Cele mai cunoscute boli ale copilariei

Toti suntem informati asupra faptului ca in copilarie exista o serie de boli care nu sunt periculoase pe termen mediu si lung in starea de sanatate a copilului. Acestea sunt cunoscute ca fiind bolile copilariei. Aceste boli sunt de regula acele patologii foarte contagioase, adica se transmit foarte usor de la un copil la altul si au caracteristica de a fi in principal si in majoritate situate la nivelul tegumentului. Sunt caracterizate de eruptii extinse de o serie de formatiuni rosiatice (eritematoase) si care au un prurit deosebit (mancarime).

Totodata suntem sfatuiti constant sa nu ne scarpinam si sa nu rupem sub nici o forma deoarece vor lasa semne in aceste cazuri pe toata durata vietii. Cat de adevarata este aceasta sintagma, cat de inofensive sunt si de ce aceste patologii se fac in copilarie, sunt doar cateva intrebari la care acest articol doreste sa raspunda.

Exista o serie de patologii in cadrul bolilor copilariei, printre care: varicela, rujeola, rubeola, scarlatina si oreionul. La aceasta se mai adauga o patologie adesea intalnita in copilarie care mai este denumita si Hepatita A (sau hepatita mainilor murdare).

Varicela de asemenea cunoscuta si ca "varsat de vant", este cea mai comuna din bolile copilariei intalnita la o majoritate covarsitoare a oamenilor si intalnita in majoritatea cazurilor dintre cei care au experimentat una sau mai multe din bolile copilariei.

Calea de transmitere: se transmite pe cale aeriana, salivara sau prin secretii nazo-faringiene

Manifestari clinice:
•Forma sa cutanata nu debuteaza din prima zi a infectarii. Perioada de incubatie poate varia de la 2-3 zile pana la mai mult, insa primele simptome care vor putea fi depistate sunt cele de stare de astenie sau moleseala insotite de o inapetenta (absenta poftei de mancare) si febra.
•La 2-3 zile de la debutul acestor prime simptome va aparea si eruptia cutanata.
•Eruptia cutanata este de regula generalizata la tot corpul si pot aparea 2,3 valuri eruptive pe parcursul a 1,2 saptamani de forma tegumentara.
•In fiecare val eruptiv este posibil si un val de temperatura ridicata. Forma initiala a eruptiei este similara unor mici muscaturi rosi de tantar dar care vor evolua spre vezicule cu lichid.
•Riscul este de a nu fi rupte aceste vezicule deoarece pe langa faptul ca intr-adevar pot lasa urme pe termen mediu si lung, riscul major este de infectare (suprainfectare) a acestor vezicule cu infectii bacteriene.

Conduita:
•Este obligatorie declararea si izolarea imediata a copilului de la suspicionarea sau mai precis diagnosticarea varicelei. Cat si anuntarea medicului de familie asupra acestui episod de varicela;
•In cazul in care copilul nu prezinta febra mai mare de 38 – 38,5 grade Celsius nu este necesara o ingrijorare accentuata;
•In cazul suspicionarii unei agravari a starii copilului de sanatate se poate consulta medicul iar, pentru a i se prescrie antipiretice (reducerea temperaturii), daca considera necesar chiar retro-virale pentru reducerea virulentei varicelei;
•Este poate indicat ca in aceasta perioada in special daca vorbim despre un copil prescolar dar nu neaparat, ca acesta sa fie urmarit constant pentru a nu rupe aceste vezicule si in special, poate chiar taierea unghiilor pentru a sista posibilitatea de zgariere sau lezare a acestor vezicule.
•Dupa caderea crustelor se permit dusuri caldute (doar dupa caderea crustelor initiale) si se permite tamponarea cu un prosop curat;
•Se pot aplica unguente care au rolul de a reduce pruritul (indicate de medicul de familie) dar si de pudra de talc mentolata sau de alte pudre ori alifii cu continut de menta (menta - antiinflamator si antiseptic important).
Complicatiile sau formele grave de varicela sunt foarte rare.

Rujeola este cunoscuta si ca "Pojar" si este o boala a copilariei asemanatoare dar cu un substrat ceva mai grav decat cel al varicelei.
Calea de transmitere: Rujeola este la fel de contagioasa transmisa tot prin cale aeriana, contact direct sau secretii salivare.

Manifestari clinice:
•Perioada de incubatie a acestui virus este de 1-14 zile si este caracterizata (diferentierea fata de varicela) prin aparitia initiala unei singure eruptii la nivelul cavitatii bucale, aceasta dupa ce apar simptomele generale de tipul febrei intre 38,5 si 40 de grade, dar la copil aceasta stare febrila poate depasi 40 de grade.
•Dupa aceasta eruptie unica la nivelul cavitatii bucale se va produce eruptia tegumentara generalizata, care are o caracteristica asemanatoare varicelei insa dimensiunea acestor formatiuni de eruptie este mai mica si totodata nu este neaparat ca din acestea sa devina vezicule (pline de lichid).
•Stadiul evolutiv implica de regula aparitia eruptiei mai intai la nivelul capului si in spatele urechii si o stare de febra ceva mai mare decat cea regasita in varicela.
•Rujeola este relativ mai periculoasa decat varicela tocmai datorita acestei stari febrile mai accentuate ca si valoare, dar care dispare de regula in maxim 24 de ore de la aparitia eruptiei si comparativ cu varicela exista doar un val de forma eruptiva cutanata.
•Totodata riscul dat de aceasta varicela este de carenta de vitamina A care va putea duce la o serie de dereglari la nivelul ochilor si care pot produce o serie de disfunctii de vedere si in anumite cazuri foarte rare chiar orbire.

Tratament:
- Repaus la domiciliu si la pat in special in primele zile de la aparitia primelor simptome;
- Tratament medicamentos cu antipiretice dar si analgezice sau antiinflamatoare nesteroidiene;
- In cazul unor simptome ce pot releva o agravare a patologiei poate fi necesar consultul medicului si chiar spitalizarea.

Rujeola are o raspandire aproape la fel de frecventa (ca si numar de cazuri) ca si varicela.

Cale de transmitere: Rubeola are o raspandire ceva mai dificila, deoarece nu se poate afirma o raspandire pe cale aeriana, ci aceasta transmitere se face prin contactul cu fluide de la nivelul membranelor mucoase care contin virusul. Virusul se va putea totusi raspandi prin picaturi eliminate prin tuse, stranut sau o igiena precara intre membri (consumul din acelasi pahar, aceeasi farfurie, aceleasi truse de igiena, etc.).

Manifestari clinice: Rubeola este o patologie mai rara din cele contagioase, dar care se caracterizeaza initial prin inflamarea ganglionilor, in special a ganglionilor retroauriculari (situati in spatele urechii) si cei occipitali (in apropierea cefei).
La aceasta inflamare a ganglionilor se va adauga si febra dar si o durere articulara (mai frecventa la adulti) cat si o deshidratare.
Febra insa este mai scazuta ca si valoare dar prelungita pe o perioada mai indelungata. Eruptia in cazul rubeolei de regula nu este extinsa la nivelul intregului organism ci este mai precis delimitata si localizata.
Complicatiile sunt foarte rare dar pot include afectarea meningelui sau a encefalului.

Tratament
- In cazul rubeolei este necesar consultul medicului de familie si posibil si al unui pediatru care va recomanda un antiinflamator adecvat, deoarece anumite antiinflamatoare nu sunt recomandate copiilor mici;
- Este necesara mentinerea unui aport hidric adecvat deoarece exista riscul deshidratarii datorat rubeolei;
- Exista si posibilitatea unei vaccinari anti-rubeolice cu virus atenuat care in anumite cazuri va permite necontactarea bolii iar in cealalta serie va ameliora simptomatologia cauzata de boala si va sista posibilitatea de complicatii.

Este o inflamatie in special la nivelul glandelor paratiroide si/sau glandelor salivare.
Desi este o patologie care intr-o majoritate de cazuri nu va produce complicatii majore, totusi intr-un numar mai crescut la barbat si intr-un numar mai redus la femei poate produce o serie de urmari pe termen lung.

Din cauza acestor complicatii posibile pot fi afectate testiculele sau ovarele si care in timp se pot solda chiar cu infertilitate.
Datorita tumefierii si distrugerii celulelor de la nivelul acesta situatia poate fi mai grava decat o simpla boala a copilariei. Complicatiile pot include si o pancreatita sau o meningita.

Manifestari clinice: Oreionul are o perioada de incubatie de 7-14 zile si care se manifesta simptomatic tot prin o senzatie de moleseala accentuata insotita de o febra moderata dar specific fata de celelalte este ca debutul acestei patologii este insotit de o disfagie (dificultate la deglutie) sau de o durere la nivelul gatului, retroauricular sau al urechii.
Tumefierea dar in special sensibiltiatea sporita cat si durerea de la nivelul glandelor parotide este accentuata si specifica.

Cale de trasnmitere: se transmite mai ales prin picaturi eliminate prin tuse, stranut.

Tratamentul cel mai eficient este preventia prin vaccinarea anterioara acestei infectari, iar in cazul in care boala este deja instalata este necesara urmarirea cu atentie a evolutiei patologiei.

Scarlatina sau singura din patologiile generale ale copilariei care nu mai este cauzata de o infectie virala ci de o infectie bacteriana, este asemanatoare cu celelalte boli ale copilariei, dar diferentiata prin acest factor patogen etiologic, streptococul Beta-Hemolitic de grup A, mai precis de o tulpina a acestei bacterii care va produce o toxina responsabila in distrugerea hematiilor (eritrocitelor).

Cale de transmitere: Transmiterea acestei bacterii se poate face atat pe cale aeriana, contact direct sau prin picaturi de stranut, tuse.

Manifestari clinice: Perioada de incubatie este similara de 2-5 zile dar care simptomatic debuteaza asemenea celorlalte, cu febra (38,5 - 40 de grade), inapetenta si stare de moleseala, dar la acestea se adauga tahipnee (respiratie mai frecventa) si tahicardie cat si de durere la inghitit sau de dificultate a deglutitiei.

Tratamentul impune obligatoriu spitalizarea pe o perioada de o saptamana pentru a se asigura izolarea si a se incerca sistarea unei epidemii.
Tratamentul include peniciline, sau in anumite cazuri macrolide (daca exista alergie la peniciline).

Intocmai ca si la celelalte hepatite si hepatita A este una virala (transmisa de virus).
Este intalnita in special in copilarie deoarece metoda de transmitere cea mai uzuala este fie pe cale fecal-orala sau mai precis prin absenta unei igienizari adecvate.
Mai este denumita si boala mainilor murdare, deoarece in cazul unei igienizari defectoase se transmite usor prin contactul dupa o persoana infectata cu acest virus.

Manifestari clinice: Perioada de incubatie si de manifestare a bolii variaza de la 15 pana la 50 de zile, perioada in care tratamentul impus este izolarea (in cazuri si spitalizarea) si tratamentul simptomatic, mai ales cu hepatoprotectoare sau hepatotrofice ori vitamine pentru a ajuta regenerarea si refacerea hepatica.

Dupa aceasta primo-infectie exista deja o imunizare impotriva acestui virus, iar tratamentul adecvat nu va produce complicatii.
In majoritatea cazurilor aceste patologii dezvoltate la copil nu vor produce complicatii si sunt o intalnire a sistemului imunitar cu virusi comuni care se transmit relativ frecvent si usor pe cale aeriana, contact direct sau tuse.

Analizarea evolutiei bolii la copil este esentiala pentru a se evita complicatiile si agravarea acestor boli relativ banale.