Discromatopsia: lipsa de perceptie a culorilor

Discromatopsia este o afectiune care impiedica perceptia culorilor la intensitatea normala. Practic, persoanele care sufera de aceasta alterare a vederii percep o diferenta mica intre verde si rosu, spre exemplu. Milioane de oameni din intreaga lume sufera de aceasta afectiune.

Distorsionarea culorilor este determinata de lipsa sau de dereglarea functionala a celulelor din retina, care au rolul de a percepe tonurile.

Retina este un strat subtire de celule ale ochiului, alcatuita din celule cu conuri, care determina vederea colorata, si celule cu bastonase, responsabile de vederea nocturna.

Ochiul are abilitatea de a distinge culorile atunci cand este adaptat la lumina. Practic, cand celule sunt stimulate, sunt transmise semnale luminoase prin neuronii retinei si apoi prin fibrele nervului optic, iar aceste semnale ajung la cortexul cerebral.

Cand insa lumina este slaba, ochiul devine incapabil sa mai distinga culorile.

Persoanele care se confrunta cu discromatopsie prezinta insa dificultati in perceperea culorilor rosu, albastru, verde, dar si combinatiile dintre acestea. Astfel, majoritatea pacientilor pot identifica anumite culori, iar numarul celor care nu pot distinge nicio culoare este foarte mic.

Genetice. Discromatopsia este cel mai adesea dobandita ereditar. Este vorba despre persoanele care se nasc cu o anumita sensibilitate la unele culori. Aceasta este rezultatul unor defecte in genele care contin instructiuni pentru producerea pigmentilor din celulele cu conuri.

Rezultat al unor boli. Anomalia poate fi insa si dobandita ca urmare a unor boli precum miopia sau cataracta. De asemenea, poate fi rezultatul inaintarii in varsta sau al traumatismelor ochiului.

Determinata de consumul de medicamente. Administrarea anumitor tipuri de medicamente perioade indelungate poate afecta perceptia culorilor.

Multi pacienti nici nu realizeaza faptul ca sufera de o perceptie distorsionata a culorilor, in acest caz fiind vorba despre o forma usoara a discromatopsiei.

Realitatea lor este cea pe care o vad, motiv pentru care e dificil sa inteleaga, fara ajutor specializat, ca sufera de aceasta afectiune a vederii.

Cand afectiunea este severa, pacientul nu poate deosebi rosul de verde, cele doua culori parandu-i-se similare sau cu usoare diferente de ton. Uneori, acestea pot fi distinse mai bine doar prin stralucire si intensitate.

De obicei discromatopsiile sunt pe linia rosu-verde (daltonism). Discromatopsia in ax albastru-galben este a doua ca frecventa, dar destul de rara. In unele cazuri grave, nu este perceputa nici o culoare, cu exceptia nuantelor de gri, alb si negru.

Discromatopsia genetica afecteaza ambii ochi. Cea dobandita se poate instala doar la un ochi sau mai mult la unul, decat la celalalt.

Diagnosticarea discromatopsiei se face in urma unor teste de recunoastere a culorilor si de ordonare a acestora. Afectiunea poate limita optiunile profesionale ale unei persoane.

Discromatopsia mostenita este o afectiune care nu se agraveaza, dar nici nu poate sa fie tratata. In cazul in care afectiunea este cauzata de cataracta, simptomele sale pot fi ameliorate in urma unor interventii chirurgicale.

Pentru persoanele cu anomalii ale axului rosu-verde exista lentile speciale care imbunatatesc perceptia culorilor. Dezavantajul major este ca aceste lentile amelioreaza perceptia unor anumite culori in detrimentul altora.