Strategii de ingrijire in cazul delirului postoperator

Delirul postoperator este o afectiune care apare dupa o interventie chirurgicala si afecteaza in cea mai mare parte persoanele in varsta, dar nu obligatoriu.

Se defineste ca o stare de confuzie acuta, ce se caracterizeaza prin diminuarea atentiei si a nivelului de constienta, dar si prin tulburari de gandire.

Inainte de a se pune diagnosticul de delir, trebuie eliminate alte posibilitati, precum dementa preexistenta. Adesea, simptomele delirului si ale dementei sunt asemanatoare, iar aceste doua afectiuni pot fi confundate.

De asemenea, studiile au constatat ca delirul postoperator poate ramane nedescoperit de multe ori la pacientii in varsta.

Din cauza riscului de a confunda aceste afectiuni, ele trebuie bine diferentiate. Una dintre principalele diferente consta in faptul ca delirul este o afectiune reversibila, in timp ce dementa nu este.

Astfel, dupa punerea diagnosticului corect de delir, se poate oferi un tratament adecvat pentru a inversa starea. Daca nu se intampla acest lucru, iar tratamentul este intarziat sau eronat, recuperarea se va face cu dificultate putand sa aiba multe consecinte negative asupra pacientului si familiei sale.

O alta diferenta este reprezentata de viteza de evolutie a celor doua afectiuni. Delirul se dezvolta intr-o perioada scurta de timp, in timp ce dementa poate fi destul de insidioasa in evolutie.

De asemenea, delirul poate fi cauzat de o consecinta fizica a unei afectiuni medicale generale, precum un dezechilibru hidro-electrolitic, rezultat in urma unei operatii.

Delirul nu este o afectiune degenerativa, precum dementa, ci este legat de o tulburare medicala ce a provocat modificari ale homeostaziei si ale functiei normale corporale a individului.

Dobandirea istoricului medical personal si familial in mod cuprinzator si detaliat, dar si efectuarea unor examinari fizice si psihice frecvente si amanuntite reprezinta metode prin care se pot obtine informatii pretioase cu privire la starea pacientului.

Acest lucru poate ajuta la diagnosticarea delirului in timp util si corect.

Semnele si simptomele delirului postoperator pot fluctua la o persoana pe parcursul unei perioade de 24 de ore. De asemenea, simptomele variaza de la persoana la persoana, dar cele mai frecvente simptome prezentate includ:

- Constientizarea redusa a mediului inconjurator;
- Scaderea capacitatii de a mentine atentia;
- Distragere usoara;
- Tulburari de memorie si de vorbire;
- Dezorientare temporo-spatiala si confuzie;
- Tulburari de perceptie, precum iluzii si halucinatii.

Un aspect important de retinut in privinta unei persoane care sufera de delir postoperator este faptul ca starea de confuzie poate reprezenta un indicator timpuriu al infectiei, dezechilibrelor hidro-electrolitice sau a deteriorarii fizice.

Ca urmare, monitorizarea fizica si psihica frecventa a unei persoane cu delir postoperator este o parte esentiala a ingrijirii corecte.

Este foarte important ca motivul pentru care delirul a aparut sa fie identificat si tratat cu promptitudine. Astfel, efectele delirului pot fi inversate, perspectiva de viitor imbunatatindu-se.

Identificarea cauzelor este strans legata de implementarea unor strategii de ingrijire si gestionare a persoanei ce sufera de delir postoperator.

Delirul postoperator este, asa cum ii mentioneaza si numele, delirul care apare la persoanele care au fost operate. Delirul poate fi produs de o varietate de factori, printre care:

- Dezechilibrul hidro-electrolitic;
- Deshidratarea;
- Hipoxia;
- Hipercapnia;
- Dezechilibre acido-bazice;
- Diferite infectii, precum cele ale tractului respirator sau urinar;
- Administrarea de medicamente, inclusiv anticolinergice, benzodiazepine, opioide si medicamentele cu actiune depresiva asupra sistemului nervos central;
- Durerea;
- Pierderi de sange;
- Scaderea debitului cardiac;
- Insuficienta cardiaca;
- Infarctul miocardic acut;
- Hipotermie sau hipertermie;
- Mediul inconjurator necunoscut;
- Urgentele chirurgicale;
- Retentia urinara;
- Fecalom;
- Abstinenta de la consumul de alcool.

De asemenea, exista anumiti factori de risc pe care indivizii ii pot avea si le pot creste riscul de aparitie a delirului postoperator. Acesti factori de risc sunt reprezentati de:

- Varsta inaintata;
- Istoricul de abuz de alcool;
- Reducerea functiei cognitive;
- Imobilizarea la pat;
- Existenta in istoricul medical a altor tipuri de interventii chirurgicale, inclusiv urgente.

Asistentul medical reprezinta persoana care trebuie sa ingrijeasca pacientul imediat dupa interventia chirurgicala, dar si familia trebuie sa cunoasca anumite strategii importante de ingrijire.

Pe langa monitorizarea stricta a pacientului, trebuie evaluat si mediul inconjurator al acestuia. Astfel, persoana operata trebuie sa fie amplasata intr-o camera bine luminata si aerisita, in care orientarea sa se faca usor.

De asemenea, zgomotele necunoscute sau care ar putea avea efecte negative trebuie inlaturate.

Amplasarea unui ceas si a unui calendar reprezinta o metoda ce poate ajuta la sustinerea functiei cognitive imediat dupa operatie, dar poate ajuta si la mentinerea unui ritm veghe-somn adaptat la ritmul zi-noapte.

In mod ideal, pacientul trebuie sa aiba un somn neintrerupt, de aproximativ 8 ore. Implicarea pacientului in conversatii si in orice activitati de ingrijire care apar ii ofera acestuia senzatia de independenta si poate ajuta la gestionarea delirului postoperator.

Totusi, trebuie luata in considerare si situatia in care pacientul devine agitat si exista anumite probleme de siguranta. Astfel, pacientul isi poate scoate perfuziile, sondele sau tuburile de dren, in dorinta de a se ridica din pat si de a pleca.

De asemenea, trebuie cunoscut faptul ca persoanele cu delir postoperator au un risc crescut de cadere.

Pacientul nu trebuie sa fie imobilizat, deoarece acest lucru poate agrava confuzia. Totusi, in cazul in care situatia impune imobilizarea, trebuie sa se tina cont de riscul de aparitie a escarelor de decubit si a trombozei venoase profunde.

Supravegherea pacientului pe o perioada cat mai lunga este extrem de importanta.

Tratamentul medicamentos al delirului postoperator trebuie evitat cat mai mult posibil, deoarece pot exista efecte secundare.

Totusi, daca este necesar, medicul poate prescrie medicamente, precum lorazepam sau haloperidol.

In cazul in care delirul postoperator a fost atribuit durerii, personalul medical trebuie sa se asigure ca aceasta este gestionata corespunzator si ca nu creste confuzia pacientului.

Delirul postoperator este o complicatie importanta ce poate sa apara dupa o interventie chirurgicala. Aceasta afectiune poate avea ca rezultat atat declinul functional al persoanei, cat si o spitalizarea mai lunga.

Delirul postoperator creste, de asemenea, riscul pacientului de a dezvolta alte complicatii in timpul spitalizarii, precum caderi, pneumonie de aspiratie sau escare de decubit.

Durata delirului variaza de la persoana la persoana, dar la aproximativ 50% dintre pacientii cu delir simptomatologia dispare in decurs de 2 zile. Totusi, se estimeaza ca simptomele delirului pot sa persiste chiar si o luna de la operatie.

Pacientii cu delir postoperator necesita supraveghere si suport permanent, iar implementarea unor strategii corespunzatoare poate imbunatati perspectiva de viitor a acestora.