Hipermetropia netratata, poate duce la complicatii

Hipermetropia, cunoscuta si ca defectul de vedere la aproape sau hiperopia, este o tulburare de vedere. Pacientii cu acest defect de vedere au dificultati in vizualizarea obiectelor situate aproape, chiar daca cele situate la distanta sunt perfect vizibile. Acest efect apare printr-o eroare refractara a luminii ce nu va fi focalizata pe retina, cum este normal, ci in spatele retinei. Intreg procesul fiziopatologic se bazeaza pe aceasta eroare refractara si o eroare de acomodare a ochiului la aproape.

Hipermetropia minora, descoperita la copii, poate fi corectata de la sine, fara interventii din exterior si fara aparitia complicatiilor sau defectelor permanente de vedere. Daca insa devine simptomatica si/sau este descoperita mai tarziu, hipermetropia va deveni deranjanta, va scadea calitatea vietii pacientului si va necesita tratament.

Pacientii cu hipermetropie pot prezenta, asociat, alte disfunctii de acomodare, strabism, ambilopie si disfunctie binoculara.

Nou-nascutii sunt aproape intotdeauna si inevitabil hipermetropi, dar defectul descreste semnificativ si copilul ajunge la o vedere normala, de cele mai multe ori.

Hipermetropia afecteaza in primul rand copiii, cu frecventa de 8% in randul copiilor de 6 ani si frecventa de 1% in randul copiilor de 15 ani. Dupa aceasta varsta, cel mai frecvent este diagnosticata in jurul varstei de 40 de ani, perioada in care hipermetropia va purta numele de presbiopie, o afectiune degenerativa a globului ocular, datorata varstei. Aproximativ 50% dintre persoanele de peste 40 de ani au acest defect de vedere, mai mult sau mai putin sever.

In cazul pacientilor tineri, hipermetropia poate trece neobservata, asimptomatica. Acest lucru se poate datora si incapacitatii copiilor de a distinge intre o vedere normala si o vedere cu dificultati. Pentru ceilalti pacienti, hipermetropia este insotita de simptome precum:
• Vedere neclara, incetosata
• Dureri de cap fara vreo alta cauza, aparute la nivel frontal si fronto-temporal
• Senzatia de oboseala a ochilor
• Disfunctie binoculara, ceea ce inseamna ca pacientul nu vede bine atunci cand tine ambii ochi deschisi

Aceste simptome sunt observate de obicei dupa munca, dupa o zi aglomerata, in special seara sau noaptea.

Hipermetropia poate duce la complicatii precum strabismul sau ambilopia. Desi rare, acestea trebuie luate mereu in considerare drept consecinte ale unui defect de vedere. De asemenea, pacientii cu hipermetropie au risc mai mare de a dezvolta glaucom cu unghi inchis. Astfel, testele de screening pentru glaucom si evaluarile specifice trebuie facute pentru toti pacientii hipermetropi.

Fiecare glob ocular are un aparat complex de lentile si medii optice, responsabile de vederea noastra. Dintre acestea, 2 lentile sunt responsabile de focalizarea imaginii pe retina:corneea si cristalinul. Corneea este prima lentila, mai puternica, dar este fixa, rigida, deci nu isi poate modifica forma sau marimea. Cristalinul este atasat la un muschi care ii permite modificarea diametrului, astfel incat acesta poate fi aplatizat sau bombat. Datorita acestor miscari, ochiul face acomodarea la aproape si la distanta.

In hipermetropie si orice alt defect de vedere, aceste 2 lentile sufera modificari organice sau functionale. Astfel, focalizarea imaginii va fi in spatele retinei, iar acomodarea la aproape nu va mai fi adecvata. Astfel rezulta incapacitatea de a focaliza obiectele situate la aproape, cu tendinta de a departa obiectul pentru a-l vedea bine.

Factorii de risc includ istoricul familial al hipermetropiei, diabetul zaharat, tumori ale globului ocular si unele medicamente.

Diagnosticul hipermetropiei se va pune de catre un medic oftalmolog, in urma unei examinari a globului ocular. Medicul va utiliza fie un retinoscop, fie un dispozitiv automat, pentru a vizualiza retina, irisul, corneea, cristalinul.

In urma stabilirii diagnosticului, medicul va va propune cateva optiuni de tratament, recomandate in functie de varsta dumneavoastra, severitatea afectiunii, dar si dorintele dumneavoastra.

Hipermetropia sau hiperopia este clasificata, de obicei, in functie de mai multe criterii. Cele mai importante sunt clasificarea clinica si clasificarea in functie de severitate.

Clasificarea clinica. Exista 3 categorii clinice de hipermetropie:
• Hipermetropia simpla. Apare in mod natural, datorita biodiversificarii. Deseori asimptomatica si foarte usoara
• Hipermetropia patologica. Cauzata de o alta boala, trauma sau dezvoltare anormala a globului ocular
• Hipermetropia functionala. Cauzata de o paralizie, ce cuprinde si muschii oculari si astfel impiedica acomodarea

Clasificarea in functie de severitatea afectiunii:
• Usoara: O eroare refractara de maxim +2.00 dioptrii (D)
• Moderata: O eroare refractara mai mare de +2.00 D, pana la +5.00 D.
• Severa: O eroare refractara mai mare de +5.00 D.

Exista 2 metode principale de corectie a unui defect de vedere, metode ce se aplica si pacientilor cu hipermetropie. Acestea includ metodele neinvaizve si cele invazive.

Neinvaziv, tratamentul acestui defect consta in purtarea ochelarilor sau lentilelor de vedere. Interventia chirurgicala asupra globului ocular este optiunea invaziva.

Daca la copii, se recomanda inceperea tratamentului cu purtarea ochelarilor, fiind sanse semnificative de vindecare cu ajutorul lor, adultii pot alege daca prefera sa poarte in continuare ochelari sau sa faca operatia.
‍
Atat ochelarii de vedere, cat si lentilele, prezinta avantaje si dezavantaje.

Ambele metode ofera o solutie pe termen lung de corectare a defectului de vedere. In timp ce poarta ochelarii/lentilele, pacientii vor vedea perfect orice obiect situat aproape. In timp, multe dintre defecte se corecteaza partial sau chiar complet. In timp, dioptriile pot scadea si astfel lentila va trebui modificata, trecand la lentile din ce in ce mai slabe.

Copiilor sub 18 ani nu li se recomanda, de regula, lentilele, fiindca implica o responsabilitate mai mare. Acestea trebuie mereu curatate, reaplicate intr-o maniera cat mai igienica si pastrate in conditii speciale, intr-o solutie. Lentilele nu trebuie tinute pe ochi mai mult de 12 ore. ‍

Ochelarii de vedere, desi mult mai usor de utilizat, prezinta dezavantaje estetice, uneori dureri, disconfort sau mancarimi, cand sunt purtati permanent.
‍
Singura optiune ce evita disconfortul cauzat de ochelarii de vedere si de lentilele de contact, o reprezinta interventia chirurgicala refractara. Exista 2 optiuni principale de operatie: interventia cu laser si interventia cu lentile de colagen. Ambele tehnici, desi diferite, sunt rapide si relativ usor de realizat, de catre un medic chirurg oftalmolog.

Recuperarea este minima, astfel ca pacientul poate pleca acasa in urmatoarea zi, fiind capabil sa isi desfasoare toate activitatile zilnice. Dupa o astfel de operatie, nu va mai fi nevoie de ochelari sau lentile, pentru tot restul vietii, rezultatele corectiei fiind permanente.

Hipermetropia este un defect de vedere, ce implica o eroare refractara si o acomodare inadecvata la aproape. Pacientii hipermetropi nu vad lucrurile la aproape, simtind nevoia sa indeparteze obiectul pentru a-l vedea clar. Hipermetropia poate fi corectata partial sau total prin purtarea ochelarilor de vedere sau a lentilelor de contact. Operatia este o optiune potrivita pentru adulti, de cele mai multe ori.

Bibliografie:
https://www.grupocastanera.com/eye-diseases-en/myopia-hyperopia