Cataracta - cauze, tipuri si tratament

Cataracta reprezinta afectiunea oftalmologica cu o frecventa destul de crescuta si care va duce la o scadere a acuitatii vizuale printr-o pierdere a transparentei unuia dintre mediile ochiului si anume a cristalinului.

Ochiul emetrop si mecanism fiziopatologic al cataractei:

Ochiul emetrop inseamna vederea cu acuratete fiziologica, vederea ochiului sanatos.

In acest caz lumina se reflecta din obiectul sau obiectele pe care le dorim sa le vizualizam si vor fi transmise catre ochiul uman, unde vor patrunde spre formarea imaginii pe retina.

Pana a ajunge la retina aceasta imagine prin luminozitate va traversa mai intai corneea, prin pupila la umoarea apoasa si mai apoi la cristalin.

Cristalinul reprezinta o lentila perfect transparenta si care prin miscarea muschilor ciliare se poate dilata sau contracta in functie de adaptarea la distanta vizualizata dar si la cantitatea de lumina care ii este oferita.

Cristalinul reprezinta o lentila formata din trei straturi : capsula, cortexul si nucleul.

Cristalinul este de doua cauze principale, astfel ca aceasta poate fi congenitala dar poate fi si dobandita pe parcursul vietii din mai multe cauze, insa una din cauzele principale este data de imbatranirea fiziologica, caz in care cristalinul devine tot mai mat, iar conform anumitor studii la peste 60%-65% din populatie persoanele ce trec de peste 65 de ani sufera de aceasta afectiune.

In cazul cataractei congenitale, aceasta va aparea imediat din momentul nasterii insa va putea fi observata si la cateva zile, luni dupa nastere, aceasta va arata ca un strat suplimentar albicios ca si aspect pe suprafata ochiului.

Insa diagnosticarea timpurie a cataractei congenitale este foarte importanta deoarece daca nu este diagnosticata din timp atunci exista riscul pierderii capacitatii de viata pe tot parcursul vietii.

O alta cauza mai poate fi corelarea cu o alta patologie, in aceasta categorie cel mai des incriminat este diabetul care se stie ca va da ca si complicatie pe parcursul evolutiv al sau si cataracta.

In administrarea anumitor tratamente, de exemplu de cortizon unul din efectele secundare poate fi formarea cataractei.
O alta cauza care poate intra mai mult in categoria factorilor de risc pentru cataracta este data de fumat.

Fumatul in sine elibereaza pe langa arderea nicoteinei si a gudronului si arderea a o serie de radicali liberi care au un grad de toxicitate crescuta, acestea eliberate si ajunse la nivelul ochiului fie vor crea in sine cataracta (opacifierea) fie vor accelera procesul de degradare si imbatranire a celulelor oculare.

Exista si o serie de factori virali incriminati adica infectiile cu o serie de virusi de tipul varicelei sau rubeolei care nu vor cauza astfel de efecte, decat daca persoana care contacteaza aceste patologii este insarcinata si astfel cataracta de cauza virala nu se refera la organismul matern, ci acesti virusi vor provoca cataracta fatului / noului-nascut.

Cataracta se poate imparti si ea in mai multe subtipuri in functie de modul de formare al acesteia :

- Cataracta asociata cu o tulburare similara miopiei, adica in care este asociata o tulburare a vederii la distanta. In cazul in care individul doreste sa priveasca lucruri aflate la departare acestea vor aparea neclar sau in culori sterse.

Acest tip de cataracta este denumit si cataracta nucleara. In acest tip de cataracta cristalinul incepe sa isi mareasca curbura anterioara din acest motiv imaginea se formeaza in fata retinei.

Acest tip de cataracta si anume cataracta nucleara are ca si factor declansator principal imbatranirea.
Cataracta asociata imbatranirii (majoritatea cazurilor de cataracta) :

Toate celulele organismului imbatranesc si sunt inlocuite de altele nou formate, iar cele imbatranite si care asadar numai au functionalitate sunt eliminate.

Totusi in cazul acestei schinbari celulare dintre cele batrane si cele tinere in cazul celulelor pielii acestea sunt eliminate in mod automat de pe suprafata tegumentului, cataracta in schimb nu le poate elimina la exterior ci acestea se depoziteaza in interiorul acesteia fapt pentru care ii slabeste capacitatea de transparenta, se va ingalbeni si totodata ingrosa, dar principala consecinta este ca nu va mai avea acea transparenta fiziologica.

In final pe suprafata cristalinului aceste celule imbatranite vor forma un nucleu de culoare galbena dar mai ales opac care nu va mai permite strabaterea eficienta a luminii prin interiorul cristalinului.

- Cataracta corticala desi prin mecanismul de formare si incidenta statistica (in special tot la persoanele imbatranite apare) se aseamana cu cataracta nucleara, aceasta are o diferenta deoarece sedimentele de celule imbatranite nu se mai depun in interior (langa nucleu) ci in cortex, de aici si denumirea de corticala.

Ca si aspect, cataracta corticala arata ca razele solare raspandite dintr-un nucleu intens opacifiant. Acest tip de cataracta mai are ca si factor favorizant lumina ultravioleta in exces sau munca ori utilizarea acesteia (a luminii UV) fara ochelari de protectie.

In cataracta corticala este afectata vederea la departare dar prima problema care va fi sesizata nu este neaparat de o vedere stearsa ci de o dificultate de adaptabilitate in momentul in care se incearca vizualizarea la distanta, care dupa o perioada mai lunga de timp va reusi sa fie partial capabila, dar adaptabilitatea in a privi la departare este greoaie.

Acest defect de adaptabilitate apare deoarece celulele moarte fiind localizate in cortex patologia va da o ridigitate a cristalinului si o incompetenta de aplatizare (si astfel adaptare vederii la distanta). Acest tip de cataracta va duce in stadiile avansate la o scleroza (incompetenta totala) a cristalinului.

- Cataracta subcapsulara sau capsulara
Aceasta cataracta apare mai ales la persoanele sub 45-50 de ani si se refera la adultii tineri in mod special.

Primul simptom in acest caz este o dificultate de a citi semnale luminoase, de a citi in cazul in care lumina reflectata este prea puternica sau prea alba (cititul la calculator) deoarece lumina va converge de aceasta data nu in fata retinei ci in spatele acestuia.

Cataracta capsulara sau subcapsulara este similara hipermetropiei si nu miopiei si este cauzata de utilizarea medicatiei de tip corticosteroizi, sau datorita unor traumatisme ori privirea unor radiatii puternice (solar, lumina cu ultraviolete artificiale puternice, etc.).

Tratamentul cel mai eficient in cazul cataractei este operatia. Interventia chirurgicala este cel mai eficient tip de terapie.
Operatia va fi realizata de catre un medic specialist de specialitatea de oftalmologie.

In acest tip de operatie se va realiza cu o sonda cu ultrasunete spargerea si extragerea acelui strat opac (galben) format pe unul din straturile cristalinului.
Aceasta operatie chirurgicala poarta denumirea de facoemulsificare, adica operatie cu ultrasunete.

In sacul cristalinului se va introduce in locul acelui strat de opacitate extras un alt strat artificial prin care se va retribui functia de vedere cristalinului, acest procedeu poarta denumirea de implant.

Acest implant este practic o a doua etapa majora din cadrul aceleiasi interventii, deoarece prima se refera la eliminarea materialului care produce opacifierea, iar o a doua este inlocuirea prin implant cu acest material care sa inlocuiasca sau sa imbunatateasca vederea.

Recuperarea vederii incepe in aproximativ 24-48 de ore, interventia in sine dureaza cateva minute iar dupa incizia facuta numai este nevoie de suturare a inciziei deoarece aceasta incizie nu depaseste cativa milimetri.

Post-operator trebuie relativ imediat sa se recapete vederea, dar revenirea totala a capacitatii de vedere se va realiza treptat si poate sa dureze mai multe zile.

Daca cataracta nu este diagnosticata si corectata in timp util aceasta poate duce la o complicatie nefasta in timp si anume glaucomul sau intr-un stadiu final un cristalin opacifiat de cataracta in asa stadiu incat ori numai se poate interveni chirurgical ori chiar daca se intervine recuperarea artificiala a cristalinului nu se mai poate realiza, in acest caz se va vorbi de cecitate (orbire totala).

In mod clasic aceasta interventie este singura necesara, deoarece rata de succes in aceasta operatie este foarte mare, iar daca se va folosi igienizarea post-operatorie (in primele 2,3 luni) de catre pacient a suprafetei oculare, exact la indicatiile medicului oftalmolog, complicatiile cu risc de infectare sunt aproape nule.

Totusi in aceasta interventie medicul oftalmolog va curata si va inlocui cristalinul cu un strat artificial, dar interventia nu vizeaza si sacul cristalinian, astfel ca este posibil ca in perioada ori imediata ori in perioada indelungata sa apara o opacifiere a sacului cristalinian, fapt pentru care s-ar putea sa fie necesara interventia secundara.

Dar de aceasta data procedura este si mai simplificata deoarece numai este necesara nici o incizie sau o inlocuire cu material artificial ci doar o simpla curatire cu raze laser a sacului cristalinian.

Aceasta curatare de opacifiere (de cataracta) a sacului cristalinian dureaza 1,2 minute si in acest caz se va vorbi de terapia pentru o cataracta secundara.