Sindromul Cotard -

Denumit dupa numele neurologului francez Jules Cotard - care a descris pentru prima oara afectiunea, sindromul presupune negarea propriei existente.

Sindromul Cotard este un sindrom rar intalnit care implica depresie, ideatie suicidara si credinta pacientului ca viata sa a luat sfarsit si ca este deja mort.

In unele cazuri, pacientii au impresia ca trupul lor este deja in proces de putrefactie si ca organismul este lipsit de sange sau organe interne.

In putine dintre cazuri, pacientii se considera zei, nemuritori. Se presupune ca afectiunea are origini neurologice sau psihice.

- Depresie;

- Ganduri de suicid;

- Gandire negativa;

- Negarea propriei existente;

- Negarea nevoii de hrana;

- Credinta ca trupul nu mai exista;

- Credinta ca viata s-a sfarsit;

- Autointitularea drept zeu, nemuritor;

- Impresia ca trupul este in stare de putrefactie;

- Considerarea trupului ca fiind vid - lipsit de sange sau organe interne;

Sindromul Cotard este intalnit in afectiunile psihice severe - psihoze - cum ar fi schizofrenia sau tulburarile bipolare, dar poate aparea si in contextul afectiunilor neurologice, si este asociat in mod particular cu depresia si migrena.

Cauza exacta a sindromului Cotard este necunoscuta.

Exista anumite afectiuni care cauzeaza cel mai probabil acest sindrom:

 - Dementa (pierderea memoriei si a capacitatii de judecata)

- Encefalopatie (o afectiune, in care un virus sau o toxina afecteaza creierul)

- Scleroza multipla (o boala invalidanta grava a creierului si a maduvei spinarii)

- Boala Parkinson (afectarea celulelor nervoase din creier care duce la tremor, rigiditate si dificultati de mers)

- Accident vascular cerebral

- Hemoragie subdurala (hemoragie in afara creierului)

- Epilepsie

- Migrena

Persoanele in varsta de 50 de ani sunt expuse riscului de a face sindromul Cotard. Persoanele cu urmatoarele afectiuni prezinta un risc mai mare:

- Antecedente de boli mintale

- Depresie

- Schizofrenie

- Abuz de substante

- Tumoare pe creier

- Accident vascular cerebral

- Cheag de sange in creier

- Leziuni la nivelul creierului

- Tulburare bipolara la adolescenti

Deoarece sindromul Cotard nu este o boala de sine statatoare, ci doar o colectie de simptome (sindrom) care apare in cursul altor boli, nu are criterii standardizate de diagnosticare.

Medicul poate exclude alte afectiuni pentru a confirma diagnosticul de sindrom Cotard.

Medicul ar putea intreba despre simptome sau despre orice factori de risc.

Gestionarea sindromului Cotard implica terapia medicamentoasa si o forma de terapie de discutie numita terapie cognitiv-comportamentala (CBT) sau psihoterapie.

Aceste terapii pot ameliora sindromul Cotard intr-o mare masura.

Medicamentele utilizate pentru a trata sindromul Cotard includ urmatoarele:

- Antipsihotice

- Medicamente anxiogenetice

- Antidepresive

- Terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi alegerea preferata de terapie in cazul esecului medicatiei si al terapiei prin discutii.

Terapia ECT implica trimiterea unor mici curenti prin creier. Acest lucru modifica chimia creierului pentru a ameliora unele dintre simptome.

Desi simptomele sunt severe, sindromul Cotard este vindecabil prin tratament.

In general, terapia electroconvulsivanta (ECT) este benefica in comparatie cu medicamentele in tratarea sindromului Cotard.

S. este o casnica de 28 de ani insarcinata in luna a 6-a, care s-a prezentat la camera de garda acuzand simptome precum tulburari de somn, scaderea apetitului alimentar si a interesului fata de activitatile desfasurate zilnic.

Totodata, pacienta a mentionat ca ficatul ii este in stare de putrefactie, inima si stomacul ii lipsesc in totalitate iar atunci cand se deplaseaza nu isi simte corpul.

Simptomele au aparut in momentul in care, alaturi de sotul sau, pacienta s-a mutat in chirie intr-un apartament foarte mic, din cauza deselor neintelegeri cu socrii.

Intr-o prima faza, S. a fost cuprinsa de sentimentul de singuratate care i-a provocat lipsa interesului fata de orice activitate, tulburari de somn si palpitatii. Au aparut apoi sentimentele de vina si regretele parasirii vechii locuinte.

Ingrijorat, sotul sau a convins-o sa mearga la un consult medical, care s-a finalizat cu diagnosticul de sindrom de oboseala cronica si prescrierea unui tratament axat pe multivitamine; dupa sase saptamani de tratament, simptomele au persistat, astfel inca S. a decisa sa consulte un alt medic.

La indrumarea acestuia, a urmat apoi timp de 2 saptamani un tratament menit sa-i amelioreze disconfortul abdominal (cauzat de lipsa stomacului si putrezirea ficatului).

Lipsa rezultatelor, l-au determinat pe medic sa transfere cazul unui chirurg. Dupa investigatii multiple, incluzand ultrasonografii si endoscopii, neincrezator in simptomele prezentate de pacienta, chirurgul i-a prelungit tratamentul initial, la care a adaugat un antibiotic.

Depasita de situatie, dupa noi consultatii si medici neincrezatori care i-au catalogat simptomele vagi, pacienta a incercat sa se sinucida, ajungand astfel in atentia unui psihiatru.

Pe parcursul consultatiei, pacienta a uimit printr-un discurs coerent si relevant; a acuzat insomnie, letargie, dificultati de concentrare si deznadejde.

Desi in stare avansata de depresie, pacienta a zambit ocazional, pe seama neincrederii medicilor in simptomele relatate; nu a aratat nici un fel de ingrijorare fata de sarcina, si a manifestat sentimente ambivalente - dragoste si ura - fata de copilul sau nenascut.

Toate examenele si testele fizice au fost in paramentri normali, cu exceptia nivelului hemoglobinei - 8,5 mg/dl - anemie;

Diagnosticul final: tulburare depresiva majora si sindrom Cotard.

Dupa opt saptamani de tratament, starea pacientei s-a imbunatatit.

Concluzii

Importanta acestui caz rezida din faptul ca deseori, simptomele afectiunilor psihice relatate de pacienti sunt tratate cu neincredere de catre medici si diagnisticate ca fiind vagi, lipsite de importanta (in special in cazul sindroamelor rar intalnite).

Sindromul Cotard este rar intalnit, mai ales in randul tinerilor.

Cazul prezentat, al femeii de 28 de ani, este primul caz raportat la o femeie insarcinata.

Intarzierea diagnosticarii cauzate de nefamiliaritatea psihiatrilor cu simptomatologia bolii, are ca rezultat agravarea afectiunii si intarzierea inceperii unui tratament adecvat (mai ales tinand cont de faptul ca bolnavii de Cotard au risc crescut de suicid).