Rubeola: ce trebuie sa stim despre aceasta boala contagioasa

Rubeola reprezinta o boala contagioasa cauzata de virusul rubeolic.

Aceasta provoaca o eruptie cutanata care incepe de obicei de la nivelul fetei si se transmite in jos pe corp. Totodata, poate duce la afectiuni grave la nou-nascutii persoanelor care au avut rubeola in timpul sarcinii.

Rubeola se mai numeste si pojarul german sau pojarul de trei zile. Chiar daca provoaca o eruptie cutanata ca rujeola, rubeola apare din cauza unui virus diferit de rujeola.

In ceea ce priveste simptomatologia, rubeola are de obicei forme usoare in randul copiilor. Uneori nu provoaca niciun simptom.

Tabloul clinic include in general subfebrilitate, ganglioni limfatici inflamati si o eruptie caracteristica cu prurit.

Afecteaza cu predominanta copiii, dar daca o femeie insarcinata este expusa in primul ei trimestru, poate provoca sindromul rubeolic congenital (CRS) care poate duce la avort spontan, nastere prematura sau defecte congenitale, inclusiv surditate si retard mental.

In consecinta, in scopul de a preveni acest lucru, copiii sunt vaccinati impotriva rubeolei cu vaccinul ROR (oreion, rujeola si rubeola).

O eruptie cutanata specifica este adesea primul semn de infectie.

Incepe de la nivelul fetei si se extinde in restul corpului. Eruptia dureaza aproximativ 3 zile. Acesta este motivul pentru care rubeola este uneori numita “pojarel” sau „rujeola de 3 zile”.

Impreuna cu eruptia caracteristica, in tabloul clinic se mai regasesc si urmatoarele:

• Stare subfebrila
• Ochi umflati, cu inrosire usoara la nivelul ochilor (conjunctivita)
• Cefalee
• Adenopatie retroauriculara
• Rinoree
• Tuse
• Disconfort generalizat

Imunizarile de rutina, respective vaccinul impotriva rujeolei, oreionului si rubeolei (MMR) impotriva rubeolei au inceput la sfarsitul anilor 1960 si ofera, de obicei, imunitate pe tot parcursul vietii la virus.

“Pojarul german” este cel mai raspandit in tarile care nu ofera vaccinari de rutina impotriva virusului incluse intr-o schema nationala.

Vaccinul este administrat de obicei copiilor intre 12 si 15 luni si din nou o doza de rapel intre 4 si 6 ani. Sugarii si copiii mici sunt prin urmare expusi unui risc crescut de a face rubeola daca nu au fost vaccinati.

Este important sa va adresati medicului dumneavoastra daca suspectati o infectie, mai ales daca nu ati fost niciodata vaccinat.

Deoarece multe persoane cu rubeola prezinta o simptomatologie relativ usoara, uneori poate fi dificil de diagnosticat.

Medicul va efectua un examen clinic general si va intreba despre simptomele existente.

Rubeola va fi probabil suspectata daca exista o eruptie cutanata si ganglioni limfatici umflati atunci cand pacientul se prezinta la medic. Daca medicul suspecteaza rubeola, acesta poate solicita efectuarea unor analize de sange.

Femeile insarcinate au in mod obisnuit un titrul seric de IgG pentru rubeola masurat la inceputul sarcinii. Titrul acesta se repeta la femeile seronegative care dezvolta simptome sau semne de rubeola; diagnosticul se face printr-un test serologic pozitiv pentru anticorpi IgM, seroconversie IgG sau o crestere de ≥ 4 ori intre titrurile IgG acute si cele convalescente.

Infectia fetala poate fi totodata diagnosticata in cateva centre prin detectarea virusului in lichidul amniotic, detectarea IgM specifice rubeolei in sangele fetal sau aplicarea tehnicilor RT-PCR la probele de biopsie a vilozitatilor coriale sau a sangelui fetal.

Sugarii suspectati de sindrom rubeolic congenital ar trebui sa aiba titruri de anticorpi si probe obtinute pentru detectarea virala. Persistenta IgG specifice rubeolei la sugar dupa 6 pana la 12 luni sugereaza o infectie congenitala. Detectarea anticorpilor IgM specifici pentru rubeola indica, in general, si infectia cu rubeola, dar pot aparea rezultate fals pozitive IgM.

Daca o femeie este infectata in timpul sarcinii:

• Primele 10 saptamani: riscul de CRS poate fi de pana la 90%. Deoarece aceasta etapa a sarcinii prezinta cel mai mare risc, iar fatul se afla in stadii incipiente de dezvoltare, aceasta este perioada de gestatie in care copilul are cel mai probabil sa dezvolte malformatii congenitale.

• Intre saptamanile 11 si 16: Riscul de CRS scade intre 10 si 20%. S-au observat mai putine defecte congenitale atunci cand infectia a aparut in aceasta etapa a sarcinii.

• Sau intre saptamanile 17 si 20: in aceasta etapa a sarcinii CRS tinde sa aiba cel mai mic risc, chiar rar. Surditatea este, totusi, cea mai frecventa complicatie atunci cand infectia apare in aceasta etapa a sarcinii unei femei.

• Dupa 20 de saptamani: se crede ca riscul de CRS este practic inexistent dupa aceasta etapa a sarcinii. Primele douazeci de saptamani sunt atunci cand o viitoare mama si copilul ei nenascut sunt expusi celui mai mare risc de complicatii. Daca infectia are loc inainte de implinirea a douazeci de saptamani, nu exista un tratament suficient de eficient pentru a preveni CRS.

Daca infectia apare si se dezvolta CRS, problemele care pot aparea frecvent la bebelusi includ:

• Cataracta si alte defecte oculare
• Boala cardiaca congenitala (o serie de defecte congenitale care afecteaza dezvoltarea si functiile normale sau functionarea inimii)
• Surditate
• Un cap mic, disproportionat fata de restul corpului (creierul nu s-a dezvoltat complet)
• Rata de crestere intarziata in uter
• Organe care functioneaza prost sau leziuni ale creierului, maduvei osoase, ficatului sau plamanilor
• Dizabilitati intelectuale

Complicatiile de sanatate se pot dezvolta si mai tarziu in viata.

Acestea includ diabetul de tip 1 (o afectiune cronica in care nivelul zaharului din sange al unei persoane devine prea mare), o tiroida hiperactiva sau subactiva (aceasta este glanda care produce hormoni care controleaza metabolismul si rata de crestere a organismului) sau creierul din creier (deteriorare). functionalitatea mentala si de miscare).

Problemele de auz pot aparea inca de la nastere, dar pot fi detectate numai dupa ce copilul creste.

La fel ca si in cazul rujeolei si al majoritatii altor boli virale, nu exista nici un tratament specific pentru rubeola.

Tratamentul simptomatic incluzand analgezice precum acetaminofenul si ibuprofenul pot controla febra si durerile de cap, dar copiilor nu trebuie sa li se administreze AAS (acid acetilsalicilic), care poate provoca sindromul Reye (o boala grava care poate aparea daca unui copil cu o infectie virala i se administreaza AAS.

Pentru cuplurile care planifica formarea unei familii, ambii parteneri ar trebui sa fie vaccinati daca nu au facut acest lucru deja.

O persoana este pe deplin imuna la o luna dupa inoculare.

Femeilor aflate la varsta fertila li se face in mod obisnuit un test de sange pentru a determina daca sunt imune. Odata ce o femeie este insarcinata, este prea tarziu pentru ca ea sa fie vaccinata, deoarece vaccinul contine un virus viu (desi slabit) care ar putea dauna copilului.  De fapt, femeile nu trebuie vaccinate cu 28 de zile inainte de a ramane insarcinate.

Vaccinul protejeaza mai mult de 95% sau persoanele care il primesc, iar protectia acestuia dureaza toata viata.

Rubeola reprezinta o boala contagioasa cauzata de virusul rubeolic. Primul semn al infectiei este o eruptie cutanata specifica. Simptomele rubeolei tind sa fie mai severe la adulti decat la copii, asa ca merita sa o incercati pentru a o evita.

Este important sa fii vaccinat daca nu ai avut niciodata boala.

Calatorii in zonele cu o incidenta mare a rubeolei ar trebui sa-si consulte medicul cu cel putin 6 pana la 8 saptamani inainte de plecare pentru a se asigura ca imunizarea lor impotriva rubeolei este la zi.

Bibliografie
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/measles/symptoms-causes
https://www.webmd.com/a-to-z-guides