Dioptrii mari la bebelusi si copii

In mod fiziologic, pentru ochiul normal care are capacitatea de adaptare la vederea de aproape sau la distanta, imaginea se formeaza pe retina. Exista insa, si situatii in care ochiul nu permite aceasta adaptare, caz in care vorbim despre vicii de refractie, iar pentru corectarea acestora este necesara purtarea ochelarilor de vedere cu dioptrii corespunzatoare.

Cele trei vicii de refractie intalnite in randul populatiei sunt miopia, hipermetropia si astigmatismul. Miopia apare in situatia in care imaginea se formeaza in fata retinei fiind afectata acomodarea globului ocular la vederea la distanta. Pacientul simte nevoia sa se aseze mai aproape de obiectele pe care le priveste pentru a le putea vedea cu claritate. Corectia acestui viciu de refractie se realizeaza cu lentile divergente care sa impinga imaginea formata anterior de retina, in planul acesteia.

Hipermetropia este viciul de refractie in care este afectata acomodarea la vederea de aproape, iar imaginea obiectului privit se va realiza in spatele retinei. Este nevoie de lentile convergente care sa aduca imaginea obiectului privit in planul retinei. Mai multe unghiuri de refractie pe suprafata corneei, primul mediu de refractie strabatut de fascicul care va forma in cele din urma imaginea privita pe retina, determina astigmatismul. Acest viciu de refractie este caracterizat prin vederea incetosata a detaliilor atat in ceea ce priveste imaginea de la distanta, cat si cea de aproape. Corectia se realizeaza cu lentile cilindrice.

Studiile clinice mentioneaza ca majoritatea copiilor se nasc hipermetropi in conditiile in care tesuturile lor sunt inca in proces de dezvoltare, prin urmare, nici globii lor oculari nu au dimensiunile tipice unui adult. Astfel, globii oculari fiind mai putin alungiti, imaginea formata la bebelusi si copii mici se va focaliza in spatele retinei. Hipermetropia care persista dupa perioada de dezvoltare a globilor oculari este considerata patologica si este mai frecvent intalnita in cazul copiilor ai caror parinti au la randul lor aceasta afectiune sau alte vicii de refractie, putand fi conisderata o patologie congenitala.

In cazul lor, fiind un viciu de refractie fiziologic, normal pentru varsta si statusul lor de dezvoltare, organismul se va adapta prin formarea unor dioptrii cu plus, de pana la +4 sau cat va fi necesar pentru a realiza aceasta acomodare vizuala astfel incat sa nu fie nevoiti sa poarte ochelari de corectie.

In timp, globii oculari se dezvolta, se alungesc si permit formarea imaginii obiectului privit, in planul retinei. Vorbim astfel, de un viciu de refractie fiziologic care se va corecta in mod natural in urma procesului de dezvoltare, aproximativ pana la implinirea varstei de zece ani, fara a fi nevoie de alte mecanisme de corectie din exterior.

Hipermetropia dobandita ulterior poate surveni in urma unor traumatisme ale globului ocular, in cazul unor procese neoplazice cu localizare retrooculara sau in urma unei luxatii de cristalin (lentila biconvexa, transparenta, prin care trece fasciculul care formeaza imaginea pe retina si care are capacitatea de a-si mari sau micsora raza de curbura pentru a facilita procesul de acomodare vizuala).

Vederea incetosata este un simptom clasic pentru hipermetropie. Copilul vede bine obiectele situate la distanta, probleme ridica perceperea imaginior si a detaliilor in cazul vederii de aproape, iar utilizarea obiectelor mai mici, cu detalii fine sau cititul pot pune dificultati.

Simptomatologia poate fi acompaniata de cefalee si tensiune oculara, dat fiind faptul ca persoana in cauza forteaza procesul de acomodare in incercarea de a distinge detaliile obiectelor aflate in imediata sa apropiere. Oboseala oculara aparuta ca urmare a fortarii procesului de acomodare la vederea de aproape se poate manifesta prin clipit des si prin fotofobie, copilul suportand cu greu sau deloc, stimulii luminosi.

De asemenea, cand copilul citeste, poate intampina anumite dificultati in a mentine randul in cadrul textului citit, fie trece peste el sau in citeste pe acelasi de mai multe ori. Acest viciu de refractie poate, in anumite cazuri, sa nu determine simptome evidente, insa deficitul de acomodare perceput la nivelul globului ocular, il poate face pe copil sa respinga ideea de a citi un text, de a evita activitati sau manipularea unor obiecte care presupun finete si dexteritate sau il puteti observa ca isi freaca in mod repetat ochii.

De cele mai multe ori, copii nu sunt constienti de simptomele lor sau nu stiu ca au aceasta afectiune. De aceea este important ca parintii, cadrele didactice sau anturajul din mediul in care se dezvolta copilul, sa seseizeze daca este ceva in neregula cu vederea acestuia si sa ceara efectuarea unui consult oftalmologic pentru a depista si trata la timp in cazul in care exista o patologie de aceasta natura.

Hipermetropia la copii poate aparea izolat sau poate fi insotita de alte deficite de vedere de tipul astigmatismului sau al strabismului convergent (globii oculari sunt deviati spre partea mediala ca si cum copilul ar vrea sa isi priveasca nasul) in urma efortului sustinut al globilor oculari in realizarea procesului de acomodare vizuala. In unele cazuri, strabismul este cel care ii determina pe parinti sa ceara un consult oftalmologic pentru copilul lor, fara a observa alte simptome anterior care sa le ridice suspiciunea ca exista o problema cu vederea celui mic.

De mentionat este faptul ca, in timp, necorectat, ochiul hipermetrop cu dioptrii mai mari (obtinute in urma fortarii procesului de acomodare vizuala), poate deveni „lenes”(necesita interventie precoce de corectare), iar peste varsta de 40 de ani, adultii care manifesta aceasta afectiune au sanse sa prezinte mai repede prezbiopie (scadere a capacitatii de acomodare la vederea de aproape aparuta odata cu inaintarea in varsta).

Bebelusii pot fi monitorizati oftalmologic inca din primele luni de viata, iar sansele de recuperare sunt direct proportionale cu depistarea cat mai rapida a viciului de refractie existent. Precizie in elucidarea diagnosticului are metoda refractometrica, este pus in evidenta un ochi cu ax antero-posterior mai scurt.

Ecografia oculara si oftalmoscopia sunt investigatii pe care le poate realiza medicul oftalmolog in functie de particularitatile fiecarui caz.

Valorile mici ale dioptriilor nu necesita corectare. Instalarea simptomatologiei in perioada scolarizarii indica recomandarea ochelarilor pentru citit, scris si utilizarea calculatorului ( dioptrii de + 0,25, +0,50) si lentile convexe (care aduc imaginea din spatele retinei focalizand-o pe retina).

Dupa varsta de 18 ani, daca pe durata unui an de zile dioptriile au ramas cu valori constante, persoana respectiva cu hipermetropie poate fi candidata pentru interventia chirugicala refractiva cu laser pentru corectarea viciului de refractie.

Hipermetropia este un viciu de refractie in care imaginea obiectului se formeaza in spatele retinei, obiectele aflate la distanta sunt percepute normal, insa este afectat procesul de acomodare la vederea de aproape.

Bebelusii prezinta, in majoritatea cazurilor, hipermetropie care se corecteaza natural odata cu dezvoltarea globilor oculari si cresterea axului antero-posterior al acestuia. Persistenta acesteia dupa varsta de zece ani si simpomele manifestate de copil (cefalee, oboseala oculara, dificultati la citit prin pierderea randului sau vederea incetosata a obiectelor situate in apropiere) sunt semne care trebuie observate de parinti, necesitand consult oftalmologic si corectie cu lentile convexe de dioptrii corespunzatoare.

Surse:

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31454214/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19354175/