Sindromul Asperger

Sindromul Asperger se caracterizeaza printr-o tulburare a dezvoltarii, in care individul afectat are dificultati in intelegerea modalitatilor de interactiune sociala.

Persoanele cu sindrom Asperger au unele manifestari de autism (concentrare anormala asupra propriei persoane, caracterizata prin tulburari grave de comunicare, dificultati de concentrare si interactiune sociala), in special abilitati sociale slabe si tendinta spre rutina.

Totusi, spre deosebire de cei cu autism, copiii cu sindromul Asperger incep sa vorbeasca in jurul varstei de 2 ani (varsta la care se dezvolta vorbirea in mod normal). Nivelul lor de inteligenta este normal sau superior normalului.

Atat autismul, cat si Sindromul Asperger sau alte tulburari pervasive de dezvoltare au fost reunite sub un singur diagnostic, Tulburarea de Spectru Autist, introdus din 2013 in ultima versiune a Manualului de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale.

Nu se cunoaste cauza exacta a sindromului Asperger. Sindromul Asperger tinde sa fie transmis pe cale genetica (tendinta ca boala sa fie regasita la mai multi membrii ai unei familii), cu toate ca cercetatorii nu au descoperit exact care este gena vinovata. Multi specialisti considera ca exista si alti factori ce tin de mediul individului, care ar putea juca un rol in producerea bolii, cum ar fi infenctiile virale in timpul sarcinii, complicatiile aparute la nastere sau expunerea la chimicale periculoase sau anumite medicamente in utero.

Au existat si unele tendinte de a incrimina vaccinurile, lipsa dragostei materne sau a traumelor emotionale in aparitia tulburarilor de spectru autist, dar studiile acumulate in ultimii ani au dovedit excluderea lor din lista factorilor cauzatori.

Exista mai multe simptome prin care ar putea sindromul Asperger sa se manifeste. Copilul poate avea simptome variate ca si intensitate, de la usoare pana la severe si, de asemenea, se pot manifesta cateva sau mai multe dintre acestea. Datorita varietatii largi a simptomatologiei, nu exista doi copii cu sindrom Asperger care sa se manifeste la fel.

Simptome in timpul copilariei

Parintii remarca de obicei simptomele sindromului Asperger in momentul in care copilul lor incepe sa mearga la gradinita si sa interactioneze cu alti copii.

Acesti copii afectati de sindromul Asperger pot sa se manifeste in urmatoarele moduri:

- incapacitatea de a invata tehnici de interactiune sociala si lipsa unor abilitati sociale innascute, precum capacitatea de a "citi" limbajul trupului, de a incepe si mentine o conversatie si de a-si astepta randul pentru a vorbi

- ii displace orice schimbare in rutina zilnica

- lipsa de empatie (capacitatea de a recunoaste si a relata emotiile la cei din jur)

- incapacitatea de a recunoaste modificari subtile in tonul si accentul conversatiei, prin care vorbitorul schimba sensul unei relatari; astfel, copilul nu va putea intelege o gluma, sau un comentariu sarcastic va fi perceput ca atare; de asemenea, relatarile lui vor fi lipsite de tonuri, accente si intonatie si, astfel, vor fi dificil de inteles

- poate avea un mod formal de a vorbi care este prea avansat comparativ varstei sale

- poate evita sa priveasca direct in ochii celor din jur

- poate avea expresii si posturi aparte

- poate fi preocupat doar de unul sau cateva lucruri despre care stie foarte multe; multi copii cu sindromul Asperger par a fi interesati excesiv de activitati neobisnuite, precum rezolvarea de puzzle-uri, proiectarea de case, desenarea unor scene extrem de detaliate sau pot fi pasionati de astronomie

- pot sa vorbeasca mult, de obicei despre subiectul favorit; este des intalnit monologul; gandurile private sunt frecvent exteriorizate

- este posibil sa aiba o dezvoltare motorie intarziata; copilul poate invata mai greu modul de utilizare a furculitei si a linguritei, de a merge pe bicicleta sau cum sa prinda o minge; poate avea un mod ciudat al mersului, iar scrisul de mana este frecvent deficitar

- poate fi extrem de sensibil si sa reactioneze exagerat la zgomote de intensitate mare, la lumini, la gusturi intense sau texturi aparte

- poate avea o capacitate de memorare dezvoltata si abilitati aparte in matematica; copilul poate fi capabil sa memoreze date, formule si numere de telefon cu o neobisnuita acuratete in ceea ce priveste detaliile.

Cu toate ca aceasta afectiune este in multe moduri asemanatoare cu autismul, copilul cu sindromul Asperger are, in mod tipic, abilitati normale spre avansate ale limbajului si intelectului. De asemenea, cei cu sindrom Asperger, in mod tipic, intampina dificultati in a-si face prieteni si in a se implica in activitati sociale.

Simptome in adolescenta si la adultul tanar

Majoritatea simptomelor persista in timpul adolescentei si, cu toate ca bolnavul poate incepe sa deprinda abilitati de interactiune sociala, dificultatile in comunicare raman. Probabil ca vor avea in continuare dificultati in a intelege comportamentul anturajului.

Adolescentul cu sindrom Asperger, precum ceilalti adolescenti, va dori sa-si faca prieteni, dar se poate simti timid sau intimidat la abordarea celor de varsta lui. Se va simti diferit de ceilalti. Datorita faptului ca ceilalti adolescenti pun mare pret pe a fi si a arata "de gasca", efortul de a se integra poate deveni frustrant si epuizant emotional pentru adolescentii cu sindrom Asperger. Pot fi imaturi, comparativ cu varsta lor biologica si pot fi naivi si prea increzatori, ceea ce ii va face tinte usoare pentru batjocura si cicalire.Toate aceste dificultati pot determina adolescentii cu sindrom Aspernger sa devina izolati si retrasi din punct de vedere social si sa sufere de depresie si anxietate.

Totusi, unii dintre adolescentii suferinzi de sindromul Asperger, sunt capabili sa-si creeze si intretina cateva prietenii de-a lungul anilor de scoala. Unele dintre trasaturile clasice ale sindromului Asperger pot functiona in beneficiul adolescentului. Adolescentii cu sindrom Asperger sunt in mod tipic dezinteresati in a urmarii normele sociale si de a gandi dupa niste norme conventionale, permitand dezvoltarea unei gandiri creative si urmarirea unor interese si scopuri originale. Tendinta lor de a agrea regulile si, de asemenea, onestitatea lor caracteristica, ii poate sprijini in a excela la scoala si pe plan civic.

Simptomele adultului

Sindromul Asperger este o afectiune prezenta pe toata durata vietii, cu toate ca are tendinta de a se stabiliza cu timpul si, de asemenea, uneori se remarca ameliorari. De obicei adultii reusesc sa atinga o mai buna intelegere a propriilor defecte si calitati. Sunt capabili sa acumuleze abilitati sociale si sa invete cum sa reactioneze in societate, in functie de comportamentul anturajului. Multi oameni cu sindromul Asperger se casatoresc si au copii.

Unele calitati care sunt tipice sindromului Asperger, precum memoria excelenta si capacitatea de concentrare, pot creste sansele unei educatii universitare si a unei cariere de succes. Multi oameni cu sindrom Asperger par fascinati de tehnologie si optiunea cea mai frecventa in alegerea carierei este cea de inginer. Totusi, cariera in domeniul stiintific este, fara indoiala, singura in care acestia exceleaza. Intr-adevar, multe personalitati istorice au avut simptome ale sindromului Asperger, inclusiv Wolfgang Amadeus Mozart, Albert Einstein, Marie Curie si Thomas Jefferson.

Boli asociate

Multi copii cu sindrom Asperger au boli asociate si pot avea si simptomele acestora. Printre afectiunile asociate se numara:

- tulburarea caracterizata de deficitul de atentie si hiperactivitate (ADHD);
- tulburare anxioasa;
- depresie (mai ales la adolescenti);
- comportament obsesiv-compulsiv;
- tulburarea de anxietate sociala.

Sindromul Asperger este o tulburare a dezvoltarii, prin care individul intampina dificultati in a intelege cum sa interactioneze din punct de vedere social.

Stabilirea diagnosticului se realizeaza cel mai bine prin culegerea de informatii de la parinti, medici, profesori si alti indivizi implicati in ingrijirea si supravegherea copilului, caci acestia sunt cei care cunosc cel mai bine comportamentul copilului. Diagnosticul de sindrom Asperger se stabileste atunci cand se intalnesc anumite criterii.

Acestea includ:

- interactiuni sociale defectuoase
- comportament, interese si activitati neobisnuite
- limbaj dezvoltat normal
- lipsa tulburarilor in dezvoltarea abilitatilor de autoingrijire si a curiozitatii fata de mediul inconjurator.

Specialistii in domeniu vor analiza istoricul medical al copilului si vor obtine informatii in ceea ce priveste dezvoltarea acestuia, inclusiv date despre dezvoltarea motorie, a limbajului, despre domeniile de interes ale copilului si a interactiunilor de natura sociala.

De asemenea, specialistul se va interesa despre sarcina si despre istoricul medical in familie (ce alte boli au fost prezente la rudele directe ale copilului afectat).
Specialistul poate investiga copilul pentru a stabilii daca simptomatologia se datoreaza sindromului Asperger.

Se pot indica urmatoarele forme de evaluare:

- test psihologic prin care se evalueaza intelectul si capacitatea de invatare, IQ-ul (coeficient de inteligenta) si abilitatile motorii; se poate realiza, de asemenea, un test de personalitate

- evaluarea capacitatii de comunicare, prin care se testeaza gradul de dezvoltare a limbajului; copiii se testeaza pentru a evidentia capacitatea lor de intelegere si de utilizare a limbajului in comunicare; de asemenea se testeaza si formele non-verbale de comunicare, alaturi de limbajul non-literal, precum umorul sau metafora; se vor urmarii tonul, intensitatea si accentele utilizate de copil

- examinare psihiatrica prin care specialistul va evalua relatiile copilului cu familia si apropiatii, reactia la situatii noi si capacitatea acestuia de a intelege sentimentele celorlalti, precum si comunicarea indirecta, precum sarcasmul si cicalirea; medicul psihiatru va observa copilul acasa si la scoala; de asemenea se vor investiga si alte posibile afectiuni, precum anxietatea si depresia, tulburari care se regasesc frecvent la cei cu sindromul Asperger.

La momentul stabilirii diagnosticului, medicul specialist va concluziona daca copilul intruneste criteriile de diagnostic publicate in Manualul de Diagnostic si Statistica a Bolilor Mentale (DSM-IV-TR) si ICD-10.

Intentia tratamentului in cazul sindromului Asperger, este de a inbunatatii abilitatile copilului de a interactiona si de a deveni astfel, eficient in societate si capabil sa se autointretina. Deoarece fiecare pacient suferind de sindrom Asperger este unic in ceea ce priveste numarul si severitatea simptomelor, tratamentul ar trebui sa fie destinat nevoilor individuale ale pacientului si disponibile in functie de resursele familiei. Tratamentul specific ESTE SIMPTOMATIC.

Obtinerea serviciilor

Se poate incepe prin contactarea scolilor, in scopul de a afla ce fel de servicii sunt disponibile pentru copil. Fiecare copil are dreptul la educatie. Legile obliga scolile sa puna la dispozitie serviciu educational pentru copiii cu inabilitati, copiii cuprinsi intre 3 si 21 de ani.

Se poate discuta cu personalul scolii pentru a se stabilii programul educational individual si scopurile acestuia. Programele educationale individuale sunt create pentru a se potrivi la nevoile copilului, bazandu-se pe gradul de dezvoltare al acestuia.

Programe scolare

Se vor analiza mai multe scoli pentru a se stabilii care dintre acestea se potriveste cel mai bine cu nevoile copilului. Criterii pentru alegerea scolii:

-se lucreaza cu grupuri de copii restranse ca numar
-exista un specialist in comunicare, specialist care poate ajuta la dezvoltarea abilitatilor sociale
-exista oportunitatea de a interactiona social intr-o forma organizata si supravegheata
-se insista pe acumularea de deprinderi utile in viata reala si se incurajeaza interesele si talentele speciale ale copilului
-se doreste individualizarea curriculei scolare (programa scolara)
-exista indrumatori care se isi pot concentra activitatea pe confortul emotional al copilului si care pot constitui ca o legatura a acestuia cu familia
-exista entuziasm si respect pentru diversitate si exista compasiune pentru elevi.

Parintele ar trebui sa fie mereu informat despre cum decurg lucrurile la scoala. Se poate scrie ca un fel de jurnal, in care parintii si profesorii isi noteaza alternativ observatiile in ceea ce priveste copilul afectat de sindromul Asperger si, astfel, se poate realiza o mai rapida si eficienta evaluare a modului in care copilul evolueaza.

Strategii de tratament

Tratamentul se centreaza pe imbunatatirea modului de comunicare, a abilitatilor sociale si a modului de comportament a copilului. Programul de tratament poate fi ajustat frecvent, pentru a se optimiza strategiile de abordare a copilului.

Se va insista pe calitatile copilului, prin incurajarea acestuia de a explora domeniile de interes. Integrarea in grupuri de copii orientati spre anumite activitati comune, precum si consilierea tintita pot fi de ajutor. Copiii cu sindrom Asperger care sufera si de alte afectiuni precum cele enumerate mai sus, pot fi mai solicitanti pentru parintii care deja intampina dificultati cu un copil cu nevoi speciale. Aceste boli auxiliare pot necesita tratament medicamentos specific, precum si alte forme de terapie.

Cercetatorii nu au descoperit inca, un mod de a preveni sindromul Asperger. Unele grupuri sustin ca vaccinul rubeola-rujeola-varicela (ROR) provoaca aparitia sindromului Asperger si autismul. Dar numeroase studii nu au putut dovedi legatura dintre aceste afectiuni si vaccinul mai sus amintit.

Medicii recomanda imunizarea copilului, deoarece lispa acestei masuri profilactice pune in pericol atat individul, cat si restul comunitatii in a dezvolta boli grave si, uneori, chiar letale.

Parintele trebuie informat in ceea ce priveste sindromul Asperger si are obligatia sa ofere un ambient placut si afectuos pentru copil. Parintele trebuie sa constientizeze ca, la fel ca si in cazul celorlalti, copilul sau are atat calitati cat si defecte si ca acesta are nevoie de sprijin, rabdare si intelegere pe cat de mult posibil.

Un element extrem de important este autoeducarea parintelui in ceea ce priveste boala copilului si in a afla care sunt perspectivele de viitor, pentru ca asa va putea sa-l ajute sa devina un individ independent. De asemenea, parintele va cere sfaturi medicului de familie, specialistilor si organizatiilor destinate celor bolnavi cu sindromul Asperger.

Se recomanda flexibilitate, creativitate si dorinta de a invata permanent din partea parintilor, in cazul cresterii unui copil cu sindrom Asperger.

Strategii generale pentru a avea succes

Copiii cu sindrom Asperger beneficieaza de pe urma rutinei zilnice in ceea ce priveste servirea mesei, facerea lectiilor si ora fixa de culcare. De asemenea acestia agreaza regulile si cerintele constante, care pentru ei semnifica mai putin stres si confuzie.Multi indivizi suferinzi de sindrom Aspenger, se descurca mai bine cu stilul de predare verbal (adica expunere in cuvinte, fara gestica). O expunere directa, concisa si fara ocolisuri este de asemenea utila.

Bolnavii cu sindrom Asperger au frecvent dificultati in a vedea lucrurile in ansamblu si au tendinta de a se concentra pe elemente mai mici, componente ale intregii probleme.

Din acest motiv, indivizii cu sindrom Asperger beneficieaza cel mai bine de stilul de predare in care se prezinta separat elementele unui intreg si astfel, treptat, copilul va percepe imaginea de ansamblu (copiii neafectati inteleg mai bine atunci cand li se preda mai intai imaginea de ansamblu, iar apoi sunt studiate elementele acesteia separat). Pot fi de ajutor si expunerile sub forma de imagini, scheme si material scris.

Trebuie stiut ca zgomotele de fond, precum ticaitul ceasului sau zumzetul neonului pot fi elemente ce distrag atentia copilului. Copii cu sindrom Asperger se maturizeaza mai lent.

De aceea, nu trebuie sa se solicite un comportament specific varstei biologice. Se va incerca identificarea si evitarea factorilor ce distrag atentia copilului. Copilul va fi pregatit pentru situatii dificile si va fi invatat cum sa le manipuleze.

Strategii pentru dezvoltarea abilitatilor sociale

E posibil ca individul sa nu inteleaga normele si regulile de ordin social pe care ceilalti copii le percep mult mai natural. Se vor da explicatii clare pentru motivul pentru care anumite moduri de comportament sunt solicitate si se vor impune reguli pentru acestea.

Se va incuraja copilul sa se uite in ochii celor din anturaj, in momentul in care i se vorbeste si i se va explica motivul pentru care acest lucru este necesar. Este indicat sa se ofere o mica recompensa in momentul in care copilul foloseste o abilitate sociala, mai ales cand aceasta nu i s-a solicitat.

Se vor practica activitati precum jocuri sau sedinte de intrebari urmate de raspunsuri, caci astfel copilul este nevoit sa astepte momentul cand sa vorbeasca si sa asculte ce zic ceilalti.

Prin jocuri in care cei implicati isi asuma diferite roluri si prin studierea comportamentului uman vazut in filme sau la televizor, copilul va intelege sentimentele celorlalti.

Parintele isi va invata copilul cum sa recunoasca si cum sa raspunda la anumite situatii in cadru social. I se pot oferi, ca ajutor, anumite replici pe care sa le poata da in anumite situatii, ca atunci cand i se face cunostinta cu o persoana noua. Tot prin joc cu personaje imaginare, copilul poate fi invatat cum sa interactioneze.

In cazul in care copilul are tendinta de a fi singuratic, i se va asigura un anturaj. Copilul va fi invatat notiuni precum cele de loc privat si public, pentru a intelege, astfel, ce fel de comportament sa abordeze in anumite situatii. De exemplu, imbratisarea poate fi nepotrivita la scoala, dar este permisa acasa.

Strategii in ceea ce priveste scolarizarea

Se vor utiliza sisteme vizuale, precum calendarele, listele si notitele, pentru a se putea realiza o mai buna organizare a lectiilor. Copilul va fi orientat se respecte programul de scoala. Inainte de a incepe anul scolar va fi revizuit cu copilul programul zilnic.

Copilul va fi protejat de cicaliri si batjocura anturajului. Se poate vorbi cu profesorii si consilierii scolari, despre invatarea celorlalti copii despre ce inseamna sindromul Asperger.

Este indicata asezarea copilului alaturi de copiii care inteleg boala acestuia si nevoile speciale pe care acesta le necesita. Tot acesti colegi mai intelegatori pot deveni prietenii copilului si ii pot fi companioni in timpul pauzelor.

Profesorului i se va solicita integrarea copilului in activitati care ar putea sa-i puna in valoare calitatile, precum cititul, scrisul dupa dictare si orele de arta (ex: pictura).

Se va incerca realizarea unei rutine zilnice in ceea ce priveste temele pentru acasa, prin stabilirea unei perioade fixe din timpul zilei pentru aceasta activitate si prin folosirea aceleiasi locatii (ex: biroul din camera copilului).

Se pot folosi recompense pentru motivarea copilului. I se poate permite sa se uite la televizor sau sa se joace jocul favorit la calculator, cand acesta se comporta bine.

Unii copii cu sindromul Asperger au dificultati la scrierea de mana. Acest lucru poate fi remediat prin scrierea temei pentru acasa la calculator.