De ce ti se zbate ochiul? Cauze posibile

Cunoscuta in popor ca zbatere de ochi , interpretata ca semn al unor evenimente bune sau mai putin bune care urmeaza sa ni se intample, aceasta manifestare este definita in termeni medicali ca blefarospasm sau miokimii ale pleoapelor.

Blefarospasmul sau miokimiile reprezinta o contractie involuntara, ritmica, un spasm repetat al musculaturii palprebale localizata cel mai adesea la nivelul pleoapei superioare, dar poate fi intalnita si la pleoapa inferioara. Se manifesta in crize intermitente, uneori timp de cateva zile, crizele pot dura de la cateva secunde la cateva minute, pot aparea la ambii ochi, insa de multe ori sunt unilaterale.

Specialistii in domeniul oftalmologiei au clasificat aceste contractii involuntare ale musculaturii palprebale in trei tipuri mai frecvent intalnite si anume spasmul ocular, spasmul hemifacial si blefarospasmul esential benign, fiecare dintre acestea avand la baza o cauza distincta.

Spasmul ocular sau miokimia este mai frecvent intalnit si se manifesta doar la nivelul pleoapei. Poate fi abia perceptibil sau poate fi resimtit mai intens cauzand disconfort pacientului. Acesta este cel mai adesea cu localizare unilaterala, afecteaza preponderent pleoapa superioara, dar poate fi resimtita si la nivelul pleoapei inferioare. Are o durata scurta de timp, dar se poate repeta la cateva ore in decurs de mai multe zile.

Spasmul hemifacial (HFS) este o patologie manifestata prin contractii aparute brusc la nivelul musculaturii uneia dintre jumatatile fetei, involuntar. Contractia muschilor faciali se afla sub influenta celei de-a saptea perechi de nervi cranieni, nervul facial ( n. VII), motiv pentru care aceasta contractie hemifaciala paroxistica involuntara este considerata a fi o tulburare de miscare periferica tinand de domeniul neurologiei.

Spasmul hemifacial apare destul de rar ca urmare a leziunilor nervului facial fie chirurgical, prin traumatisme, formatiuni tumorale de vecinatate care cauzeaza compresiunea nervului (tumori ale glandei parotide), fie in urma unor infectii ale mastoidei sau ale urechii medii. La nivel cranian unde are originea nervul VII pot sa apara, de asemenea, procese compresive tumorale sau afectiuni ale vaselor sanguine din vecinatate (artera cerebeloasa antero-inferioara /AICA ) sau malformatii arterio-venoase, oricare dintre acestea perturband conducerea impulsului nervos prin fibrele nervului facial catre musculatura mimicii aflata sub patronajul sau. Rezulta asadar, contractii spastice, involuntare de durata si intensitate diferita cu manifestare inclusiv la nivel palpebral.

Spasmul esential benign (BEB) este o contractie necontrolata a pleoapelor avand in majoritatea cazurilor ca substrat o anomalie neurologica. Aceste contractii involuntare nu au o cauza cunoscuta, dar se stie ca sunt declansate de factori precum tensiunea afectiva, stres, oboseala, iritatie oftalmica sau un stimul luminos puternic. Din acest motiv este denumit blefarospasm esential neavand o cauza bine cunoscuta.

Simptomele se instaleaza lent, progresiv, cel mai frecvent la ambii ochi, poate persista cateva zile consecutive si are o evolutie autolimitanta in absenta unui tratament. Literatura medicala mentioneaza insa si existenta unor cazuri in care aceasta afectiune se cronicizeaza cu posibilitatea aparitiei orbirii functionale.

Anatomic, globul ocular este perfect functional, problema consta in faptul ca musculatura palpebrala prezinta contractii involuntare pe care pacientul este nevoit sa le invinga depunand efort sa-si mentina ochii deschisi. Raportul pe sexe in aparitia BEB este preponderent pentru sexul feminin, in special intre 50 si 70 de ani, fapt pentru care se considera ca unul dintre factorii de risc in declansarea acestuia este instalarea perioadei menopauzale.

Reflexul de clipire este mult mai accentuat fata de subiectii sanatosi. De asemenea, simptome asociate pot include fotofobia, ochi uscati si iritati, dar si manifestari din sfera psihica precum anxietatea sau depresia.

Frecvent incriminate in declansarea blefarospasmului sunt substantele poluante din mediu care irita ochiul, consumul de toxice (alcool, fumat), stresul si oboseala, excesul de cofeina, expunerea la surse de lumina puternica. Inflamatiile globului ocular sau cele ale pleoapelor , uveita, blefarita, conjunctivitele netratate pot avea repercursiuni asupra musculaturii palpebrale sau la nivelul jonctiunii neuromusculare, conducand la aceste contractii spastice involuntare.

Daca spasmului palpebral i se asociaza alte semne si simptome, acestea trebuie avute in vedere si investigate deoarece ar putea fi vorba despre o afectiune a sistemului nervos sau a unor tulburari cerebrale. Boala Parkinson, sindromul Tourette, scleroza multipla, distonia oromandibulara, distonia faciala sau cervicala sunt afectiuni neurologice in care spasmul oftalmic se regaseste in tabloul clinic. Din punct de vedere al iatrogeniei, aceasta patologie mai poate fi declansata secundar administrarii unor medicamente cum ar fi cele utilizate pentru boala Parkinson.

De cele mai multe ori evolutia spasmului ocular este autolimitanta. Odihna suficienta, reducerea factorilor de stres, a consumului de toxice si a excesului de cofeina contribuie la disparitia simptomatologiei. Necesita consult medical oftalmologic cazurile in care simptomele persista timp indelungat, pacientul prezinta dificultati in a-si tine ochii deschisi sau daca apare ptoza palpebrala. De asemenea, daca si alte regiuni anatomice ale corpului prezinta contractii spastice involuntare ar putea fi vorba despre afectiuni neurologice. Asocierea cu alte semne si simptome clinice care ar putea sugera tulburari ale tesutului cerebral sau ale sistemului nervos, situatii in care este necesara prezentarea la medic pentru investigatii suplimentare si tratament de specialitate.

La ochiul sanatos, clipitul apare ca rezultata al activitatii si co-inhibitiei a doua grupe musculare, si anume grupele protractoare ale pleoapelor ( muschiul orbicular al ochiului, muschiul corugator superciliar si procerus), respectiv grupele retractoare voluntare ale pleoapei (muschiul levator palpebral si muschii frontali). In mod fiziologic, aceste grupe se contracta in momente diferite, pe cand in cazul blefarospasmului aceasta alternanta este pierduta, moment in care apar spasmele involuntare. Disconfortul cauzat de acesta tulburare este resimtit in practica profesionala, in conducerea autovehiculelor, dar si in ceea ce priveste aparitia unui grad de anxietate sociala.

Diagnosticul se bazeaza pe examenul clinic obiectiv, fara a necesita teste de laborator sau imagistica medicala. In cazul in care se suspecteaza afectiuni ale sistemului nervos, imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) sau computer tomografia (CT) pot fi de folos in stabilirea etiologiei.

Purtarea ochelarilor de protectie impotriva radiaztiilor ultraviolete si igiena pleoapelor pentru prevenirea iritatiei oculare sau a blefaritei sunt recomandate. In privinta farmacoterapiei raspunsul la medicatia precum Lorazepamul, Clonazepamul sau antidepresivelel triciclice sunt variabile si inca in studiu avand la baza mai multe ipoteze, si anume excesul de dopamina si acetilcolina si deficitul de GABA cu rol inhibitor.

Cu raspuns terapeutic mai bun este administrarea de toxina botulinica A al carei efect paralitic dependent de doza amelioreaza simptomatologia pe o perioada de aproximativ 3 luni dupa injectare. Daca nici raspunsul la aceasta terapie nu este cel asteptat, se poate opta pentru operatia de miectomie efectuata in doi pasi, initial pentru pleoapa superioara, apoi pentru cea inferioara, de evitat fiind interventia chirurgicala la ambele pleoape simultan pentru a nu determina aparitia limfedemului cronic.

Blefarospasmul sau miokimia este o afectiune oftalmica manifestata prin contractii ritmice, involuntare ale musculaturii palpebrale, cu diferite grade de intensitate care cauzeaza disconfort pacientului. Exista o clasificare a acestuia in trei categorii frecvent intalnite, spasmul ocular, spasmul hemifacial si blefarospasmul esential benign. Oboseala, stresul, consumul de toxice, excesul de cofeina, inflamatiile globului ocular, dar si anumite afectiuni neurologice sau ale sistemului nervos central sunt cauze care determina aparitia acestei patologii.

De obicei, evolutia este autolimitanta, insa pentru cazurile mai severe sau care ajung la cronicizare exista tratamente pentru ameliorarea simptomatologiei. Cel mai bun raspuns il are injectarea de toxina botulinica A, terapia farmacologica este inca in studiu, iar ca ultima reduta se poate alege interventia chirurgicala de miectomie.

Bibliografie:

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32809668/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30252364/
https://www.mayoclinic.org/symptoms/eye-twitching/basics/definition/sym-20050838
https://www.mayoclinic.org/symptoms/eye-twitching/basics/when-to-see-doctor/sym-20050838