Alexitimia - abilitatea limitata de a recunoaste propriile emotii

Prin definitie, alexitimia se refera la o abilitate limitata de a recunoaste propriile emotii si de a le exprima verbal dar, pe langa aceste aspecte de baza alexitimia implica si pericolul incetarii perceperii senzatiilor fizice dintr-o anumita cauza emotionala, o imaginatie saraca si un stil cognitiv extern.
Conceptul a fost indelung studiat la adulti deoarece este vazut ca un factor de risc pentru o serie de probleme medicale si de sanatate inrudite.

Alexitimicii sunt practic inabili in a identifica, a intelege si a descrie propriile emotii, iar constructia termenului se bazeaza pe aceste principale deficiente ale functionalitatii emotionale.

Termenul provine din grecescul a (prefix care defineste lipsa a ceva), lexis (vorbire, cuvant) si thimos (emotii) si poate fi tradus adliteram ca o lipsa a cuvintelor despre sentimente (a lacke of words for feeling). Se subliniaza ca alexitimia nu se defineste asa, aceasta referindu-se la sindromul descris in literatura si nu la o simpla absenta a cuvintelor in exprimarea emotiilor.

Desi indivizii alexitimici par lipsiti de orice tip de sentiment, in realitate nu este vorba despre o absenta a sentimentelor, ci de o incapacitate a acestora de a-si exprima emotiile.

O alta tarsatura caracteristica a acestor persoane este dificultatea de a diferentia emotiile de senzatiile corporale, putand confunda suferinta emotionala cu durerea fizica.

Ei pot afirma ca au „un gol“ in stomac, palpitatii, transpiratii si ameteli dar, de fapt ni isi dau seama ca ceea ce simt ar putea fi anxietate. Manifestarile somatice, aparute in diverse forme sunt, de fapt, manifestari emotionale pe care ei sunt incapabili sa le recunoasca. Ei exprima aceste simptome fizice si pentru ca au slabe capacitati de fantasmare. Studierea viselor accestor indivizi dovedeste o limitare a vietii.

In abordarile psihanaliste s-a constatat ca subiectii alexitimici viseaza putin, iar continutul viselor lor este sarac, factual si realist. Imposibilitatea lor de a povesti un vis este legata de dificultatea de a vorbi despre emotiile proprii: subiectii viseaza, fara indoiala, dar nu pot verbaliza. Gandurile lor au continut pragmatic si sunt indreptate mai mult catre exterior decat spre senzatiile interioare.

Alexitimicii au tendinta sa descrie evenimentele factual, fara fantasme, fara simboluri, relatand mai mult circumstantele legate de producerea lor. Trairile, senzatiile sunt exprimate dupa acelasi tipar, ei dovedind o lipsa de „nuanta“ referitor la acestea.

Acesti oameni nu-si gasesc cuvintele pentru a-si exprima sentimentele. Intr-adevar, ei par lipsiti de toate sentimentele, desi asta s-ar putea datora mai degraba incapacitatii de a-si exprima emotia decat absentei totale a emotiei.

Aceasta categorie de oameni a fost observata mai intai de psihanalistii care s-au mirat ca exista o categorie de pacienti care nu puteau fi tratati prin nici o metoda pentru ca nu dadeau semne sa aiba sentimente, fantezii sau vise colorate — pe scurt, nu dadeau dovada de o viata emotionala interioara despre care ar fi putut sa vorbeasca.

Trasaturile clinice definitorii ale alexitimicilor includ dificultatea de a descrie sentimentele — ale lor sau ale altora — si un vocabular emotional extrem de limitat. Mai mult, discern cu greu emotiile intre ele sau de senzatiile trupesti, astfel incat pot povesti ca au nervi la stomac, palpitatii, transpiratii sau ameteli — dar nu-si dau seama ca de fapt simt o stare de neliniste

Alexitimicii plang rareori, dar si cand o fac, par a nu se mai opri. Sunt totusi foarte incurcati atunci cand li se cere sa spuna de ce plang. Aceasta este de fapt esenta problemei. Alexitimicii simt, dar sunt incapabili sa-si dea seama, sa se exprime si sa explice exact ce sentimente au. Le lipseste in mod acut capacitatea fundamentala de a da dovada de inteligenta emotionala, de constientizare de sine — faptul de a sti ce simtim, ce emotii ne tulbura in interior.

Aceasta confuzie fundamentala in privinta sentimentelor pare sa duca adesea la vagi probleme medicale, atunci cand realmente aceste senzatii de disperare emotionala sunt traite; acest fenomen este cunoscut in psihiatrie sub numele de somatizare — o durere emotionala poate fi confundata cu una fizica (si este diferita de o boala psihosomatica, in cazul careia problemele emotionale duc la complicatii realmente de ordin medical).

Intr-adevar, mare parte din interesul psihiatrilor fata de alexitimici este acela de a-i deosebi de cei care vin la doctor pentru a cere ajutor spre deosebire de cei care cad prada unei obsesii sterpe de a gasi un diagnostic medical si un tratament pentru ceea ce este de fapt o problema emotionala.

Sunt multe interpretari populare, eronate ale termenului de alexitimie. De notat sunt cautarile pe net asupre termenului care fac trimitere catre o serie de definitii si descrieri radical diferite. Multe definitii eronate confunda alexitimia cu alte stari si tulburari care implica lipsa emotiei sau a exprimarii emotionale.

De exemplu, alexitimia nu ar trebui confundata cu:

- Sociopatia (lipsa interesului pentru ceilalti);

- Stoicismul (rezistenta deliberata la impulsurile emotionale);

- Apatia (lipsa reactivitatii emotionale sau a motivatiei);

- Reprimarea emotionala (negarea subconstienta a emotiilor).

De asemenea, alexitimia nu trebuie confundata nici cu incapacitatea (stereo) tipic masculina de a exprima emotiile.

De ce nu am auzit de alexitimie inainte ?

Pentru faptul ca nu a fost foarte popularizata. Cei mai multi medici psihiatri, medici de familie, psihologi cunosc foarte putin sau nimic despre alexitimie. Multi dintre ei argumenteaza ca termenul este definit intr-un mod saracacios sau fara aplicabilitate practica in pshiatrie.