Rujeola - diagnostic, tratament si complicatii

Rujeola, cunoscuta si sub numele pojar, reprezinta una dintre cele mai contagioase boli infectioase, cu o rata de infectie secundara de cel putin 90% la contactele domestice susceptibile. In pofida faptului ca este considerata in primul rand o boala a copilariei, rujeola poate afecta oameni de toate varstele.

Desi eliminarea transmiterii endemice a rujeolei in SUA in 2000 a fost sustinuta cel putin pana in 2011, cazurile continua sa fie determinate de virusul adus in tara de calatorii din strainatate, raspandirea avand loc in mare parte in randul persoanelor nevaccinate.

In 88% dintre cazurile raportate intre 2000 si 2011, virusul a provenit dintr-o tara din afara SUA, iar 2 din 3 persoane care au dezvoltat rujeola au fost nevaccinate.

Academia Americana de Pediatrie a lansat ghiduri actualizate privind rujeola ca raspuns la focarul national al bolii. Noile linii directoare prezentate in dovezile necesare pentru imunitatea impotriva rujeolei, utilizarea imunoglobulinei, vaccinarea personalului medical si gestionarea pacientilor cu infectii HIV si alte sensibilitati.

Cauza rujeolei o reprezinta virusul rujeolei, un virus ARN monocatenar, cu sens negativ, din genul Morbillivirus din familia Paramyxoviridae.

Oamenii sunt gazdele naturale ale virusului; nu se cunosc rezervoare animale. Acest virus extrem de contagios se raspandeste prin tuse si stranut prin contact personal apropiat sau contact direct cu secretiile.

Factorii de risc pentru infectia cu virusul rujeolic includ urmatorii:

• Copii imunodeprimati, leucemie, agenti alchilanti sau terapie cu corticosteroizi, indiferent de starea de imunizare
• Oamenii care calatoresc in zone in care rujeola este endemica
• Sugarii care pierd anticorpi pasivi inainte de varsta imunizarii de rutina

Factorii de risc pentru rujeola severa si complicatiile acesteia includ urmatorii:
• Malnutritie
• Imunodeficienta de baza
• Sarcina
• Deficit de vitamina A

Debutul rujeolei variaza intre 7-14 zile (in medie, 10-12 zile) dupa expunerea la virus. Primul semn al rujeolei este reprezentat de obicei de o febra mare (adesea >40C) care dureaza de obicei 4-7 zile. Faza prodromala este marcata si de stare de rau; anorexie; si triada clasica de conjunctivita, tuse si coriza („3 C”).

Alte posibile manifestari prodromale includ fotofobia, edem periorbitar si mialgii.

Enantem - Petele Koplik (pete gri-albastrui sau „granule de nisip” pe o baza rosie – se dezvolta pe mucoasa bucala opusa molarilor doi); acesta apare in general cu 1-2 zile inainte de eruptie, dureaza 3-5 zile si este patognomonic pentru rujeola, dar nu este si intotdeauna prezent.

Eczema - eruptia se dezvolta la aproximativ 14 zile dupa expunere, uneori si prurit usor incep pe fata la linia parului, pe partile laterale ale gatului si in spatele urechilor

In decurs de 48 de ore, leziunile se unesc in pete si placi care se raspandesc cefalo-audal catre trunchi si extremitati, inclusiv palme si talpi, in timp ce incep sa regreseze cefalo-audial, incepand de la cap si gat.

Exantemul dureaza 5-7 zile inainte de a se transforma in pete hiperpigmentate brun-cupru, care apoi se descuameaza. Pacientii imunocompromisi nu pot dezvolta eruptii cutanate.

Rujeola necomplicata, de la prodrom tardiv pana la rezolutia febrei si a eruptiilor cutanate, dureaza 7-10 zile
• Tusea poate fi ultimul simptom care apare

Rujeola modificata
• Aceasta poate aparea la persoanele care au primit imunoglobulina serica dupa expunerea la virusul rujeolei
• Perioada de incubatie este de pana la 21 de zile
• Pot aparea simptome si semne similar celei tipice, dar sub o forma mai usoara

Rujeola atipica
• Aceasta poate aparea la persoanele care au fost vaccinate cu vaccinul impotriva rujeolei cu virus ucis intre 1963 si 1967 si care au imunitate incompleta
• Un prodrom usor sau subclinic caracterizat de febra, cefalee, dureri abdominale si mialgii precede o eruptie cutanata care incepe pe maini si picioare si se raspandeste centripet.
• Eruptia este mai accentuata in pliurile pielii si poate fi maculara, veziculoasa sau urticariana

Desi diagnosticul de rujeola este de obicei determinat din tabloul clinic clasic, investigatiile de laborator si confirmarea diagnosticului sunt necesare pentru sanatatea publica si controlul focarelor.

Confirmarea de laborator se realizeaza prin urmatoarele:
• Testare serologica pentru titruri IgM sau IgG specifice rujeolei
• Izolarea virusului
• Evaluarea reactiei in lant a polimerazei cu transcriptaza inversa (RT-PCR).
• Titruri IgM specifice rujeolei (Titrul IgM seric impotriva rujeolei ramane pozitiv la 30-60 de zile dupa boala la majoritatea indivizilor, dar poate deveni nedetectabil la unii subiecti la 4 saptamani dupa debutul eruptiei cutanate; pot aparea rezultate fals pozitive la pacientii cu boli reumatologice, infectie cu parvovirus B19 sau mononucleoza infectioasa)
• Titruri de IgG specifice rujeolei (cresterea de peste 4 ori a anticorpilor IgG intre serurile acute si cele convalescente confirma rujeola
• Cultura virala
• Reactia polimerazei in lant

Tratamentul rujeolei este in esenta unul suportiv exemplificat, dupa cum urmeaza:

• Mentinerea unei bune hidratari si inlocuirea lichidelor pierdute prin diaree sau voma
• Rehidratarea perfuzabila poate fi luata in calcul in cazul in care deshidratarea este severa
• Trebuie luata in considerare suplimentarea cu vitamina A

Profilaxia post-expunere trebuie luata in considerare la contactele nevaccinate; urmarirea la timp a contactelor ar trebui sa fie o prioritate. De asemenea, pacientii trebuie sa beneficieze de ingrijiri regulate de urmarire din partea unui medic primar pentru supravegherea complicatiilor care decurg din infectie.

Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda suplimentarea cu vitamina A pentru toti copiii diagnosticati cu rujeola, indiferent de tara de resedinta, in functie de varsta in felul urmator:
Sugari sub 6 luni: 50.000 UI/zi PO pentru 2 doze
Varsta 6-11 luni: 100.000 UI/zi PO pentru 2 doze
Mai mari de 1 an: 200.000 UI/zi PO pentru 2 doze

Copii cu semne clinice de deficienta de vitamina A: primele 2 doze potrivite varstei, apoi o a treia doza specifica varstei administrata 2-4 saptamani mai tarziu

Rujeola, cunoscuta si sub numele de pojar, este una dintre cele mai contagioase boli infectioase, cu o rata de infectie secundara de cel putin 90% la contactele domestice susceptibile.

Aceasta boala poate afecta oameni din toate categoriile de varsta, in ciuda faptului ca este considerata in primul rand o boala a copilariei.

Caracteristicile rujeolei sunt: faza prodromala cu febra, tuse, coriza, conjunctivita si enantemul patognomonic (adica, pete Koplik), urmate de o eruptie maculopapulara eritematoasa din a treia pana in a saptea zi.

Infectia confera imunitate pe tot parcursul vietii.

Imunosupresia generalizata care urmeaza rujeolei acute predispune cel mai frecvent pacientii la otita medie bacteriana si bronhopneumonie. In aproximativ 0,1% din cazuri, rujeola poate provoca encefalita acuta.

Panencefalita sclerozanta subacuta (SSPE) este o boala cronica degenerativa rara care apare la cativa ani dupa infectia cu rujeola.

Bibliografie
https://www.cdc.gov/measles/hcp
https://www.medicalnewstoday.com