Obstructia canalului lacrimal

Vezi galerie foto

Lacrimile se dreneaza in mod normal prin canale mici numite ducte lacrimale care pornesc de la globul ocular si ajung in piramida nazala. O obstructie a ductului lacrimal apare cand deschiderea canalului, care in mod normal permite lacrimilor sa se dreneze, este blocata sau nu se deschide normal.

Daca un duct lacrimal ramane obstruat, sacul lacrimal se umple cu lichid si devine tumefiat si inflamat si uneori se infecteaza. Se considera ca obstructia ductelor lacrimale apare la 30% dintre nou-nascuti. Oricum, simptomele apar doar la 2% pana la 4% din nou-nascuti.

Un canal lacrimal obstruat de la nastere (congenital) este numit uneori obstructie de canal nazo-lacrimal sau dacriostenoza. Obstructia canalelor lacrimale la adulti este neobisnuita. Ea apare la varstnici mai frecvent si este de obicei rezultatul unei injurii (traumatism) sau este aferenta altor boli.

Cauze la nou-nascuti si sugari

La nou-nascuti si sugari cea mai comuna etiologie a obstructiei de duct lacrimal este incapacitatea tesutului de acoperire de la capatul canalului de a se deschide normal in timpul nasterii sau in preajma nasterii.
Alte cauze mai putin frecvente ale obstructiei de canal lacrimal la copii includ:
- infectii
- dezvoltarea anormala a osului nasului ceea ce exercita o presiune neobisnuita asupra canalului lacrimal si il inchide
- deschiderea (punctele lacrimale) canalelor lacrimale in coltul intern al ochiului, locul in care se scurg lacrimile in canalele lacrimale, este inchisa sau nedezvoltata.
La adulti aceste canale se pot obstrua ca rezultat al ingrosarii tesutului ductului lacrimal, tesutului nazal sau a problemelor sinusale, a afectiunilor osului sau tesuturilor din jurul ochilor (ca pometii), a infectiilor sau a formatiunilor tumorale din zona.

Cauze la adulti

Cea mai frecventa cauza a unui canal lacrimal obstruat este imposibilitatea epiteliului sau a membranei care acopera canalul lacrimal de a se deschide normal in nas, la scurta vreme dupa nastere. Acest fenomen intrerupe drenajul normal al lacrimilor in canalele lacrimale.
Simptomele nu apar daca blocajul se deschide singur inaintea primei secretii lacrimale a nou-nascutului. In mod normal lacrimile se produc incepand cu primele zile dupa nastere pana la cateva saptamani.
Cauze mai putin frecvente ale obstructiei de duct lacrimal la nou-nascuti pot include:
- infectii ale canalelor prin care trec lacrimile de la nivelul ochilor in nas (dacriocistita)
- blocarea canalului lacrimal la ambele capete (dacriocistocel)
- dezvoltarea anormala a osului nazal ceea ce duce la inchiderea ductului prin cresterea presiunii exercitate asupra acestuia
- deschiderile nedezvoltate sau inchise din coltul ochilor (punctele lacrimale) pe unde se dreneaza lacrimile in mod normal.
Cauzele obstructiei de canal lacrimal la adulti sunt de obicei corelate cu o alta boala sau leziune a zonei implicate. De exemplu, o obstructie de duct lacrimal poate rezulta prin ingrosarea epiteliului ce tapeteaza canalul lacrimal datorita unor structuri sau tesuturi anormal dezvoltate sau complicatii ale unor interventii chirurgicale la nivelul nasului sau in jurul acestuia. Aceste probleme apar mai frecvent dupa varsta de 60 de ani decat la adultul tanar.

De obicei, primul simptom al unei obstructii lacrimale consta in lacrimare excesiva cu un aspect de ochi umed pana la lacrimi care curg pe obraz (epifora). Nou-nascutii cu astfel de probleme prezinta, de obicei, simptome care apar in primele zile sau saptamani de viata. Daca apare infectia sistemului de drenare a secretiilor lacrimale, poate apare inflamatia care include roseata si edemul (umflarea) zonei din jurul ochiului sau a nasului. De asemenea se poate observa o secretie de mucus galben in coltul ochiului si genele se pot lipi unele de altele. In cazuri severe, infectia poate include genele si zonele din jurul ochilor.
Simptomele unei obstructii de canal lacrimal se pot accentua dupa o infectie a cailor respiratorii superioare, ca o raceala sau o sinuzita. De asemenea, simptomele pot fi mai evidente dupa o expunere la vant sau temperaturi scazute.

Factorii de risc pentru obstructia de cai lacrimo-nazale sunt:
- nasterea prematura (nasterea inainte de termen)
- probleme structurale sau functionale ale sistemului de drenare a lacrimilor (datorate infectiilor, dezvoltarii anormale a osului sau tumorilor)
- antecedente familiale de obstructie a canalului lacrimal.

Caile lacrimale pot fi partial sau complet obstruate. Obstructia poate duce la aparitia unor infectii bacteriene sau de alte cauze. Daca ductul se deschide, infectia aparuta se poate vindeca fara tratament.
Majoritatea obstructiilor de cai lacrimale sunt prezente la nastere (congenitale) si se rezolva fara nici o interventie sau printr-o manevra numita sondajul cailor lacrimale, in primul an de viata. Mai mult de 90% dintre obstructii se rezolva pana la varsta de 12 luni. Proba sondajului facuta in primele 13 luni de viata are succes in aproxiamtiv 97% din cazuri.
Doar o obstructie de cai lacrimale fara alte complicatii nu afecteaza, de obicei, vederea unui copil si nu creste probabilitatea de a dezvolta probleme vizuale.
Infectiile ochiului afectat sunt frecvente. Rar, pot cuprinde genele si zonele din jurul ochiului (celulita periorbitala). Uneori, sacul lacrimal se poate umple cu secretii purulente (dacriocistita).
La adulti, majoritatea obstructiilor de canal lacrimo-nazal au ca principala cauza infectiile, probleme structurale date de leziuni sau interventii chirurgicale sau formatiuni tumorale in caile lacrimale.
- infectiile se pot trata cu antibiotice. Daca nu se foloseste nici un tratament, infectia se poate vindeca de la sine. Totusi, zona poate ramane congestionata si infectia poate recidiva. Daca infectia nu se remite singura sau este lasata netratata, zona periductala poate deveni umflata si sensibila. Ochiul afectat poate avea cruste de la secretiile mucoase
- daca sunt modificari structurale si formatiuni tumorale ce produc obstructia este posibil sa fie nevoie de tratament chirurgical.

O obstructie de duct lacrimal se diagnosticheaza pe baza unei anamneze (informatiile obtinute de la pacient raportat la starea da boala) si a unui examen obiectiv (evidentierea semnelor de boala in organismul persoanei suferinde). Alte examinari pot fi folosite pentru a masura cantitatea de secretii lacrimale produsa sau pentru a vedea daca lacrimile sunt drenate normal de la nivelul ochilor in nas si unde este localizata obstructia sau pentru a determina cauza obstructiei.

Medicul trebuie consultat cand copilul prezinta:
- edem si congestie a pleoapelor, a conjunctivei palpebrale, a sclerei (zona alba a globului ocular) sau a zonei din jurul ochiului (de obicei pe o singura parte)
- febra si simptome specifice unei infectii la nivelul ochiului, ca secretii oculare abundente, eritem, edem si sensibiliatate de-a lungul nasului (copilul poate fi nelinistit si sa isi frece ochiul)
- probleme vizuale sau tulburari la mobilitatea ochiului afectat sau a ambilor ochi
- durere si disconfort ocular
- secretie lacrimala excesiva a ochiului afectat sau la ambii ochi pentru mai mult de o saptamana
Urmatoarele semne pot indica alte probleme ale ductului lacrimal. Trebuie consultat un medic daca sugarul prezinta:
- secretii vascoase, galbui in coltul ochiului sau pe suprafata ochiului
- genele acoperite de secretii dimineata
- o umflatura albastruie sub si in interiorul pleoapei inferioare (dacrocistocel) - La copii se poate observa la cateva zile dupa nastere. La adulti se intalneste de obicei dupa o perioada de plans excesiv.
- o umflatura rosiatica sub si in interiorul pleoapei inferioare - Ochiul poate prezenta secretii vascoase si aria inferioara a pleoapei poate fi dureroasa.
Trebuie consultat medicul daca se observa lacrimare excesiva la unul sau ambii ochi acompaniate de:
- durere, sensibilitate sau o senzatie de presiune a fetei si fruntii, deasupra ariei sinusale
- epistaxis (sangerari nazale) care dureaza mai mult de o zi.

De retinut!

Supravegherea cu atentie a copilului pentru una-doua saptamani este solutia cea mai adecvata in cazul obstructiei de duct lacrimal la copii. De obicei, se corecteaza fara nici o interventie sau cu un tratament simplu inainte de prima aniversare a copilului.
Supravegherea cu atentie a afectiunii la adulti pana la una-doua saptamani este, de asemenea, alegerea cea mai buna pentru obstructia de canal lacrimal la adultii fara semne de infectie. Problema se poate rezolva de la sine.
Supravegherea nu este o solutie daca se observa lacrimare excesiva a unuia sau a ambilor ochi si prezinta:
- leziuni recente la nivelul fetei sau nasului
- semne de infectie (ca secretii galbui, vascoase la nivelul ochilor).
- interventii chirurgicale recente la nivelul nasului sau sinusurilor.

In cazul aparitiei unuia sau mai multora dintre semnele si simptomele de mai sus, se recomanda consultarea unuia dintre urmatorii medici:
- medicul de familie
- pediatrul
- oftalmologul
- medicul specialist ORL.

Obstructia de cai lacrimale este diagnosticata pe baza unei anamneze (discutia cu bolnavul), a unui examen fizic si a altor teste in functie de situatie.
Testarea adultilor si a copiilor poate include:
- aprecierea permeabilitatii cu fluoresceina - Acest test este folosit, de obicei, pentru a determina daca lacrimile se dreneaza normal prin canalul lacrimal, de la ochi in nas
- cultura si antibiograma secretiilor - Acest test ajuta la determinarea prezentei infectiei. Se poate face daca sunt prezente secretii purulente si mucoase
- uneori se pot adauga si alte teste, mai frecvent la adulti. Aceste teste sunt:
- testul Shirmer, aplicat pentru a aprecia cantitativ secretia lacrimala - Se foloseste o banda de hartie de filtru, moale, de marime mica ce se aseaza in coltul ochiului pentru 5 minute
- sondajul cailor lacrimale - Este o proba ce include introducerea unei sonde mici, metalice prin canalul blocat. Se practica anestezia inainte de interventie.
- examinari imagistice ca tomografia computerizata (CT) sau rezonanta magnetica (RMN) a capului - Examinarile imagistice pot fi facute pentru localizarea si determinarea cauzei structurale a obstructiei.

Tratament la copii

Copii nascuti cu obstructie de duct lacrimal, de obicei, nu necesita tratament. Mai mult de 90% din cazuri se rezolva fara nici o interventie pana la varsta de un an. Masurile de tratament la care se poate apela acasa, curatarea ochiului si drenarea ductului, pot ajuta la prevenirea infectiei. De obicei, antibioticele sunt necesare daca apar semne de infectie ca roseata, edem sau secretii de culoare galbena.
Daca ductul ramane obstruat pana la varsta de 6 luni se poate face o manevra simpla de sondaj a canalului lacrimal. Aceasta deschide canalul lacrimal la mai mult de 90% din sugari. Sondajul cailor lacrimale nu se face la adulti deoarece nu este eficient de obicei.
Alte tratamente includ antibiotice pentru o infectie pe termen lung sau o interventie chirurgicala pentru rezolvarea problemelor legate de tesuturi sau dezvoltari anormale.
O obstructie de canal lacrimal se rezolva de obicei fara nici o interventie in timpul primului an de viata. Infectia poate fi prevenita prin curatarea ochiului si masarea zonei obstructiei pentru a preveni cresterea vascozitatii secretiei in interiorul canalului.
Daca ductul ramane obstruat dupa varsta de 6 luni pana la un an, se poate rezolva cu o manevra simpla de sondaj al cailor lacrimale. Alte tratamente chirurgicale nu sunt recomandate de obicei. Foarte rar apar situatii in care este nevoie de interventii chirurgicale mai complicate la copii.

Tratament la adulti

La adulti, tratamentul se face in functie de cauzele obstructiei. Daca obstructia este rezultatul unei infectii de lunga durata (cronica) este nevoie de tratament cu antibiotice. Poate fi nevoie de interventii chirurgicale pentru cauze structurale (din cauza unor leziuni sau modificari ale structurilor legate de varsta) sau pentru cresteri aberante ale tesuturilor.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Majoritatea obstructiilor de cai lacrimale apar la sugari. Daca nou-nascutul are obstructie de cai lacrimale, aceasta se poate rezolva de la sine pana la varsta de un an.
Prevenirea infectarii obstructiei de cai lacrimale la nou-nascut se poate face prin curatarea ochiului si masarea usoara a zonei. Mainile trebuie spalate inainte de a atinge aria din jurul ochiului.
Pentru a mentine un ochi curat se recomanda:
- curatarea secretiilor din jurul ochiului - Se umezeste un tampon de vata sau o batistuta cu apa calduta (nu fierbinte) si se sterge usor din coltul interior al ochiului (partea mai aproape de nas) spre coltul extern. De fiecare data se foloseste alt tampon de vata sau batistuta. Se poate pastra o rezerva de tampoane umezite intr-o punga de plastic in cazul in care mama si copilul nu sunt acasa.
- daca genele se acopera cu secretii, acestea trebuie curatate cu un tampon de vata umed cu o miscare usoara, de sus in jos. Daca genele se lipesc se aplica un tampon umed, curat pe ochi pentru cateva minute pentru a se inmuia.
Masarea trebuie facuta sub indrumarea si supravegherea directa a unui medic. De obicei se face de doua, trei ori pe zi pentru cateva luni.

Optiuni de medicamente

Obstructia de cai lacrimale impiedica functionarea normala a cailor lacrimale si predispune la infectii. Daca apar semne de infectie ca roseata, edem, sensibilitate in sau in jurul ochiului si secretii galbui, sunt necesare antibioticele.
Unele antibiotice sub forma de solutii (coliruri) si unguente se aplica direct in ochi (antibiotice de uz local, oftalmic) in timp ce altele se administreaza oral (antibiotice sistemice). Antibioticele pot fi folosite in scopul prevenirii infectiei desi nu s-a dovedit inca eficienta lor. Antibioticele folosite in tratarea infectiilor cronice pot fi de ajutor la reducerea stenozarii canalului lacrimal.

Tratament chirurgical

Majoritatea sugarilor nascuti cu obstructie de cai lacrimale nu vor avea nevoie de interventii chirurgicale, iar atunci cand e nevoie, un simplu sondaj al cailor lacrimale e suficient. Sondajul include folosirea unei sonde subtiri, metalice care se introduce prin canalul blocat.
Sondajul este efectuat, de obicei, in cabinetul medical sub anestezie locala (picaturi anestezice) la copii mai mici de un an. Pentru copii mai mari, sondajul se face in ambulatoriu (fara internare in spital) si se poate folosi anestezia generala. Medicul poate evalua mai bine canalul lacrimal daca este folosita anestezia generala. De asemenea, daca este nevoie de o interventie chirurgicala suplimentara, se poate realiza in acelasi interval de timp, prevenind astfel necesitatea unei interventii ulterioare.
La adulti, tratamentul depinde de cauza obstructiei de cai lacrimale. De obicei, sondajul nu este eficient la adulti si se folosesc alte proceduri chirurgicale.
Alte tipuri de interventii chirurgicale pentru obstructii de cai lacrimale pot include despicarea piramidei nazale si introducerea unui tub in canalul lacrimal sau plastia de canal lacrimal (creearea unui canal nou).

Tipuri de interventii chirurgicale

Tipurile de interventii chirurgicale pentru obstructia de cai lacrimale includ:
- sondajul cailor lacrimale - Consta in introducerea unei sonde subtiri, metalice in canalul lacrimal pentru a-l deschide. Sondajul s-a dovedit a fi eficient in 97% din cazurile cu varsta de 13 luni sau sub aceasta varsta
- intubarea cailor lacrimale - Consta in plasarea unui tub de silicon prin canalul lacrimal pentru a mentine permeabiliatea lacrimilor. Aceasta se aplica in cazurile in care canalul este foarte stenozat sau nu este permeabil pentru sonda. Intubarea poate fi necesara cand sondajul cailor lacrimale esueaza
- fracturarea - Piramida nazala este fracturata pentru a deschide portiunea nazala a unui canal lacrimal compromis. Aceasta metoda nu va afecta permanent forma si marimea nasului unui copil
- dacriocistoplastia cu balon - Se foloseste o sonda cu balonas la capat pentru a deschide un canal lacrimal blocat
- optiunile chirurgicale sunt foarte rar aplicate la copii si numai dupa ce toate procedurile de mai sus au esuat. Printre acestea se numara:
- dacriocistorinostomia prin care se face un canal nou
- dacriocistorinostomia endoscopica, cu laser - Prin aceasta metoda se face un canal lacrimal nou folosind un tub flexibil cu un beculet la capat si o camera (endoscop), care se introduce in nara.
La adulti, tratamentul pentru obstructia de cai lacrimale depinde de cauzele ei si poate include oricare din optiunile de mai sus.

De retinut!

La 6 saptamani dupa tratamentul chirurgical, se recomanda un control oftalmologic si un control al permebilitatii canalului lacrimal cu fluoresceina, atat in cazul copiilor, cat si in cazul adultilor.

Alte tratamente

In momentul actual, nu exista alte tratamente pentru obstructia de duct lacrimal.

Majoritatea obstructiilor de canal lacrimal nu pot fi prevenite. Majoritatea sunt congenitale, cand epiteliul ce tapeteaza canalul lacrimal nu se deschide normal.
Unele cauze de obstructii ale canalului lacrimal pot fi prevenite. Acestea sunt:
- infectii ale ochilor sau sinuzite - Daca apar simptome ale acestor afectiuni trebuie intervenit printr-un tratament corespunzator
- traumatisme ale fetei - Prevenirea se face prin purtarea unei casti de protectie cand se practica sporturi ce implica o serie de traumatisme ale zonei faciale.