8 tipuri de alergari pentru o conditie fizica de invidiat

Alergarea este una dintre cele mai simple metode prin care puteti avea grija de sanatatea dumneavoastra.

Studiile arata ca persoanele care isi fac un obicei din a alerga in aer liber, chiar si cateva minute pe zi, incetinesc procesul de imbatranire, sunt mai relaxate, au un nivel mai scazut de stres, previn imbolnavirea inimii si isi imbunatatesc starea de sanatate per total.

Sunt 8 tipuri principale de alergari, astfel incat sa-l puteti alege pe cel portivit conditiei dumneavoastra.

Alergarea de recuperare este o metoda excelenta de odihnire a corpului dupa o sesiune de alergari intense sau dupa o sesiune de exercitii fizice istovitoare, in care s-au lucrat grupe intregi de muschi. In alergarea de recuperare, pasul este lent, astfel incat sa permita practicantului sa isi revina dupa un efort fizic sustinut.

Acest tip de alergare poate fi pus in practica atat de sportivii cu experienta, care au parte de antrenamente fizice constante, cat si de persoanele care sunt la inceput si au nevoie de o perioada de acomodare pana ce se obisnuiesc cu miscarea si dobandesc o oarecare rezistenta.

Alergarea de baza este poate cel mai frecvent utilizat tip de alergare. Este vorba despre o alergare in ritm natural, fara fortare fizica si epuizare. Alergarea de baza este usor mai alerta decat cea de recuperare, insa nu atat de alerta incat sa determine obosirea practicantului de la bun inceput. Alergarea de baza este cunoscuta si sub denumirea de jogging si se practica adesea in parcuri sau in jurul blocurilor.

In momentul in care practicantul oboseste, se poate opri pentru a intercala si alte tipuri de exercitii in program, cum ar fi fandari inainte si in lateral sau exercitii de inviorare.

Alergarea lunga este, de fapt, o alergare de baza, insa pe o distanta mai lunga. In acest fel, practicantul isi testeaza si isi imbunatateste rezistenta.

Pe parcursul distantei, practicantul poate alterna mai multe tipuri de alergari, cum ar fi sprinturile (alergari de viteza pe distante mici), alergari de baza si chiar mers rapid.

Ceea ce incepe intr-un ritm normal se termina intr-un ritm alert. Aceasta ar fi, pe scurt, descrierea alergarii progresive. Este tipul de alergare preferat de persoanele care au deja o conditie fizica excelenta si sunt obisnuite cu alergarea, adica de atletii care alearga la maratoane, de exemplu. Ei incep sa alerge cu un pas normal, de baza, dupa care pe masura ce se apropie de linia de finish accelereaza ritmul alergarii.

Alergarea progresiva nu este recomandata persoanelor care abia incep un program de alergare, deoarece necesita multa rezistenta fizica si un antrenament sustinut.

Fartlek este un termen adesea folosit pentru a desemna un tip de alergare de viteza, in ritmuri diferite. Din nou, aceasta nu este o alergare recomandata pentru persoanele care nu au o conditie fizica buna, deoarece presupune alternarea unor ritmuri si viteze diferite. De exemplu, se poate incepe cu o incalzire usoara, dupa care urmeaza o alergare in ritm rapid, dupa care se incetineste ritmul, apoi iar se accelereaza si tot asa pana ce este parcursa intreaga distanta.

Alergarea Fartlek este preferata de multi sportivi deoarece le permite sa fie mai flexibili in miscare, sa aleaga ritmul potrivit pentru ei, sa improvizeze si sa aiba o libertate de miscare.

Alergarea in rampa este un tip mai dificil de alergare, intrucat planul inclinat al solului impune o rezistenta mai mare a organismului la miscarile picioarelor. Se mai numeste si alergarea pe dealuri si necesita o tehnica buna din partea alergatorului. In rampa, adica la urcarea dealului, alergarea se face pe varfurile picioarelor, pentru a putea exista o viteza optima de miscare.

La urcarea dealului sprintul il ajuta pe alergator sa aiba o rezistenta mai buna, in timp la coborare este recomandata alergarea usoara, cu intervale si intensitati diferite, astfel incat sa fie lucrati si muschii care nu au apucat sa fie pusi in miscare la urcare.

Alergarea tempo este solicitanta chiar si pentru persoanele care au o conditie fizica buna si sunt obisnuite cu sportul. Antrenametul tempo inseamna o alergare lunga la o viteza mare. Oboseala apare mult mai repede in acest tip de alergare, tocmai de aceea nu este practicata decat de sportivi, maratonisti.

Alergarea cu intervale este un tip de alergare care poate fi practicat chiar si de incepatori, atat timp cat vitezele sunt adaptate conditiei fizice si rezistentei. Intervalele de alergare pot fi scurte sau lungi.

Se poate incepe cu o alergare usoara, de baza, dupa care este recomandata o pauza pentru exercitii de streching. Dupa acest interval urmeaza o noua sesiune de alergari usoare, apoi de alergari mai intense, iar alergari usoare si tot asa pana ce se parcurge distanta dorita sau expira timpul acordat alergarii.

Alergatul are o multime de beneficii pentru sanatate, dar in aceasi timp exista si situatii in care alergatul poate dauna, mai ales daca exercitiile nu sunt realizate corect si nu sunt adaptate conditiei si rezistentei fizice.

In timp, alergatul poate duce la uzarea excesiva a articulatiilor, la suprasolicitarea gleznelor si genunchilor, la fracturi de stres sau chiar la atrofierea muschilor. Tocmai de aceea, persoanele care abia acum incep sa descopere alergatul ar trebui sa opteze pentru alergari usoare si sa ceara sfatul unui instructor in cazul in care vor sa aiba performante in aceasta zona.

Se spune de foarte mult timp ca alergatul ajuta la slabit. Acest fapt este partial adevarat. Alergatul ajuta intr-adevar la arderea grasimilor, insa doar in cazul persoanelor care nu au conditie fizica si sunt sedentare. Dar nu da rezultatele dorite daca nu se urmeaza o dieta echilibrata. Pentru persoanele care au o conditie fizica excelenta, alergatul nu ajuta la slabit, ci la cresterea conditiei fizice si a performantei sportive.