Anhedonia - incapacitatea de a simti placere

Anhedonia este incapacitatea unei persoane de a simti placerea in cursul unor experiente care ar trebui sa determine placere.

A fost pentru prima data definita in secolul al 19-lea, dar a fost ignorata pana in anii 1980, deoarece oamenii de stiinta erau preocupati de alte simptome evidente ale depresiei, precum lipsa concentrarii, oboseala, somnul si pofta de mancare dereglate, ganduri sinucigase.

Anhedonia este acum recunoscuta ca unul dintre principalele simptome ale depresiei si cercetarile care se fac dezvaluie noi legaturi intre creier si depresie.

Persoanele care prezinta anhedonie au o atitudine dezinteresata fata de tot ce ii inconjoara. Ei nu pot reactiona adecvat, nu pot simti ceva. Nu exista nicio schimbare de dispozitie, aceasta determinandu-i cu greu sa poata privi inainte.

Cel mai bine este descris acest lucru prin exemple. O mama anhedonica nu are nicio bucurie jucandu-se cu copilul ei, un jucator de fotbal nu este bucuros atunci cand inscrie un gol, un adolescent este lasat indiferent de promovarea examenului de condus.

Anhedonia duce la relatii de cuplu tensionate si este insotita de obicei de pierderea apetitului sexual.

Depresia afecteaza unul din cinci oameni, care se afla in acelasi moment al vietii lor si este o afectiune cu potential fatal din cauza riscului mare de sinucidere.

Depresia poate fi cauzata unui de trist, ca moartea unei persoane apropiate, o boala psihica sau un dezechilibru in chimia creierului.

Nu orice sufera de depresie sufera si de anhedonie. Este rar intalnita in depresia usoara, dar creeaza probleme serioasa la cei care sufera de depresie severa.

Anhedonia poate persista dupa ce persoana s-a vindecat de depresie, dar de obicei se vindeca odata cu ea.  Antidepresivele actioneaza doar partial in cazul anhedoniei.

Au fost numeroase studii care au incercat sa identifice ariile specifice ale creierului care sunt implicate in patologia anhedoniei si depresiei.
S-a folosit o metoda imagistica, rezonanta magnetica nucleara functionala, pentru a observa cum functioneaza creierul.

De exemplu, atunci cand vorbim folosim celulele din partea din fata a creierului. Cresterea activitatii neuronale duce la cresterea nevoii de oxigen a acestei zone.
Oxigenul este adus de hemoglobina, care transporta oxigenul pentru toate celulele corpului.

Rezonanta magnetica nucleara functionala releva diferentele intre proprietatile magnetice ale hemoglobinei oxigenate si neoxigenate, pe masura ce oxigenul este trimis zonei active din creier.

Aceasta inseamna ca cercetatorii observa schimbarile din creier in timp ce ele se petrec. Se poate inregistra nu doar activitatea creierului in timp ce persoana se misca sau raspunde la o intrebare prin apasarea unui buton, dar si ce se intampla in creier in timp ce gandim sau facem planuri.

Unele diferente intre creierul unui depresiv si ale unui om sanatos au fost deja descoperite.

De exemplu, in comparatie cu oamenii sanatosi, depresivii prezinta:

- Un hipocamp mai mic (zona care este responsabila de emotii);
- Leziuni mari ale substantei albe;
- Diferente in metabolismul cerebral.

Unul din studii a descoperit ca atunci cand oamenilor deprimati li se aratau filmulete create pentru a le induce suferinta, li se activau arii ale creierului care nu erau implicate in reactia oamenilor sanatosi din grupul de control.

Cercetatorii au sugerat ca aceasta activare ar putea deconecta sistemul limbic, care este legat atat de furie, cat si de placere, de la sistemul normal de a ierarhiza emotiile in functie de prioritati.

In 2005 s-au comparat 12 oameni care sufereau de anhedonie si depresie cu 12 oameni sanatosi.

S-au descoperit trei zone ale creierului care functionau diferit:

- Cortexul prefrontal ventromedial – partea creierului care este responsabila de generarea empatiei si reglarea emotiilor negative;
- Striatul anterior – partea creierului care semnaleaza recompensa;
- Amigdala – arie a creierului, de forma unei migdale care este asociata cu dispozitia si cu amnezia fricii (memoria de scurta durata).

Toate cele trei zone sunt implicate in reactia creierului la stimuli care provoaca tristete sau bucurie.
La persoanele cu anhedonie, cortexul prefronal trebuie sa lucreze mai mult pentru a inregistra stimulii placuti si s-a observat mai putin activitate in amigdala si in striatul ventral.

Cercetatorii care au participat la acest studiu sunt de parere ca lipsa de activitate poate fi cauza lipsei de reactie a cortexului prefrontal la experientele care determina bucurie. Ca efect, sistemul de recompensa al creierului cedeaza, rezultand anhedonia.

Se spera ca aceste descoperiri vor duce la tratamente noi, care vor tinti regiuni specifice ale creierului – cu medicamente deja existente care se vor dovedi utile sau cu noi medicamente si consiliere psihologica.

O pacienta a vorbit despre cum depresia si anhedonia i-au afectat viata.

Dupa cateva episoade de boala in adolescenta, la 31 de ani a fost diagnosticata cu tulburare depresiva majora. A ajuns in aceasta situatie dupa mai multe evenimente neplacute: divort, schimbarea domiciliului de la un capat la altul al tarii, sanatate precara, probleme financiare si amenintarea permanenta de a fi evacuata.

Condusa de nevoia de a mentine in limite cat mai normale vietile celor doi copii si ajutata de antidepresive si de consiliere psihologica a reusit sa-si imbunatateasca starea.

Anhedonia ei a avut mai multe forme si inca sufera partial de ea. Inca nu poate sa se bucure de proprile realizari si ale copiilor ei.

Unul dintre cele mai grele momente a fost atunci cand si-a ascultat cantaretul preferat si starea ei nu s-a schimbat cu nimic, desi asculta muzica pe care a indragit-o toata viata.

Cu timpul a invatat sa traiasca cu simptomele ei si sfaturile care i se ofereau au ajutat-o atunci cand se simtea deprimata. Chiar poate spune ca pana acum a fost o boala invizibila.

Daca cercetarile vor dovedi ca depresia este cauzata de schimbari in creier, acest lucru va ajuta la indepartarea stigmatului care este atasat acesteia.