dereglare de la nivelul glandei lacrimale, care tin de boli tiroidiene, unde poate aparea exoftalmia, dar si boli de neurologice, cum ar fi diverse pareze in zona faciala sau paralizia de nerv facial.

Exista si afectiuni care se asociaza cu boli de colagen cum ar fi: poliartrita reumatoida, spondilita anchilozanta, lupusul eritematos sistemic, artrita psoriazica, sclerodermia, dar si afectiuni generale cum ar fi: diabetul zaharat, ciroza hepatica, conjunctivitele cronice etc.

Pe langa afectiunile enumerate mai sus, care determina sindromul de ochi uscat, exista si cauze care intretin aceasta afectiune, cum ar fi clima uscata, mediul poluant, machiajul excesiv in zona ochilor, purtarea indelungata a lentilelor de contact etc.

Simptomele principale se manifesta prin:

- senzatie de intepaturi la nivelul ochilor;
- uneori senzatie permanenta de arsura;
- senzatie de “praf in ochi” sau nisip;
- senzatie de corp strain;
- lacrimare excesiva ce alterneaza cu perioade in care ochii sunt uscati;
- fotosensibilitate alternand cu dureri oculare;
- ochi sensibili la curentii de aer;
- vedere incetosata;
- ochi rosii, in special in perioadele suprasolicitante;
- uneori se dezvolta un clipit mai des din cauza senzatiei deranjante;
- daca afectiunea se complica si cu o infectie tranzitorie, pot aparea mici secretii oculare de culoare alba sau galbena, mai frecvente dimineata la trezire, insotite si de lipirea pleoapelor uneori;
- cei purtatori de lentile de contact pot intampina dificultati in purtarea lor, fiind nevoiti sa si le scoata mult mai des;
- lucrul in fata calculatorului devine din ce in ce mai obositor, la fel si cititul sau scrisul; apare senzatia de oboseala oculara.

Principiul de diagnostic este unul relativ simplu, in urma vizitei la medicul oftalmolog care, dupa relatarile simptomatologiei, definitiveaza diagnosticul si initiaza un tratament corespunzator.

Majoritatea simptomelor descrise mai sus sunt cauzate de aparitia inflamatiei locale ce, in timp, se poate complica cu aparitia eroziunilor sau ulceratiilor la nivelul corneei si cu afectarea permanenta a vederii. In momentul in care apar aceste complicatii se poate discuta despre keratoconjunctivita sicca.

In cadrul consultului oftalmologic se testeaza acuitatea vizuala, se examineaza pleoapele, corneea si conjunctiva, dar se efectueaza si evaluarea filmului lacrimal prin depistarea aspectului si a consistentei.

Pentru evaluarea secretiei lacrimale, medicul oftalmolog face un test numit testul Schirmer, ce consta in aplicarea unei hartii de filtru speciale in sacul conjunctival inferior, la ambii ochi, iar pacientul este rugat timp de 5 minute sa tina ochii inchisi.

In cele 5 minute, hartia de filtru se umezeste cu secretiile lacrimale pana la o anumita gradatie, ce difera de la pacient la pacient. Testul este interpretat de oftalmolog si daca secretia este sub 15 mm, atunci este vorba despre o hiposecretie lacrimala, iar diagnosticul este cel de sindromul ochiului uscat.

Lacrimile artificiale sunt principala indicatie in cadrul sindromului de ochi uscat pentru a substitui secretia deficitara. Aceste lacrimi contin substante cu rol nutritiv bazate pe acid hialuronic, o componenta ce sa gaseste in mod natural in cadrul filmului ocular.

Produsele ce contin lacrimi artificiale se gasesc fie sub forma de picaturi, administrandu-se 1-2 picaturi de 2-3 ori pe zi in sacul conjunctival sau de cate ori pacientul resimte senzatia de ochi uscat, dar si sub forma de spray, ce se administreaza la nivelul pleoapelor, fiind foarte bine tolerate.

Daca afectiunea capata o forma mai grava se pot folosi lentile speciale terapeutice hidrofile sau dispozitive din silicon sau colagen situate la nivelul punctului lacrimal inferior.

Pentru a elimina aceste probleme definitiv si a scapa de aplicarea permanenta a lacrimilor artificiale a fost inventat un sistem de ocluzie mecanica a orificiilor prin care lacrimile se scurg la nivelul nasului. Scopul a fost pentru a “economisi” o parte din lacrimi si a pastra integritatea filmului lacrimal.

In momentul in care medicul oftalmolog recomanda acest tratament prin astuparea orificiilor cu dopuri speciale de silicon compatibil cu organismul uman, trebuie sa stiti ca operatiunea este nedureroasa, deoarece se vor administra picaturi oftalmice cu anestezic, iar aceasta dureaza cateva minute, nu necesita internare sau supraveghere speciala si pot fi pastrate cativa ani buni fara probleme.

Insa pentru aceasta tehnica moderna exista si contraindicatii care tin de infectiile oculare prezente, care impiedica instalarea dopurilor de silicon, deoarece creste riscul de contaminare si raspandire a infectiei, eventualele ingustari sau obstructii ale cailor lacrimale, inflamatiile de la nivelul pleoapelor sau hipersecretia lacrimala, toate acestea pot pune in pericol acuitatea vizuala daca nu se initiaza tratamentul corect.

Concluzii

Indiferent daca au fost diagnosticati recent cu sindromul de ochi uscat sau de conduita terapeutica initiata de medicul oftalmolog, pacientii trebuie sa retina faptul ca prezenta a doua sau mai multe simptome specifice impun obligatoriu un consult de specialitate.