Tulburarea de personalitate evitanta

Tulburarea de personalitate evitanta se caracterizeaza prin evitarea interactiunilor sociale care presupun un risc de refuz, umilire sau critica. Medicii diagnosticheaza tulburarea de personalitate evitanta pe baza unor simptome specifice, cum ar fi evitarea situatiilor sociale din frica de rejectie, sentimentul de inadecvare sociala sau de inferioritate. Oamenii care sufera de aceasta tulbuare ar putea beneficia de pe urma terapiei cognitiv-comportamentale sau altor tipuri de psihoterapii sau un plan terapeutic combinat cu medicamente.

Tulburarile de personaliate sunt tipare de gandire, perceptie si de reactie de lunga durata si persistente, ceea ce face persoana sa resimta un mare stres si sa ii afecteze abilitatea de a functiona. Tulburarea de personalitate afecteaza ambele sexe intr-un mod egal si se crede ca intre 0.5-1% din populatia planetei este afectata.

Factorii de risc pentru dezvoltarea tulburarii de personalitate evitanta pot fi si cei care apar in formarea identitatii inca din copilarie. De exemplu, atitudinea parintilor sa fie una hiperprotectiva si depreciativa care franeaza dorinta de activitati sociale. Acest lucru se materializeaza in viata adulta drept o viziune negativa asupra sineului si una hiperpozitiva si uneori deformata asupra realitatiii exterioare.

Gentica individului si factorii de mediu pot contribui la dezvoltarea tulburarii. De exemplu, oamenii pot avea anxietate innascuta in situatii sociale si/sau sa experimenteze rejectie si marginalizare de la inceputul copilariei. Evitarea situatiilor sociale s-a observat la copii incepand de la varsta de 2 ani.

Persoanele cu tulburare de personalitate evitanta fug de interactiuni sociale, chiar si la serviciu, din frica de a fi respinsi, criticati sau ca oamenii ar putea sa nu fie de acord cu ei. De exemplu: pot sa refuze o promovare pentru ca le e frica sa nu fie judecati de colegi, pot sa evite sedinte sau pot sa evite sa isi faca prieteni noi cu exceptia situatiei in care sunt siguri ca o sa fie apreciati.

Indivizii care sufera de aceasta tulburare de personalitate presupun ca oamenii din jurul lor o sa fie critici sau dezaprobatori la adresa lor pana cand exista dovezi clare care se sustina contrariul. Asadar, inainte de intra intr-un grup sau intr-o relatie aproapiata cu cineva, aceste persoane au nevoie continua si repetata de asigurare, suport si acceptare non-critica.

Ei evita sa vorbeasca despre ei insisi din frica de a fi batjocoriti sau umiliti. Le este frica sa participe in activitati noi sau sa isi asume riscuri din motive similare. In aceste cazuri au tendinta sa exagereze riscurile sau sa acuze simptome minore drept scuze pentru neparticiparea lor. Pot sa prefere stiluri de viata limitate din cauza nevoii lor continue de siguranta si comfort.

Persoanele cu tulburare de personalitate sunt foarte senzitive la absolut orice fel de critica negativa, dezaprobare sau batjocora din cauza ca se gandesc permanent la faptul ca sunt criticati sau respinsi.

Sunt vigilenti pentru orice semn ce ar putea sa insemne un raspuns negativ la adresa lor. Modul lor de a se prezenta tensionati si anxiosi ii provoaca pe cei din jurul lor la critica si automat asta le valideaza sentimentele de inferioritate.

Stima de sine scazuta si sentimente de inadaptare ii coplesesc pe acesti oameni in situatii sociale, in special cele noi. Ei sunt retinuti in interactiunile cu oameni noi pentru ca se considera inadaptati, nedoriti si inferiori in raport cu ei. Au tendita de a fi tacuti si timizi pentru ca sunt inspaimantati ca odata ce o sa spuna ceva, o sa fie contrazisi imediat.

Ei tanjesc dupa interactiune sociala, dar frica lor de a-si pune starea de bine in mainile altora este mai puternica. Din cauza ca isi limiteaza interactiunile sociale au tendinta de a fi relativ izolati si sa duca lipsa unui grup social ce ar putea sa le ofera suportul emotional de care ar avea nevoie.

Un psihiatru foloseste criterile din Manualul de Diagnostic si Clasificarea Statistica a Tulburarilor Mentale, editia a V-a ( DSM-5) pentru a pune un diagnostic de tulburare de personalitate evitanta.

Pentru ca un medic sa poata diagnostica o persoana cu tulburare de personalitate evitanta, ea trebuie sa evite in mod consitent interactiunea sociala, sa se simta inadecvata, si sa fie hiper sensibila la critica si respingere, cum este prezentat de cel putin patru dintre urmatoarele:
• Evita activitati profesionale care presupun contacte interpersonale semnificative din cauza fricii de a fi criticat, dezaprobat sau respins
• Nu este dispus sa se implice in relatii cu alte persoane decat daca este sigur ca este simpatizat
• Este rezervat in relatiile apropiate din cauza fricii de a se face de rusine, de a fi ridiculizat sau umilit
• Este preocupat de posibilitatea ca ar putea fi criticat sau respins in diferite conjuncturi sociale
• Este inhibat cand este confruntat cu situatii interpersonale noi, deoarece are sentimente de inadecvare
• Se considera inapt din punct de vedere social, lipsit de atractivitate, sau inferior altora
• Nu doreste sa isi asume riscuri sau sa se angajeze in activitati noi de teama ca il pot pune intr-o situatie jenanta.

De aseamenea simptomele trebuie sa apara din debutul perioadei adulte.

1. terapia cognitiv-comportamentala se focalizeaza pe dobandirea de abilitati sociale,
2. alte tipuri de psihoterapie: terapia dialectic-comportamentala, terapie bazata pe mentalizare, terapia schemelor cognitive
3. farmacoterapie: anxiolitice si antidepresive pentru tratamentul tulburarilor asociate.

In gestionarea terapeutica este foarte importanta transmiterea de mesaje flexibile si de incurajare, centrate pe intelegerea empatica si crearea unei realitati in care nu mai exista discrepanta intre realitatea interioara si cea exterioara.

Tratamentul general pentru tulburarea de personalitate evitanta este foarte asemanator cu tratamentul tuturor tipurilor de tulburari de personalitate. Persoanele care sufera de aceasta tulburare au tendinta sa evite tratamentul. Daca persoana sufera si de fobie sociala, urmatorele tratamente pot fi eficiente: terapia cognitiv-comportamentala organizata in grup si alte tipuri de terapie de grup in care participantii sufera de dificultati asemanatoare; terapie individuala care sa il sustina si care sa fie atenta la hipersensibilitatea persoanei pentru respingere si critica negativa.

Psihoterapia psihodinamica poate fi de ajutor, deorece ea se concentreaza pe conflicte subiacente. Antidepresivele cum ar fi inhibitori ai recapatarii de serotonina (serotonin reuptake inhibitors sau SSRI) si anxioliticele (benzodiazepinele, pregabalina sau gabapentina) pot ajuta prin reducerea anxietatii suficient cat persoanele care sufera de tulburarea de personalitate evitanta sa poata faca fata in situatii sociale.

Bibliografie:
1. W. John Livesley, Roseann Larstone - Handbook of Personality Disorders: Theory, Research, and Treatment, Guilford Press, London, 2018.
2. DSM-5, Manual de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale, Ed. Callisto, 2016.
3. Evaluare psihiatrica. Dinamica si particularitati - Aurel Nirestean, Emese Lukacs, Ed. University Press, 2018.
4. Avoidant Personality Disorder, Mark Zimmerman, MSD Manual – Consumer Version, reviewed on May 2021.