Scarlatina – etiologie, tablou clinic si tratament

Scarlatina este o boala acuta infecto-contagioasa specifica sezonului rece cauzata de tipuri toxigene de Streptococcus beta-hemolitic de grup A.

Este aceeasi bacterie care cauzeaza faringitele streptococice. Bacteriile creeaza o toxina (otrava) care provoaca o eruptie rosie aprinsa care se raspandeste pe tot corpul. De aceea se numeste scarlatina. Eruptia cutanata este, de asemenea, accidentata.

Scarlatina este cea mai frecventa la copiii cu varsta cuprinsa intre 5 si 15 ani. Desi scarlatina a fost odata considerata o boala grava a copilariei, tratamentele cu antibiotice au facut-o mai putin amenintatoare. Totusi, daca este lasata netratata, scarlatina poate duce la afectiuni mai grave care afecteaza sistemul cardio-vascular, renal si alte parti ale corpului.

Scarlatina este cauzata de Streptoccoc beta hemolitic de grup A. In scarlatina, bacteriile elibereaza o toxina care produce eruptia cutanata si limba rosie. Infectia se raspandeste de la o persoana la alta prin picaturile eliberate atunci cand o persoana infectata tuseste sau stranuta. Perioada de incubatie - timpul dintre expunere si boala - este de obicei de 2 pana la 4 zile.

Ca si factori de risc, copiii cu varsta cuprinsa intre 5 si 15 ani au sanse mai mari decat alte persoane sa faca scarlatina. Germenii scarlatinei se raspandesc mai usor printre persoanele aflate in contact apropiat, cum ar fi membrii familiei, grupurile de ingrijire a copiilor sau colegii de clasa.

Scarlatina apare cel mai adesea dupa o infectie streptococica. Uneori, scarlatina poate aparea dupa o infectie a pielii, cum ar fi impetigo. Oamenii pot face scarlatina de mai multe ori in cursul vietii.

O persoana cu scarlatina care nu este tratata, poate fi contagioasa timp de cateva saptamani, chiar si dupa ce simptomele au disparut. Unele persoane nu reactioneaza la toxina. Ele pot transmite infectia fara a prezenta niciun simptom.

Doar cei care reactioneaza la toxina vor dezvolta simptome. Acest lucru face dificil pentru cineva sa stie daca a fost expus.

Mai rar, infectia poate aparea prin atingerea sau consumul de alimente contaminate, in special lapte. Bacteriile se pot raspandi mai usor printre persoanele aflate in contact apropiat, de exemplu la scoala, acasa sau la serviciu.

Semnele si simptomele care sunt caracteristice scarlatinei includ:

• Eruptie cutanata rosie specifica care arata ca o arsura solara si este aspra la atingere. De obicei, aceasta incepe de la nivelul fetei/gatului si se extinde la trunchi, brate si picioare. In cazul in care se aplica presiune, aceasta va deveni palida
• Linii rosii. Pliurile pielii din jurul inghinului, axilelor, coatelor, genunchilor si gatului devin de obicei un rosu mai intens decat celelalte zone cu eruptie.
• Fata imbujorata - Fata poate aparea imbujorata cu un inel palid in jurul gurii (aspect caracteristic de obraji palmuiti)
• Limba zmeurie – ca urmare a descuamariistraturilor superficiale ale mucoasei linguale. Limba pare in general rosie si denivelata si este adesea acoperita cu un strat alb la inceputul bolii.
• Febra mare, insotita adesea si de frisoane
• Faringe instens hiperemic cu amigdale hiperemice, hipertrofice, uneori cu depozite albe sau galbui (aspect “rosu ca flacara”)
• Disfagie
• Adenopatii (ganglioni limfatici inflamati) care sunt sensibile la atingere
• Greata sau varsaturi
• Dureri abdominale
• Cefalee
• Eruptia cutanata si inrosirea fetei si a limbii dureaza de obicei aproximativ o saptamana. Dupa ce aceste semne si simptome au disparut, pielea afectata de eruptie se exfoliaza adesea.

Diagnosticul scarlatinei este efectuat de catre medicul specialist pe baza informatiilor obtinute din anamneza parintilor si efectuarea unui examenul clinic general al copilului.

Confirmarea infectiei cu S. pyogenes se realizeaza cu ajutorul testelor rapide antigenice efectuate din exudat faringian si a culturii din secretiile faringiene efectuate in cadrul departamentului de microbiologie.

Dezavantajul culturilor efectuate din exudat faringian este acela ca eliberarea rezultatelor poate dura intre 1 si 3 zile, timp necesar cresterii si izolarii bacteriei patogene pe mediile speciale de insamantare.

Majoritatea cazurilor usoare de scarlatina se rezolva in decurs de o saptamana. Tratamentul este important, deoarece aceasta va accelera procesul de vindecare si va reduce riscul de complicatii asociate.

Tratamentul implica in mod normal un curs de 10 zile de antibiotice orale recomandate de medic. Este important sa fie urmat tratamentul complet, chiar daca simptomele dispar inainte de a se termina. Acest lucru este necesar pentru a scapa de infectie si pentru a reduce riscul de aparitie a tulburarilor post-streptococe.

Daca pacientul nu incepe sa se simta mai bine in 24 pana la 48 de ore dupa inceperea tratamentului, acesta trebuie sa se adreseze medicului curant.

Pacientul nu mai este contagios la 24 de ore dupa inceperea tratamentului cu antibiotice, dar ar trebui sa stea acasa pe durata administrarii tratamentului.

Exista si unele principii de tratament ce pot ajuta procesul de vindecare al bolii si anume:

• Asigurarea unui aport hidric adecvat, pacientii trebuie sa consume multe lichide, mai ales daca nu exista pofta de mancare. Mediul trebuie pastrat rece.

• Medicamente antitermice/antialgice

• Lotiunea mentolata cu calamina poate ajuta la reducerea mancarimii.

In majoritatea cazurilor, pacientii nu vor dezvolta complicatii, dar totusi trebuie luate in considerare urmatoarele complicatii:

• infectie a urechii, inclusiv otita medie
• pneumonie
• abces al gatului
• sinuzita
• boli renale
• febra reumatica
• infectii cutanate

Urmatoarele complicatii sunt posibile, dar foarte rare:
• insuficienta renala acuta
• meningita
• fasceita necrozanta
• sindromul de soc toxic
• endocardita
• osteomielita

Cele mai bune modalitati pentru a preveni transmiterea scarlatinei si a altor boli infectioase sunt:

• izolarea pacientului cu evitarea frecventarii colectivitatilor
• spalarea sau aruncarea imediata a batistelor sau servetelelor folosite si spalarea temeinica a mainilor cu apa calda si sapun
• spalarea insistenta si frecventa a mainilor cu apa calda si sapun
• evitarea folosirii in comun a paharelor de baut sau ustensilelor de mancare
• acoperirea nasului si a gurii cand tusiti si stranuti, folosind o batista sau tusind sau stranutand in interiorul cotului

Eruptia cu scarlatina este un simptom al scarlatinei.

Alte simptome includ o durere in gat si febra inalta.

Copiii si adultii aflati in contact frecvent cu copiii sunt cei mai expusi riscului de a face scarlatina.

Este o infectie foarte contagioasa care se raspandeste de obicei prin secretiile respiratorii de la tuse si stranut.

Medicii trateaza scarlatina cu antibiotice.

Administrarea de antibiotice poate ajuta la controlul raspandirii scarlatinei si la prevenirea complicatiilor.

Bibliografie
https://www.medicalnewstoday.com/articles
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/scarlet-fever