Nevroza si comportamentele nevrotice

La ce se refera termenul de nevroza?

Nevroza este un termen mai vechi (aparut in secolul al XVIII-lea) si folosit in principal pentru acele afectiuni psihice care nu pot fi legate de o suferinta fizica. De asemenea, nevroza nu afecteaza capacitatea persoanei de a testa realitatea, adica nu se incadreaza in spectrul psihozelor. In anul 1980, odata cu publicarea DSM-III (Manualul de Diagnostic si Statistica a tulburarilor mentale), termenul de nevroza a fost eliminat din nosologia psihiatrica.
Nevroza mai poate fi confundata cu neuroticismul, o trasatura de personalitate care nu are acelasi impact asupra functionarii individului ca si unele dintre simptomele caracteristice nevrozelor.

Termenul de nevroza este unul complex si cuprinde mai multe notiuni si explicatii, provenite din diferite curente de gandire ale psihologiei.

Daca ar fi sa folosim termeni moderni pentru a descrie nevrozele, definitia ar suna in felul urmator: nevroza e o clasa de tulburari mintale cauzate de expunerea la stres cronic sau conflicte interpersonale si manifestate prin ganduri obsesive, anxietate si instabilitate emotionala. Tulburarile care s-ar incadra astazi in spectrul nevrozelor sunt:

Tulburarea obsesiv-compulsiva;
Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva;
Tulburarea de control al impulsurilor;
Tulburarile anxioase, printre care si fobiile.

Cu toate ca oamenii de stiinta nu sunt de acord cu privire la o definitie singulara a nevrozelor, de-a lungul timpului s-au conturat cateva caracteristici constante:

- instabilitate emotionala. Potrivit lui Hans Jurgen Eysenck, un psiholog German-Britanic, nevroza era definita ca o instabilitate sau labilitate emotionala;

- o afectiune generala a sistemului nervos. Primul care a folosit termenul de „nevroza” a fost medicul scotian Dr. William Kullen in 1769. El sustinea ca nevroza se refera la „tulburari de simt si miscare” cauzate de „o afectare generala a sistemului nervos”. Pentru Dr. Kullen, aici se includea si coma sau epilepsia.

- nu are interferenta cu capacitatea de a rationa sau functiona.

- cauzate de o experienta stresanta sau neplacuta. Sigmund Freud, parintele psihanalizei, sustine ca nevroza este o strategie de coping cauzata de emotii reprimate fara succes din experiente neplacute din trecut.

De exemplu, o fobie de caini poate fi determinat de un episod agresiv din trecut cauzat de patrupede.

- conflict intre doua evenimente psihice. Carl Gustav Jung credea ca nevroza este o confruntare intre constient si subconstient.

Exista mai multe tipuri de nevroze, dintre care enumeram:

• Nevroza astenica sau neurastenia;
• Nevroza isterica sau isteria;
• Nevroza obsesiva;
• Nevroza depresiva;
• Nevroza de razboi, cunoscuta in prezent ca Tulburare de Stres Post-traumatic.

Dr. Andre Moreau, un psihiatru specializat in psihanaliza si terapie Gestalt, scrie despre nevroza astfel:

“Noi avem cu totii, in anumite momente, comportamente nevrotice care nu raspund pe deplin situatiei prezente. Ele rezulta cel mai adesea din mecanismele de aparare. Sunt „esecurile” in comunicare sau comportamentele contaminate de conflictele neincheiate din trecut.

Prefer sa aduc exemple concrete in care o persoana aduce in prezent conflictele sale din prezent. 
Nevroza este incapacitatea de a fi prezent in prezent; incapacitatea de a avea acces la adevaratele sale nevoi, de a le identifica si de a gasi un raspuns; a avea prejudecati, principii, ideologii in loc sa privesti in fata realitatea prezenta; a se servi de trecut pentru a justifica prezentul: obiceiurile, traditiile fixe, ritualurile care fac viitorul previzibil (introiectii); a da prioritate trecutului si cunoscutului asupra prezentului si necunoscutului; a da prioritate viitorului si proiectelor asupra prezentului si actiunii; a se servi de ceilalti pentru a-si justifica pozitia: si ceilalti fac la fel; a-l acuza pe celalalt cand reproseaza ceva in loc sa asculte: „Si tu atunci… „; a-si pregati raspunsul in loc de a-l asculta pe celalalt; a vorbi ca sa se afle in treaba (evitare); a vorbi „pentru a spune ceva”; a dori sa fie mereu tot mai perfect si a se simti vinovat ca nu a reusit; a manipula in loc sa ceara, sa spuna in fata sau sa actioneze; a trai cu regrete pe care cauta mereu sa le satisfaca; a se simti vinovat (transfer) cand este vorba sa fie responsabil sau sa repare; a astepta regulat ca celalalt sa faca primul pas: a reactiona in loc de a actiona (dependenta, simbioza); a trai prost si a nu lasa nici pe ceilalti sa traiasca; a nu-si accepta corpul, varsta, calitatile sau defectele; a fi in mod obisnuit gelos prin posesie sau din frica de a fi abandonat (simbioza); a se plange adesea sau niciodata din principiu (introiectie); a reprosa celorlalti ca sunt cauza sentimentelor sau comportamentelor sale: din cauza ta…; a se supune in mod regulat parerii celorlalti: „gura lumii” (introiectie); a dori „sa aiba dreptate” si sa domine in mod obisnuit; a cumpara dragostea cu bani, datoria sau obligatiile; a face glume fara incetare (evitare si adesea devalorizarea celuilalt; a generaliza; a privi in alta parte; politete excesiva; a-si bate joc; a-si reprima in mod obisnuit spontaneitatea; a face judecati critice sau a acuza; a raspunde la o intrebare printr-o alta intrebare.

Adesea rezulta de aici o deviere in comunicare, o declansare, o prelungire sau un impas in conflict.

Chiar daca in zilele noastre nu mai exista diagnosticul de nevroza, tratamentul se stabileste conform diagnosticului psihiatric primit. Acesta poate include medicatie, psihoterapie sau exercitii de relaxare si respiratie.

Psihiatrii si psihologii au incercat sa defineasca nevroza timp de secole, dar fara succes. Cu toate ca acest termen nu mai este folosit in prezent, diagnosticul de nevroza din trecut a fost un pas important in a intelege si a trata tulburarile psihice de astazi.

Nu trebuie sa confundam nevroza cu neuroticismul, o trasatura de personalitate caracterizata de o tendinta de a fi mereu intr-o stare emotionala negativa sau anxioasa.

Face parte din cele 5 trasaturi de personalitate din modelul „big five” alaturi de extraversiune, agreabilitate, constienciozitatea si deschiderea spre experienta. Desi poate fi un predictor pentru diferite tulburari fizice, psihice sau comorbiditati ale acestora, neuroticismul nu este o problema medicala.