Ticurile faciale

Ticurile faciale sunt miscari rapide si incontrolabile sau spasme, care implica adesea muschii ochilor sau ai fetei.

Cele mai comune tipuri de ticuri faciale involuntare includ clipitul repetitiv, privitul crucis, incretitul nasului si spasmele localizate in jurul gurii.

Ca si alte tipuri de ticuri, cele faciale, cum ar fi cele prezente la nivelul ochilor sunt cel mai frecvent intalnite la copii, dar pot sa persiste si la varsta adulta.

Spre deosebire de miscarile voluntare, ticurile sunt dificil de controlat si desi unii oameni reusesc sa suprime ticurile faciale pentru o perioada scurta de timp, acestea revin si chiar se manifesta perioade mai indelungate de timp.

Pentru unele persoane ticurile faciale sunt temporare si dispar dupa cateva saptamani sau luni.

Acest lucru este valabil mai ales in cazul copiilor care dezvolta ticuri in perioadele de stres intens.

Pentru altii, ticurile faciale sunt probleme pe termen lung si pot dura ani de zile. In anumite situatii, medicii stabilesc diagnosticul de ticuri motorii cronice.

Ticurile, apar cel mai frecvent la copii si in unele cazuri pot persista pana la maturitate.

Frecventa aparitiei ticurilor la baieti este de pana la patru ori mai mare decat la fete. Cauza aparitiei ticurilor este necunoscuta, dar se pare ca cele mai severe ticuri sunt declansate de stres.

Ticurile sunt caracterizate de spasme repetate, asemanatoare cu miscarile musculare necontrolate, cum ar fi:

- clipitul repetitiv

- grimase

- spasme localizate la nivelul gurii

- incretirea nasului

- privitul crucis

- smucind sau lovindu-se cu capula

- tingerea altor persoane sau lucruri

- tusind, mormaind sau adulmecand

- repetarea unui sunet sau a unei fraze – intr-un numar mic de cazuri, acesta poate fi ceva obscen sau ofensator

Ticurile se pot intampla aleatoriu si pot fi asociate cu ceva precum stresul , anxietatea , oboseala, entuziasmul sau fericirea. 

Specialistul va diagnostica de obicei, un tic in urma unui examen fizic.

Nu sunt necesare teste speciale, insa in cazuri rare, se poate efectua un EEG pentru a se stabili daca sunt prezente si convulsii care pot sta la baza ticurilor.

Ticurile care apar in copilarie si sunt de scurta durata, nu necesita tratament.

In cazul in care un copil manifesta un tic facial si i se atrage constant atentia, situatia se poate agrava sau perioada de manifestare a ticului se poate extinde.

Un mediu cu cat mai putini factori de stres poate diminua frecventa aparitiei ticurilor si in timp, va contribui la disparitia acestora.

Programele prin care stresul va fi inlaturat ar putea fi la fel de utile.

Daca ticurile afecteaza grav viata unei persoane, medicamente cum ar fi risperidona ar putea fi recomandate.

Se va solicita ajutorul specialistului atunci cand ticurile:

- afecteaza mai multe grupe musculare

- sunt persistente

- sunt severe.

Ticurile faciale sunt in general diagnosticate in urma constatarilor facute de catre pacient sau parinte si a examenului fizic.

In cazuri foarte rare, atunci cand ticurile sunt atipice, medicul poate recomanda realizarea unei EEG pentru a se exclude prezenta convulsiilor sau a bolilor sistemului circulator.

Exista o varietate de optiuni de tratament pentru ticurile faciale, care ar putea include medicamente eliberate pe pe baza de prescriptie medicala, psihoterapie (cognitiv-comportamentala), tehnici de relaxare precum si remedii naturiste din plante si homeopate.

Cand ticurile sunt temporare, tratamentul nu este, in general, cea mai buna optiune.

A face un copil constient de ticurile sale va inrautati situatia astfel incat expectativa vigilenta si abordarea in functie de evolutia situatiei ar fi cele mai bune optiuni.

Cand ticurile faciale influenteaza sau interfera cu aspecte ale vietii de zi cu zi, medicul poate recomanda medicamente cum ar fi risperidona, utila pentru controlul acestora.

Ticurile ar putea deveni o problema foarte frustranta, intrucat pot determina probleme sociale si pot afecta si alte aspecte ale vietii. 

- Zincul este un ingredient intalnit in multe preparate homeopate si este recomandat nu doar pentru ca sprijina sistemul imunitar ci si pentru ca ajuta la absorbtia mineralelor din organism, este excelent pentru calmarea sistemului nervos, a spasmelor musculare, miscarilor nervoase, in mod special a celor rezultate in urma epuizarii si stresului. 

Ticurile, de la clipitul repetitiv la grimase faciale, sunt destul de jenante si inconfortabile atat pentru copil cat si pentru adulti iar incercarea de a le controla devine chiar epuizanta, iar obsesia opririi ticurilor poate determina autocritica, pierderea increderii in sine si chiar anxietate sociala.

Ticurile faciale nu necesita de cele mai multe ori tratament, dar in cazul sindromului Tourette, bolnavilor li se pot administra antipsihotice care sunt de folos inclusiv pentru tratamentul unor boli cum ar fi schizofrenia, tulburarile de deficit de atentie sau comportamente obsesiv-compulsive.

Totusi, aceste medicamente nu au fost concepute pentru a vindeca ticurile faciale si este posibil sa nu fie tot timpul eficiente.

Depresia, insomnia, cresterea in greutate, disfunctiile sexuale, anxietatea sunt doar cateva dintre numeroasele efecte secundare nedorite care ar putea fi cauzate de astfel de medicamente.

Unele dintre aceste medicamente pot chiar sa agraveze ticurile pe termen lung.

Cu toate acestea, exista modalitati naturale si chiar psihoterapie, care ar putea ameliora ticurile faciale, strategii naturiste si lipsite de efecte secundare negative.